Defileul Dunarii I - Pestera Gura Ponicovei

TIPĂREȘTE

In timpul plimbarilor noastre prin tara iata-ne ajunsi la Orsova. Ne stabilim cartierul general la Statiunea de Cercetare apartinand Universitatii Bucuresti, pe varful unui deal, la aproximativ 2 - 3 km de vatra orasului.

Unul din obiectivele vizitate in zona este pestera de la Gura Ponicovei sau Pestera Liliecilor (numita astfel datorita coloniei de lilieci ce se gaseste intr-una din cele trei galerii), pestera sapata in calcare de paraul Ponicova in versantul stang al Dunarii, in zona Cazanelor Mari, respectiv masivul Ciucaru Mare. Pestera este declarata rezervatie speologica datorită unor resturi fosile de Ursus spelaeus, un fragment de ceramică foarte veche şi a unor specii endemice, fiind considerata cea mai importanta pestera din Defileul Dunarii.

Inainte de construirea barajului de la Portile de Fier si deci de aparitia lacului de acumulare, paraul Ponicova se varsa in Dunare prin aceasta pestera formand o cascada de cca. 60 m inaltime care in anii ploiosi era foarte spectaculoasa (spun localnicii).

Acum pestera se afla la nivelul lacului, fiind chiar partial inundata cand creste nivelul apelor din lac.

Sunt doua posibilitati de a se ajunge in aceasta pestera: fie cu salupa pe lac, fie pe uscat cu plecare din localitatea Dubova. La sud de sat, pe soseaua nationala se observa o mica balastiera ce prelucreaza dolomita (varianta a calcarelor exploatabile, foarte folosita in industria siderurgica). Se trece practic prin curtea exploatarii, se evita paznicii latratori (par amenintatori, dar stiti cum e, “cainele care latra nu musca”) si, urmand albia paraului Ponicova pe malul sau drept, pe cararea bine batuta, se ajunge intr-o zona de chei, pana la intrarea in pestera. Traseu marcat turistic nu exista din pacate, dar configuratia zonei nu va permite sa va rataciti.

Am vizitat pestera de mai multe ori cu diferite generatii de studenti, scenariul fiind cam acelasi in fiecare an. Plecarea dimineata din Orsova (nu prea dimineata ca sa iasa toata lumea din pijamale), odata ajunsi in Dubova debarcarea din autocare in apropierea balastierei si instructajul cu privire la “amicele” mele viperele (imi plac la nebunie cand ma incalt cu ele! ). Ne afla in arealul viperei cu corn, specie ocrotita, dar nici vipera comuna nu lipseste.

Drumul dureaza cam 2 – 3 ore si este relativ lejer, nefiind necesar un antrenament deosebit.

Pe drumul spre pestera, inainte de zona dificila o sa treceti pe langa un dig transversal ce formeaza o cascada ca o panza de apa ce are cca 3 m inaltime, la debite mari. In functie de cata apa vedeti aici va veti putea face o idee de cate ori o sa fiti nevoiti sa sariti apa sau sa va scoateti picioarele din apa.

Trebuie acordata atentie mai mare intr-un punct unde pare ca totul se termina. Acolo cararea ne conduce pe partea stanga a paraului. In imediata apropiere paraul pare sa dispara in gol, configuratia stancilor parand sa formeze un pod natural. In acea zona trebuie sa ramaneti pe stanga stancilor, cautand cu atentie cararea.

Aici intervine partea interesanta a drumului, fiind necesara coborarea catorva stanci umede si alunecoase, “saritori” cum le numesc alpinistii si speologii. Cea mai inalta dintre ele se coboara pe o pseudo – scara incropita, probabil de speologi, din doua trunchiuri mai groase unite intre ele cu bucati de crengi legate cu sarma sau culmea tehnologiei, batute in cuie afectate zdravan de umezeala din zona. Celelalte stanci se coboara mai lejer, prin aluncare pe burta sau pe spate, dupa preferintele fiecaruia.

Odata trecuti de cele cateva stanci, ne aprindem lanternele si putem intra in pestera. Nu va asteptati la o intrare clasica, este mai curand un mare portal (de aici si numele de “gura”), cu inaltimi ce trec pe alocuri de 20m (se observa in foto atasate), usor aplecat spre stanga.

Pestera de la Gura Ponicovei este formata din 3 galerii dispuse pe nivele diferite, insa noi vizitam doar galeria inferioara, adica “activul pesterei” cum i se mai spune, fiind cea mai accesibila si nefiind necesar un echipament special.

Galeria inferioara este inca activa, in ea observandu-se inca forme de eroziune fluviatila (concret marmite de eroziune = acele scobituri in stanca asemanatoare cu urmele pe care le lasa o lingurita in pachetul de unt sau inghetata) si fenomene de prabusire.

Insa aceasta galerie nu este cea mai spectaculoasa, partea frumoasa si spectaculoasa a pesterii fiind reprezentata de celelalte doua galerii a caror vizitare am evitat-o cu studentii din cauza pregatirii insuficiente a acestora pentru astfel de aventura.

Pestera are o lungime de 1 666 m (totalul galeriilor) dar nu se poate ajunge la capatul dinspre lacul de acumulare fara barca, nici in anii secetosi, deoarece peretii devin abrupti si sunt foarte alunecosi.

Localnicii ne povesteau ca pe vremea comunismului pestera era folosita ca o rampa de lansare, la propriu, spre lumea libera. In pestera, cei satui de regimul comunist, ascundeau butelii de oxigen, in asteparea unui nivel propice al apelor, cand se urcau pe acestea si se lansau spre malul iugoslav. Unii, se spune, ca ar fi reusit, in timp ce altii au fost luati in bataia pustii de catre grenicerii ce patrulau pe inaltimile stancilor si si-au gasit sfarsitul in apele lacului. Cat adevar este in cele povestite de localnici nu stiu deoarece nu am avut nici o posibilitate viabila de a verifica cele spuse, asa ca le-am luat ca pe o legenda tragica ce apartine epocii respective.

Dar, cu sau fara legende, pestera merita sa fie vizitata chiar daca nu este amenajata turistic, dealtfel o parte din farmecul oricarui obiectiv este dat tocmai de aceste incercari uneori comice, alteori dificile, de a ajunge acolo unde doresti.

Iar daca doriti sa va continuati aveturile, in zona mai sunt si alte variante, Cazanele Dunarii (discutam in alt review, e prea mult de divagat), golful de la Ogradena, manastirea de peste lac sau Decebal in peretele defileului, dar si o zona de campare langa sat (sus), cu teren comunal de fotbal, birtul care are un gratar si carciumar de toata cinstea, pentru ca e pacat sa alergati prin zona, mai ales cand vremea nu te imbie in casa.

---

VIZUALIZĂRI: 4121 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI