Revelion in Tara Motilor

TIPĂREȘTE

Dupa 5 ani in care, invariabil, am fugit de Revelion la Bansko, am zis sa incercam o data si acasa, in Romania. Cu cateva zile inainte de Craciun, intr-o reclama pe facebook, am vazut pensiunea Onelia... Ne uitam unul la altul, ne uitam pe harta, sa vedem unde-i Garda, seful de echipa face repede un calcul al traseului si da un telefon: o voce molcoma ne spune ca, da, mai au o camera pentru Revelion, daca o vrem, ne asteapta.

La 2800 de lei amandoi, cu toate mesele incluse, abandonam orice gand de Bansko si batem palma: mergem in Ardeal.

Pe la miezul noptii de 28 spre 29 decembrie, sotul urca schiurile pe masina, gentile in portbagaj, pe mine in dreapta, desi picam de somn, isi porneste GPS-ul si da-i bataie!!

Am mers pe A1 - Dealul Negru - Valea Oltului - Sibiu - A3 - Alba Iulia - Zlatna - Abrud - Garda de Sus. In Bucuresti nu era pic de ninsoare, insa am dat peste o fulguiala strasnica pe Valea Oltului, iar la Garda de Sus era zapada pana la genunchi. Pe la 9 dimineata parcam in curtea pensiunii, imbracata de sarbatoare cu ghirlande luminoase si intram la caldura. Primim camera imediat, urcam, lasam bagajele si picam lati: somn de voie, pana spre seara.

Pentru ca aici povestim despre locatie, banuiesc ca programul nostru a fost cam ca al tuturor in acea perioada: somn, masa, partie / plimbare, masa, dus, masa/bauta si iara somn, cu precizarea ca, in noaptea de Revelion, au predominat masa, bauta si dansul, dar asta-i alta poveste :))

Camera marisoara, calda, cu mobila din lemn natur (nu paluri, furniruri si alte nebunii moderne), curata, cu un dulap incapator pentru toate cele. Televizor mititel dar LCD, frigider, wifi (care, totusi, nu a putut face fata la toate solicitarile). Baie cu cabina de dus, uscator de par, prosoape albe si pufoase, apa calda la discretie. O singura problema am avut, totusi: eu sunt o somnoroasa cum scrie la carte, cu diploma si cursuri de perfectionare in domeniu... o singura pernita mi-a fost total insuficienta; am compensat cu o patura pliata, pusa dedesubt (oricum, la cat era de cald in camera, nu folosea la nimic altceva).

De-a lungul camerelor, exista o terasa comuna, cu vedere fie la strada principala (unde am stat noi), fie la curtea din spate, pe unde Ariesul curgea molcom printre sloiurile de gheata... Daca aveti viciul "ierbii dracului", pe terasa asta va puteti desfasura in voie, singura problema a fost ca noaptea era frig al naibii, cu multe grade sub minus, de-ti ingheta tigara in gura...

Daca la etajele superioare gasim camerele, la parter avem receptia, bucataria, sala de mese si salonul.

Cu nimic impresionante primele trei, salonul merita, in schimb, o mentiune speciala. O incapere care te duce inapoi in timp, cu sofale si fotolii joase si largi, din timpul doamnelor cu crinolina si al domnilor cu joben, o pianina asteaptand degetele sprintene ale unei domnite care s-o aduca la viata, dulapuri grele din lemn, pline cu portelanuri, peretii acoperiti cu tablouri de epoca, totul creaza un ansambu extrem de bine gandit si prezentat. In acest salon ne refugiam la un pahar de vorba, seara, in fata semineului (care, din pacate, nu era aprins), privind la covorul alb de nea prin ferestrele largi... o poveste in sine...

Scuzati digresiunea... ma veti intreba, cu firea practica a romanului, "Dar mancarea, cum e mancarea? Multa, putina, buna, uscata, curcubeu pe cerul gurii sau scaieti pe masele? " Sa-i dea Dumnezeu sanatate doamnei Neli si bucataresei dansei pentru ce bucate ies din mainile lor. Nu existau ore de masa si nici meniu. De dimineata de la 8 si ceva pana seara tarziu, era ceva de genul pun-te masa, scoal-te masa... micul dejun cu produse traditionale se gasea pe o masuta, ceai/cafea la carafa, lapte si bucati de cozonac proaspat, paine de casa, unt la calup facut in casa... ca la masa bunicilor de odinioara. La pranz erai intrebat ce vrei sa mananci si asta primeai, plus prajituri de casa... Dupa masa, cafeaua si prajiturile apareau iar, un fel de "ora ceaiului", pentru ca seara dezmatul culinar sa continue... Toate astea stropite cu vin de casa, tuica cine vroia si o afinata nebuna, nebuna... beai si ai mai fi baut :)) Noroc cu partiile de la Vartop, pentru ca, altfel, cred ca n-am mai fi incaput in masina.

In ajunul Revelionului gazda a taiat un purcelus, care a aparut la masa sub forma de pomana porcului, sarmale, ciorbita, friptura si altele... Companie i-au tinut aperitivele de tot felul, peste, tort de bezea si altele asemenea, iar la capitolul bauturi, barul a satisfacut cu succes cheful tuturor, de la cafele si afinata, la licori bahice diverse, datatoare de euforie si dureri de cap :))

In noaptea dintre ani, grupurile de colindatori au adus alaturi de noi obiceiurile traditionale, cum ar fi umblatul cu capra si sorcova, iar la miezul noptii un foc de artificii o explodat pe cerul instelat... A fost o placere sa-l urmarim, in fond nu erau decat vreo 13 grade sub minus :)) Pana dimineata, un DJ a avut grija de partea cu muzica, iar invitatii i-au dat cu dansul... totusi, cred ca noutatile ajung mai greu la Garda, pentru ca in repertoriul omului au figurat, cu mandrie, majoritatea pieselor anilor '70 - '90 (de la Bonnie M la Casablanca, Lambada si restul...).

Oricum seara urmatoare a fost invitat un taraf local de cantareti la tulnic, care a mai sters din impresia de epoca "flower-power" din seara precedenta.

Am mancat, am baut, ne-am distrat, ce ar mai fi de spus? Doar ca nu le-am putut multumi suficient acelor oameni extraordinari, d-na Neli si sotul dansei, care, pur si simplu nu stiau ce sa ne mai faca ca sa ne simtim bine... E putin spus ca ne-am simtit ca acasa, pur si simplu nu stim cand a trecut timpul si ne-am pregatit de plecare... Vorba aceea: "Vii musafir si pleci prieten"... sincer, poate or avea bulgarii sosele, statiuni, partii, hoteluri, mancare, dar nu ne-am simtit atat de "acasa" la nici unul din cele 5 revelioane de la Bansko... drept pentru care, ne vom intoarce, oricand, cu placere.

---

VIZUALIZĂRI: 1607 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI