Pamant si apa, in egala masura

TIPĂREȘTE

Venetia, la pas… Dupa o noapte dormita cu jumatati de masura, intr-un hotel elegant (Continental) din Lido, cu lunga sa plaja de nisip, am ajuns in Venetia, si am parcurs-o cu grija si venerare. Am facut-o si pe jos, colindand cu harta in mana, pe stradutele intortocheate, traversand poduri superbe, dar si cu vaporasul. Nu credeam ca o voi vedea, si ma gandeam mereu ca poate, peste putin, nu va mai fi… Departe de mine sa fiu chiar atat de pesimist, dar daca sunt atat de multe zvonuri alarmiste, mai pleci urechea… Ma apucasem sa citesc inainte, sa studiez pliante, sa intreb pe altii, devenise o obsesie, stiam si unde ne vom da intalnire cu niste prieteni, doar punand degetul pe o coloana din niste vederi vechi. Acum sunt tare mandru, am vazut Venetia de 3 ori. E ceva… Dar pentru ca azi am aflat mai multe despre Venetia, imi place sa atrag atentia, sa spun si prietenilor ce mi-a placut acolo, desi azi e un obiectiv parcurs de orice excursie spre vest, si fiecare poate vedea cu ochii lui. Dar cand ai si timp la dispozitie, te apleci mai mult asupra minunii. Mai intai de toate, numele venetienilor semnifica nobletea, dar si faptul ca sunt straini, nou-veniti. Venetia este o formatiune urbanistica complexa. Orasul s-a dezvoltat incepand cu cartierul Rialto. La acea vreme s-a realizat un adevarat plan de amenajare, excavandu-se o retea de canale, pamantul scos fiind folosit pentru ridicarea si consolidarea planului insular. Asa s-a nascut Canal Grande, cu alte numeroase canale ale orasului, cu mai mult de 400 de poduri. Cele 118 insulite au fost consolidate cu ajutorul unei adevarate paduri de piloti din trunchiuri de lemn de esenta tare care formau fundamentul caselor si palatelor. Acest conglomerat urban are o lungime de 4, 3 km de la vest la est, si o latime de cca 2, 8 km de la nord la sud. Perimetrul orasului cuprinde insulele Garii Maritime, San Giorgio, Sant’Elena si Giudecca. Din punct de vedere topografic, Venetia s-a prezentat in acea dimineata in fata noastra, ca un oras de vis, iesind din ape, luminos si splendid, care arata in fiecare anotimp un limbaj specific, care pune in valoare istoria, frumusetile naturale si artistice, ospitalitatea si curtoazia locuitorilor sai, care o fac sa para unica in lume. Celebrul Canal Grande, sau Canalazzo, cum il numesc localnicii, cu minunatele sale palate si case pitoresti, este artera principala a orasului. Are forma unui “S” invers, pe o lungime de cca 4 km, cu o latime variabila, intre 30 si 70 m si cu o adancime depasind 5 m, taind orasul de la nord-vest la sud-est in doua parti neegale, si strapungand in vastul Canal San Marco, unde se profileaza constructia grandiosului Palat Ducal.

Aceasta mare artera, datorita celor 3 mari poduri ale sale (cel de la Gara, podul Rialto si podul Academiei) si celor 45 de canale, usureaza comunicatiile catre toate cartierele orasului. Canal Grande impresioneaza pe cei care il parcurg prin spectaculoasa insiruire de superbe palate din toate epocile si in toate stilurile, de o masiva monumetalitate arhitecturala. Oricat am fi fost de distrati, era imposibil sa nu ne fie captata atentia de palatele, casutele, piatetele, penumbra unui “rio”, o mica gradina, ascunsa de invazia apei, un portal uzat si innegrit. Este de inteles admiratia pe care orasul a suscitat-o in cursul secolelor din partea poetilor, pictorilor, muzicienilor, de la Byron la Foscolo, de la Canaletto la Conova si Wagner. Micile canale, numite “rielli”, caracteristice Venetiei, cu o largime de 4-5 m, prin care numai gondolele pot strabate, se strecoara intre casele si palatele de cartier. La malul apei, strazile, foarte adesea micute si intortocheate, numite “calle” (probabil ulicioare), care dau spre piete mari numite “campi” sau spre piatete (“campielli”), ori cateodata spre asa numitele “corti”, care nu mai duc nicaieri. Nume de cartiere din Venetia: San Marco, Castello, Cannareggio, Santa Croce, Sfantul Paul, Dorsoduro, etc.

Venetia este la 4 km de partea ei stabila. Pentru ca serviciile maritime sunt indispensabile, legatura intre cele doua zone se face prin 2 poduri care traverseaza laguna: o linie de cale ferata dubla si o autostrada. Am ajuns cu autocarul intr-o piata mare si am parcat acolo. Imediat pe stanga se afla Stazione di Santa Lucia (gara), care si-a luat numele de la o biserica preexistenta, demolata. Podul de cale ferata a fost inaugurat la mijlocul sec. XIX si a fost o constructie destul de grea pentru acea vreme: avea 225 arce si peste 75. 000 piloti infipti pe fundul lagunei. Cand e vorba de poduri, dau tot felul de amanunte, nu pot sa uit ca asta mi-e meseria. Gara este destul de recenta (cam de prin 1955). In apropierea garii se afla Ponte degli Scalzi, din piatra alba de Istria, intr-un singur arc, de aproape 40 m, cu o inaltime libera de vreo 7 m. Pare firav, dar e foarte robust. Langa pod se afla Biserica Santa Maria di Nazareth cu fatada baroca. A meritat sa observam si campanila Bisericii San Geremia, foarte veche. Foarte frumoasa este Biserica San Simeone Piccolo (San Simeone e Giuda), cu o cupola verde, avand in varf statuia lui Iisus, avand la fatada o scara larga pana la apa, cu coloane corintice si un timpan sculptat. O suma de palate (Labia, Ruoda, Boldu, Calergi, etc. ) incanta ochii, sigur am mai uitat denumirile unora. A, trebuie sa amintesc de Muzeul de Istorie Naturala (gazduit de Fondaco del Turchi), interesantul Ca’Pesaro (unde se afla Galeria Internationala de Arta Moderna si Colectia de Arta Orientala), considerat o capodopera in domeniul constructiilor private. Un palat foarte frumos este Ca’d’Oro, cu fatada sa alba, cu influenta bizantina (are niste arce si ogive superbe, o dantelarie suspendata).

Podul Rialto are un arc de 28 m, inaltimea este tot in jur de 7 m, iar cele doua picioare au vreo 12. 000 piloti batuti pentru asigurarea stabilitatii la fundare. Este locul unde am zabovit cel mai mult, in afara Pietei San Marco, este locul frecventat de pictori, fotografi si turisti din intreaga lume, un adevarat Babel, este plin de buticuri. Imediat se afla trei palate, din care unul este sediul municipalitatii (Farsetti).

Piateta de la San Marco poate fi considerata o eleganta intrare in grandioasa Piata San Marco. Monumentele de acolo sunt fara nici o indoiala exceptionale: pe stanga, privind spre piata, Biblioteca Sansovino si, la dreapta, Palatul Dogilor. Initial fusese acolo o piata de marfuri alimentare, dar decretul dogelui a stabilit ca Piateta trebuia sa fie libera. In piateta se afla 2 coloane, din granit rosu, una a Sf. Teodor, alta a Leului din San Marco, simbolul orasului. In piateta aveau loc executiile capitale. Campanila, dupa o surpare in 1902, a fost reconstruita in 1912. La piciorul campanilei se afla minunata loggetta cu trei arcade, ornata cu 4 statui in bronz (Apolo, Mercur, Pacea, Minerva).

Turnul cu ceas, care suna de 4 secole si jumatate, are deasupra leul inaripat. , mai jos se afla o terasa in semicerc cu o nisa si doua usi laterale. In nisa este amplasata Fecioara cu pruncul.

Bazilica San Marco contine toata istoria politica, sociala si religioasa a Republicii. Cred ca orice descriere e de prisos. Privesc fotografiile si continui sa admir. Fatada are mai mult de 50 m, cu 5 serii de arce sustinute de coloane cu capiteluri orientale, arcul din mijloc fiind cel mai mare, cu Judecata de Apoi, cu mozaicuri splendide. Intre arce se afla bazoreliefuri byzantine. Are 5 domuri, cu tenta orientala, iar pe terasa se afla 4 celebri cai din bronz, adusi de Constantinopol, luati de Napoleon la Paris pentru a-i instala in Gradinile Tuilleries si recuperati de venetieni dupa aceea. Desi am stat la o coada imensa pentru a intra in Biserica, interiorul l-am parcurs cam in viteza, cred ca din cauza oboselii. Splendida galerie a vestibulului plina de mozaicuri, este impartita in travei, fiecare avand o mica cupola. Interiorul are forma de cruce greaca, cu 5 cupole mari sprijinite pe coloane imense. Baptisteriul are la intrare o usa din bronz prin nava dreapta. Palatul este o nebunie, greu de descris in cuvinte. Cred ca as fi avut nevoie de mai multe zile sa privesc. Dar nu e cazul sa o fac pe nemultumitul. In curtea Palatului se patrunde prin Porta della Carta. Dupa vizita in Palatul Dogilor ne-am intors in Piateta, si undeva in dreapta se zarea Puntea Suspinelor, ce facea legatura intre Palatul Dogilor si Noua Inchisoare. In incinta Pietei am gasit cafenele, restaurante, magazine de suveniruri, masti traditionale, dar si un atelier unde se confectionau pe loc si se cumparau diverse piese din sticla Murano. O biserica ce mi-a placut tare mult a fost Santa Maria della Salute, cu o forma octogonala, avand 6 capele laterale. Aveam cale lunga de parcurs prin Europa, Venetia era abia inceputul, dar ne simteam zburand, a fost super…

---

VIZUALIZĂRI: 7116 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI