Excelent (la nivel basic?!)

TIPĂREȘTE

S-a nimerit ca în ultimii 4-5 ani să organizăm câte o mică excursie prin țările calde, atunci când la noi vremea rea bate la ușă sau chiar s-a împământenit de-a binelea, uitând să mai plece. Am constatat că astfel, iarna parcă trece mai repede... Nu e o chestie bătută în cuie, dar încercăm să ne ținem de ea, pe cât posibil... Într-un an a fost Veneția (în plin cod roșu de ninsori în România; na, că anul ăsta ne-am fi luat-o, am văzut poze cu Veneția înghețată de ger ce a fost!), în altul Sevilla, anul trecut Cipru. Încă nu erau cărțile făcute pentru mini-vacanța de 1 Decembrie 2016, când Tati a aruncat așa, într-o doară: „Anul ăsta pe unde ne mai încălzim oscioarele, Mami? Ce-ai zice de un Dubai? ” Iar eu, tot într-o doară, am răspuns: „Bleah! Am fost o dată și am înțeles ideea. Și, în plus, nici nu-i așa de ieftin! (Ceea ce avea să se dovedească.) Decât Dubai, mai bine încă o dată în Cipru! ” Într-o doară am zis, vă rog să rețineți acest aspect! :) Tati a percutat însă și după vreo câteva zile m-a anunțat: ”Gata, mergem în Cipru! 3-6 decembrie, zburăm din Iași. Stăm tot în Larnaca, am rezervat și un apartament, n-ai nicio grijă! ” „Păi tocmai, că mie-mi place să am o astfel de grijă! ” „Lasă, Mami, că știu eu ce-ți place! Cu vedere la mare! E cam pe unde am stat și anul trecut, dar mai aproape de port. ”

Și cu asta, basta! Totul a plutit într-o semi-nebuloasă până am ajuns acolo...

Să zburăm de pe aeroportul din Iași a fost o premieră pentru noi. Aeroportul e micuț și situat destul de aproape de oraș. Am lăsat mașina în parcarea „pe termen lung” contra unei taxe (30 ron în primele 24 ore, plus câte 25 ron/zi începând cu a doua zi), unde am regăsit-o bine-mersi când ne-am întors. Mă așteptam ca formalitățile de îmbarcare să dureze mai puțin decât la Otopeni, dar n-a fost deloc așa. Am decolat însă pe o vreme aproape senină și m-am distrat încercând să urmăresc „traseul” parcurs: am reperat astfel de la înălțime Prutul și Siretul - doi șerpi argintii, pe urmă golful Burgasului, Istanbulul și Bosforul... Mediterana am întrezărit-o doar din când în când printr-o pătură dezlânată de nori, dar la Larnaca am aterizat la concurență cu razele soarelui roșiatic de iarnă, după ce am înconjurat insula prin capătul estic și am zburat o vreme paralel cu țărmul sudic!

Neavând bagaj de cală, am ieșit rapid din aeroport și nici n-am ajuns bine în stație, că a și venit autobuzul 425. Vă reamintesc că biletele se iau de la șofer și călătoria până la plaja Finikoudes durează aproximativ 20 de minute și costă 1,5 euro de căciulă.

Locația aleasă de Tati se cheamă Sun Hall Beach Hotel Apartments și se află chiar vis a vis de stația de autobuze Finikoudes. A nu se confunda cu Sun Hall Hotel, un stabiliment de 4 stele cu care face corp comun (de 6 etaje); intrarea în aparthotel se face atât prin față, cât și pe latura estică, pe când hotelul are intrarea (oarecum mai bengoasă) pe partea vestică, cea dinspre micul parc cu fântână arteziană din fața Galeriilor Municipale. Noi am nimerit prin lateral, intrând direct în holul recepției. Dacă am fi venit prin față, am fi ajuns - evident - tot acolo, dar numai după ce am fi salutat plictisita maseuză ce șoma la micul ei birou și am fi traversat un hol lunguț tapetat pe unul din pereți cu o adevărată expoziție de goblenuri de vânzare (faine, dar destul de scumpe), iar pe cel opus cu o serie de reprezentări grafice înfățișând siluete feminine sau cupluri.

Până când Tati a îndeplinit formalitățile de cazare, eu am rămas în zona de relaxare din stânga recepției, alături de câteva doamne iberice de vârsta a patra, gureșe ca niște vrăbiuțe. N-am adăstat prea multă vreme, doar suficientă cât să remarc decorațiunile, care mi s-au părut destul de inspirate: statuete și vase stilizate de lut, lumânări groase de ceară, un scrin cu cărți, chiar și un brăduț împodobit; pe peretele din spatele meu era un șir de tablouri reprezentând uși colorate tradiționale - asta mi-a plăcut chiar foarte tare, mă înnebunesc după chestii tradiționale, iar ușile și ferestrele sunt în topul preferințelor mele! Podeaua era acoperită cu gresie de culoarea nisipului, iar aceasta, la rândul ei, cu câteva covorașe de forme diferite. Pe un suport special trona ditamai ecranul LCD, purtând semnătura unui celebru brand, iar iluminația blândă a spațiului era asigurată de mai multe becuri dispuse într-o rețea de inox. În mare, prima impresie a fost plăcută - un spațiu cald și primitor.

Tati mi-a făcut semn că totul este rezolvat și am remarcat, în drum spre lift, o vitrină de sticlă în care erau expuse spre vânzare păpuși și bijuterii; nimic sofisticat, dar foarte simpatice, îndeosebi păpușile. Pe blatul recepției trona nota mărișoară acordată hotelului de clienții booking (8; în prezent aceasta a mai crescut cu o zecime) și tot de acolo am pescuit un pliant cu excursiile propuse turiștilor, câte una pentru fiecare zi a săptămânii. În dreapta recepției se aflau un soi de bar și o vitrină frigorifică, de unde se puteau cumpăra vreo 3 sortimente de suc la pahar, cafea sau alte băuturi îmbuteliate. Un bax conținând 6 pet-uri de apă la 1,5 litri costa 2,5 euro; ni s-a părut o bună afacere și am luat și noi unul, care ne-a ajuns tot sejurul și ne-a mai și rămas.

Camera 424, ce ne-a fost alocată, se află la etajul al patrulea și am accesat-o cu ajutorul liftului. Holul comun este descoperit și oferă vedere către un fel de curte interioară unde se află amenajată o piscină înconjurată de șezlonguri; n-am întrebat, dar presupun că la piscină au acces doar clienții de la 4 stele. Așa cred eu, logic gândind, dar nu bag mâna în foc că e așa, oricum, pe noi aspectul nu ne-a interesat, nu prea mai erau temperaturi de bălăcit în piscină. De pe holul comun se intră așadar în camere și mi-a plăcut că fiecare ușă era împodobită cu o mică decorațiune de Crăciun.

Aparthotelul dispune de studiouri și apartamente cu 1 sau 2 dormitoare. Noi am avut un studio, ceea ce înseamnă că spațiul de dormit și cel de relaxare se găseau într-o singură încăpere, luuungă cât o zi de post! Chiar făceai o mică excursie de la ușa de la intrare până la cea de la terasă! Dar s-o luăm cu începutul.

Să zicem că am împărți (formal) pe lățime imensul dreptunghi al studioului nostru: prima parte ar fi holul, chicineta și baia, apoi dormitoria, pe urmă sufrageria și la final balconul. Holul de la intrare conține două piese de mobilier: 1. un dulap de talie medie în 2 uși, în care am găsit o parte din vesela de gătit, farfurii de mai multe dimensiuni și platouri de servit și 2. un suport pentru bagaje. Imediat în dreapta se face un alt holișor care duce spre baie; pe peretele exterior al acestuia este organizată chicineta. Deși micuță, aceasta oferă cam tot ce trebuie pentru o experiență basic în materie de gătit în concediu: chiuvetă cu accesorii pentru spălat vasele, 2 ochiuri de plită electrică, un mic blat de bucătărie, hotă, frigider, dulapuri în care am găsit cești și pahare de mai multe dimensiuni, tacâmuri, desfăcător de sticle (o piesă foarte importantă!) și altele. Pentru noi, oferta chicinetei a fost mai mult decât îndestulătoare, oricum n-am gătit mai mult decât cafea - în fiecare dimineață!

Baia respectă dimensiunile și dotările clasice, neieșind în evidență prin nimic (asta cred că e ceva de bine): chiuvetă, etajeră, oglindă, vas de toaletă, coș de gunoi cu capac, cadă cu perdeluță, consumabile (hârtie igienică, săpunele rotunde, flacoane cu șampon), câte 2 prosoape de dimensiuni diferite pentru fiecare. Gresie bejulie, faianță gri în partea de jos, nisipie în rest. Ordine și curățenie, ce a fost întreținută corespunzător pe toată perioada micului nostru sejur (se vedea totuși că intră cineva în fiecare zi în cameră să ducă gunoiul și să completeze consumabilele).

Piesa principală a zonei de dormit este, desigur, patul imens, format de fapt prin alipirea a două paturi de o persoană (de fapt, de o persoană mai durdulie). Ne-a întâmpinat acoperit de o cuvertură în nuanțe de verde și alb, sub care aveam să găsim saltele și perne îmbrăcate în lenjerie albă, curată, discret parfumată. De-o parte și de alta a patului există câte o noptieră, iar deasupra, încastrate în perete, câte o veioză și întrerupătoare pentru toate becurile din cameră. Pe una din noptiere avem și telefon fix. În dreapta patului, pe peretele comun băii, dispunem de un șifonier cu uși glisante, acoperite integral pe exterior cu oglinzi. Înăuntru - câteva umerașe și un seif cam ruginit, pe care oricum nu l-am folosit. Pe peretele opus patului se află un birou simplu, un scaun, un coș de gunoi, un tablou cu temă marină și o oglindă.

Urmează zona de relaxare, în care avem așa: pe partea stângă, o măsuță și două scaune (aici am fi putut servi micul dejun dacă n-am fi putut utiliza balconul, din motiv de vreme rea, ceea ce n-a fost cazul și chiar mă întreb dacă ar putea fi cazul vreodată în Cipru?!), iar în continuare - 2 fotolii încadrând simetric o măsuță joasă; deasupra, un alt tablou naiv cu subiect marin. Pe dreapta, o comodă cu televizor (a bengănit ceva într-o seară, dar nu l-am băgat prea tare în seamă), o canapea (extensibilă, cred) și un alt tablou - ați ghicit, povestind despre mare.

Întreg studioul se sprijină pe o podea de gresie deschisă la culoare, iar pereții sunt văruiți în alb imaculat. În privința curățeniei nu am avut niciun reproș de făcut, iar wi-fi -ul a funcționat destul de bine. Apartamentul beneficiază de aparat de aer condiționat, pe care evident că nu a fost nevoie să-l folosim, nici măcar „pe căldură”, seara; dacă țineam ușa balconului închisă, era suficient de cald înăuntru. Altă sursă de căldură n-am văzut să existe, dar nici nu cred să fie necesară (sau... ? o fi nins iarna asta și în Cipru, că, după ce am văzut palmierii și deșertul saharian acoperit de zăpadă, nu mă mai miră nimic!).

Marile ferestre-uși culisante ce dau spre terasă sunt acoperite din cap până-n picioare cu draperii închise la culoare, foarte utile în primele ore ale dimineții. Dincolo de ele ne aștepta zona pe care eu o îndrăgesc cel mai mult, mai ales când îmi oferă o asemenea priveliște! Doamne, precum drogatul care simte apropierea dozei, așa sunt eu în astfel de momente! Căci recunosc, imaginea mării nesfârșite și a întinsei plaje de dincolo de perdeaua de palmieri mi-a creat dependență încă de anul trecut, de când o admiram de la câțiva metri mai încolo, din balconul de la Krasas Beach! Ca să nu cazi jos din picioare de plăcere, mica terasă îți sare în întâmpinare cu un set de scaune de plastic alb, asortate cu o măsuță rotundă. Precum aminteam, acesta a fost și decorul în care ne-am savurat micul dejun în fiecare din cele 3 binecuvântate dimineți de început de decembrie, mângâiați de razele încă viguroase ale soarelui, la întrecere cu o briză cu care anul trecut nu-mi amintesc să fi făcut cunoștință! Terasa este dotată și cu un suport-uscător de rufe, pe care noi l-am lăsat pliat fix în poziția în care l-am găsit; spre deosebire de anul trecut, când am putut face plajă și chiar și baie în mare, acum nu prea ne-a dat mâna... sau piciorul, depinde cum vreți s-o luați... Bine, erau câțiva temerari care ieșeau din când în când din spuma mării, dar cred că se teleportaseră de pe altă planetă! Și pe urmă, am avut alte drumuri de umblat... Și pe urmă, anul trecut am ajuns în Cipru cu o săptămână mai devreme :)...

Ca poziție, Sun Hill este excelent plasat în timp și mai ales în spațiu. Ați înțeles ideea, plaja este la doi pași, o puteți supraveghea de la balcon sau, și mai bine, dacă vremea vă permite, o puteți aborda la propriu, cu tot ce presupune ea. Din ce îmi amintesc de anul trecut, marea e blândă pe Finikoudes, în sensul că se adâncește lent, deci e sigură pentru bebeii mai mici sau mai mari. Principalele obiective turistice de vizitat se află la câteva minute sau zeci de minute de plimbare: Biserica Sf. Lazăr, Citadela (muzeu de istorie în prezent), Muzeul și Situl Arheologic, Muzeul Pierides și Galeriile Municipale. În imediata vecinătate, chiar lângă intrarea laterală a aparthotelului, se află un mic supermarket, pe care noi l-am observat abia în ultima seară, fiind obișnuiți cu cel pe care îl știam de anul trecut, aproape de capătul dinspre citadelă. Mâncătorii - slavă Cerului! - între plajă și șirul de hoteluri dintre care face parte și al nostru se află o întreagă salbă de restaurante și cafenele pentru toate gusturile și buzunarele. Portul de yachturi e poziționat și el chiar vis a vis, iar dacă termenul „yacht” nu vi se pare relevant, poate rețineți măcar faptul că locul e foarte potrivit pentru o plimbare de seară într-un cadru romantic. De asemenea, aleea ce mărginește plaja Finikoudes este și ea un bun motiv de plimbare, jogging sau alte asemenea, fiecare după ce ambiții are. A! Și să nu uit de vecinătatea stației de autobuze, de unde se pleacă spre aeroport sau înspre celelalte orașe principale ale insulei (Nicosia, Limasol, Pafos, Agia Napa).

Stau și mă gândesc dacă am ceva de reproșat acestui hotel. Nu prea găsesc... Poate faptul că ne-au dus cu vorba când i-am rugat să ne facă „lipeala” cu agenția care organiza excursia de luni, cea în Munții Trodos... Dar poate că așa a fost cum au zis, poate că, fiind duminică, agenția chiar n-a percutat (probabil că eram singurii nebuni care solicitaseră așa ceva). Sau faptul că toate dotările mi s-au părut la nivel basic și nimic mai mult; da, dar am avut tot ce mi-a trebuit? am avut! Sau poate strânsa vecinătate în care se găseau bucătăria și baia studioului... Dacă aș fi cârcotașă de felul meu, aș cârcoti, dar știți că nu sunt. Deci mi-a plăcut! Mult, mult, mult! M-aș întoarce acolo și mâine dacă aș putea! Și chiar o să mă întorc într-o zi - bine, Larnaca am reușit, în sfârșit, „s-o dovedesc”, dar cu Cipru mai am muuulte socoteli de încheiat, abia i-am prins gustul! :)

---

VIZUALIZĂRI: 3144 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI