Castelul Devin de lângă Bratislava

TIPĂREȘTE

După ce am vizitat castelul din Bratislava, următorul obiectiv turistic pe care ni l-am propus să-l vizităm a fost castelul Devin (mulţumesc colegei @adrianbogdan de la care am aflat despre castel). Devinul, astăzi este un cartier al Bratislavei. Se află la aproximativ 10 kilometri de centrul capitalei. Pentru cei care nu doresc să mergă cu maşina până la castel, există autobuze locale din jumate în jumate de oră (am văzut orarul autobuzelor în staţia din Devin). Drumul până la castel este în mare parte paralel cu Dunărea şi trece printr-o pădure. Devinul chiar dacă este cartier al Bratislavei, este un mic sat de munte cu casuţe joase, destul de spectaculos.

Am ajuns în Devin, castelul este cocoţat pe un deal şi este vizibil de la depărtare, dar ca să ajungem la el am avut puţină bătaie de cap, pentru că am intrat pe nişte străduţe înguste şi aveam impresia că ne îndepărtăm de castel, dar până la urmă am ajuns în parcarea de la baza castelului. Parcarea este foarte mare fiind amenajată atât pentru autoturisme cât şi pentru autocare. Parcarea are următoarele coordonate GPS: N – 48.175170 şi E – 16.978811. Parcarea este gratuită.

Am parcat maşina şi ne-am îndreptat spre poarta castelului. Imediat după poartă se află casa de bilete. Biletul de intrare costă 4 euro pentru adulţi. Pentru anumite categorii preţul de intrare este de 2 euro. Taxă foto nu se plăteşte.

Prima menţiune documentară despre castel datează din anul 864 sub numele de Dowina. Castelul a fost construit strategic pe varful unui deal la o altitudine de 212 metri la confluenţa Moravei cu Dunărea. Datorită poziţionării sale, cel ce deţinea castelul a vea şi control asupra traficului pe cele două râuri. La începutul secolului al XIII-lea, aici a fost construit un palat regal medieval, ce reprezenta o fortăreaţă care apăra graniţa Ungariei. În turnul micului palat erau depoziate armele soldaţilor care apărau castelul dar şi hrana celor din castel.

Cea mai mare amprentă asupra castelului au pus-o cei din Familia Gara. Aproape peste tot în cetate există câte un panou cu numele acestei familii şi cu realizările lor. Familia Gara intră în posesia castelului în anul 1420. Sunt întărite sistemul de fortificaţii în zona mai înaltă a castelului, reconstruiesc turnul de strajă şi construiesc clădirile din partea de mijloc a castelului de astăzi. Printre aceste construcţii se numără şi un nou palat alcătuit din parter şi două etaje.

Treptat au întărit şi partea de jos a castelului şi au construit poarta de vest, astfel palatul a devenit pe lângă reşedinţa familiei lorzilor Gara, construit în stil gotic târziu şi o fortăreaţa pentru apărarea graniţelor.

Din anul 1527 castelul a intrat în posesia familiei Batory. Aceştia au construit o nouă aripă a castelului şi au întărit sitemul de fortificaţie, înconjurând cu ziduri părţile mai accesibile ale castelului şi au ridicat încă un turn de pază în partea de sud. A urmat o perioadă în care în castel nu s-a mai construit nimic din cauza scăderii importanţei acestuia. În anul 1809 castelul a fost distrus de către armatele lui Napoleon şi transformat în ruina de astăzi. Atăzi castelul se află în propietatea statului slovac. Gata cu istoria castelului să trecem la vizită.

Imediat ce am trecut de poarta castelului pe partea dreaptă se află un prim obiectiv de vizitat. Este vorba despre o capelă ce aparţine de o biserică creştină construită în secolul al IV-lea. Pe un panou informativ am citit că bieserica a fost descoperită în anul 1975 în urma săpăturior arheologice efectuate în castel, Capela este formată dintr-o singură de forma unui coridor lung care este considerat itrarea. Pereţii camerei sunt ciopliţi in piatră. Au fost descoperite găurile unde se consideră că erau amplasaţi stâlpii care susţineau construcţia. Tot în urma săpăturilor a fost găsită şi o cruce metalică.

După ce am vizitat vechea biserică am urcat pe o alee pietruită, pe marginea căreia se află din loc în loc câte o statuie, spre curtea castelului. Aici pe pajişte erau multe animale care stăteau la păscut. Până să intrăm în curtea castelului, am trecut pe lângă câteva corturi în care erau expuse arme şi îmbrăcăminte medievale. Doritorii putea trage cu arcul sau întrece în lupta cu spada. Nu am încercat nici una dintre opţiuni ci am continua spre castel. Înainte de intra în curtea castelului se trece un mic pod.

Am ajuns în curte. Curtea este mare şi este complet renovată. În mijlocul curţii se află o fântînă. Aceasta a fost săpată în perioada când castelul aparţinea lorzilor Gara. De pe panoul informativ am aflat că fântâna a fost săpată la o adâncime de 55 de metri în stâncă şi are un diametru de 2,4 metri. Turiştii obişnuies să arunce bani în fântână.

După fântână am vizitat un mic muzeu amenajat într-una din camerele săpate în curtea castelului. Aici sunt expuse o mulţime de obiecte descoperite în urma săpăturilor arheologice efectuate aici. Sunt expuse obiecte ceramice, monede din difeite epoci, şi obiecte metalice vechi. Aici nu este voie să se facă forografii. Nu este pus nici un anunţ în acest sens (sau poate nu l-am văzut eu) şi am făcut o poză dar imediat o domnă mi-a strigat ceva care cred că zicea că nu am voie să fac poze. Nu mi-a plăcut tonul, dar nu am mai făcut poze, doar am admirat obiectele.

Apoi ne-am îndreptat spre zidurile castelului. De aici priveliştea este încântătoare. De aici vezi trei ţări de odată, Ungaria, Austria şi Slovacia. Dunărea cam tulbure curge linştită pe lângă zidurile castelului. Tulbureala sa este limpezită de Morava care chiar la baza castelului se varsă în Dunăre. Un mineralier împingea minereul spre amontele fluviului foarte încet, parcă nevrând să strice liniştea zonei. În apropierea locului unde se varsă Morava în Dunăre este ridicat un monument dedicat celor care şi-au pierdut viaţa în încercarea lor de a trece Dunărea spre „vest” adică în Austria, să scape de comunismul Cehoslovac.

Partea cea mai veche a castelului nu era deschisă publicului. Dar cred că în scurt timp o să se deschidă şi accesul publicului aici pentru că există o scară metalică care duce până în vârful castelului. De la zidul dinspre Dunăre am putut privi turnul de pază hexagonal construit în timpul cât castelul a parţinut familiei Batory, în vârful unei stânci aflate chiar în locul de confluenţă a Dunării cu Morava. Turnul poartă numele „Călugăriţa”.

De la zidurile castelului am revenit în curte şi am vizitat ruinele palatului construit de lorzii Gara în secolul XVPalatul era format din parter şi două etaje. Am umblat prin palat cam pe unde am dorit, aici nimeni nu ne-a interzis nimic. De aici am admirat priveliştea frumoasă a Devinuluicu căsuţele sale mici şi frumos aranjate.

Am plecat de aici încântaţi de ce am văzut şi vă recomand dacă vizitaţi Bratislava să nu rataţi vizita la castelul Devin, merită.

Vă doresc concedii plăcute.

---

VIZUALIZĂRI: 4855 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI