Napoli, o experienţă plăcută

TIPĂREȘTE

Pe data de 5 Martie, an de an, sărbătorim un număr de ani de la primul dans împreună, intr-o discotecă ieşeană.

Anul acesta am decis să ofer doamnei ce între timp mi-a devenit soţie de la acel prim dans din 1988 o surpriză, la Paris fusesem, Amsterdam la fel, altele erau cam scumpe pentru buget, am ales Napoli.

Din Londra am plătit 110 lire sterline dus întors.

Fusesem avertizat de diverşi amici sau prieteni de prin Italia că sudul nu e de vizitat, că mafie, că nu e civilizaţie...

Am avut însă o experienţă unică, nefiind de genul "fandosiţi". Da, gunoaie prin colţuri de stradă, mizerie, blocuri nevopsite, trafic nebun dar...

Cazarea am avut-o la un Best Western, am folosit booking.com, după ce am anulat două rezervări prealabile, aprofundând review-urile locaţiilor respective.

L-am ales deoarece avea parcare gratuită, noi închiriind o maşină.

Aceasta a fost o decizie nu prea bună, în afară de faptul că am ajuns, cu maşina, la Pompei, am condus prin Napoli de trei ori, UN COŞMAR!

Nu recomand nimănui, nu se respectă absolut nicio regulă de circulaţie, inclusiv poliţia.

Am prins două zile cu soare, frumos, într-una dintre ele am reuşit cum spuneam să vizităm Pompei-ul. Frumos este puţin spus, simţi cum te apasă istoria pe umeri acolo.

Plăcute ochiului vederile din port apoi, intrând spre oraş, o forfotă plăcută, avertizări mai la tot pasul că să fii atent la hoţii de buzunare, tarabe, străzi înguste, magazine peste magazine, mirosuri de mirosuri, peşte proaspăt la tot pasul, burtă de vită, cafenele, vinoteci, trubaduri cântând din balcon, cu coşul de donat agăţat de o sfoară, muzee, biserici, farmacii, case de pariuri.

De la hotelul unde am fost cazaţi am făcut cam 45 de minute până în centrul oraşului folosind transportul în comun (incluzând aşteptarea), cu un nas "fin", dresat prin cartierele rău famate ale Iaşului natal, cred că de vreo trei ori am fost luaţi în vizor de şmenarii hoţi, dar s-au lăsat păgubaşi.

Am folosit transportul în comun şi nu taxiul deoarece aceasta este o altă plăcere a unei vacanţe, să simţim pulsul comunităţii cumva.

De mâncat se poate mânca în sute de locuri, noi am dorit desigur o pizza napoletană, celebră zis, între trei jumate şi şase jumătate seara nu te serveşte nicăieri cu pizza adevărată.

Am aşteptat deci, dar a meritat, cele opt mese ale Pizzeriei 22 s-au ocupat imediat după şase şi jumătate, iar când am ieşit noi, afară era coadă.

Am savurat o pizza cu anchovies, cu starter de prosciutto cu mozarella de bivoliţă, ceva gen "lingi deşte"

Tot acolo, un desert înţeleg celebru, "baba", o prăjitură însiropată, foarte gustoasă dealtfel.

Cafelele... nimic din ce suntem noi obişnuiţi la UK, cană de 250 mls pentru cafea, noooo, acolo cafeaua este un 50 mls cred, poate nici atât, o dai peste cap, clăteşti gura cu apă şi pleci.

Duminică am avut şansa să putem intra la un muzeu central, Fergola, un pictor local, o delectare a ochiului. Aceasta, pe lângă multitudinea de opere de artă, biserici ce împânzesc oraşul, pentru iubitorii de artă.

Bucuria ochiului la mine a constat în toate acele străzi, străduţe în pantă, ce coboară spre centru, sârmele cu rufe întinse la uscat între clădiri, grupurile de localnici din faţa caselor de pariuri, vapoarele din port, norii ce înconjurau de la jumătate în sus insula Ischia (cred).

Nu aş mai conduce prin Napoli, de cel puţin două ori am închis efectiv ochii (viteză mică) şi m-am rugat să nu fiu atins. M-aş reîntoarce oricând pentru o pizza quatro fromaggi.

De încheiere, am condus spre aeroport în ziua în care Real Madrid a sosit în Napoli pentru meciul de fotbal din Champions League. Am albit!

---

VIZUALIZĂRI: 2842 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI