Obiective turistice din Dobrogea – Murfatlar

TIPĂREȘTE

Nu poți vorbi despre Dobrogea fără a menționa ținutul vinurilor dobrogene, nu voi trece nici eu cu vederea această zonă, pentru că dincolo de întinderea viticolă recunoscută internațional, Murfatlar reprezintă o destinație turistică cu numeroase obiective turistice, care în ultimul timp au început să fie puse în valoare și promovate pe măsură. Voi încerca să fac și eu acest lucru, consider că este datoria mea față de ținutul în care m-am născut și pe care îl iubesc, să-l prețuiesc și să-l respect.

Cum ajungem

De cum intrați în Dobrogea, peste fluviul Dunărea, veți fi întâmpinați de orașul Cernavodă despre care am scris un set de impresii (vezi impresii). Continuând deplasarea către litoralul românesc, pe A2 sau pe vechiul DN 22C (E60), vom trece pe lângă Medgidia (despre care voi scrie un articol separat) și Murfatlar. DN22C ne poartă exact prin centrul localității, însă pentru a ieși de pe A2, este necesar să urmați indicatorul de ieșire Medgidia/Murfatlar și după ce treceți prin localitatea Siminoc (despre care am scris aici câteva impresii despre Cramele Vlădoi), la 4 km urmează localitatea Murfatlar, fostă Basarabi, așa cum mai este cunoscută din vremea comunistă, unde ne înțepăm în DN 22C.

Prima oprire am făcut-o în parcarea de lângă gară, (chiar lângă ieșirea din localitate) locul unde se află Centrul de Promovare Turistică Murfatlar, punctul terminus de unde este musai să porniți explorarea prin Murfatlar. Sunt acolo două fete competente să ofere toate informațiile despre obiectivele turistice din zonă.

Puțină geografie

Teritoriul orașului Murfatlar și al comunei Siminoc are un relief format din dealuri cu pante line ale văilor Seaca, Basarabi, Șerpelea și a Sominocului, toate afluente la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Sunt prezente mai multe forme de relief distincte: dealuri, movile și văi, cele mai cunoscute fiind Carasu, Siminoc și Șerpelea.

Murfatlar se învecinează la nord cu localitatea Poarta Albă, la est cu Valul Traian, la sud cu comuna Ciocîrlia iar la vest cu Medgidia. De asemenea, la sud se află dealurile de cretă, cu înălțimi de 100 de metri, care au fost formate din straturi de cretă albă în alternanță cu argilă cenușie. Dar despre aceste dealuri devenite punct de reper turistic vom vorbi ceva mai târziu.

Puțină istorie

Deși în urma unor săpături arheologice în dealul Tibișir. s-au descoperit dovezi ale existenței unei așezări încă din primul secol al erei noastre, primele atestări documentare apar după anul 1800 când așezarea de pe valea Carasu era populată de urmași ai ciobanilor veniți din Ardeal și Vrancea, zona oferind condiții excelente pentru creșterea animalelor.

Mai târziu, după 1855 așezarea dobrogeană a fost populată de către o garnizoană turcească și apoi de către tătarii aduși din Crimeea, cei care au populat marea majoritate a localităților la est de Dunăre, în podișul dobrogean.

O legendă mai puțin cunoscută în manualele de istorie, dar promovată de către ghizii locali este cea referitoare la numele localității. Conform acesteia, Muruvetli, un turc bogat venit din Asia s-a decis să se stabilească pe aceste pământuri roditoare, devenind cel mai bun prieten al localnicilor, pe care îi asculta și ajuta ori de câte ori aceștia aveau necazuri. Despre omenia și generozitatea lui s-a dus vorba foarte repede, fiind numit Muruvet (om generos), numind așezarea după numele său. Se pare că în timp, denumirea satului s-a transformat în Murfatlar, iar numele Muruvet în Murfat, cel înțelept și generos. Acesta s-a căsătorit cu o localnică care i-a dăruit un băiat pe care l-au botezat Radu. Legenda spune că părinții lui Radu au rămas în scurt timp săraci datorită bunătății sufletești de a împărți totul cu nevoiașii, iar atunci când Radu a ajuns un flăcău în toată firea a organizat împreună cu prietenii lui o ceată de haiduci care ataca convoaiele cu bogății care plecau sau soseau în Dobrogea. Tot ceea ce se captura, era împărțit cu săracii din localitate.

Se pare că într-o zi, Radu a fost anunțat de sosirea unei corăbii cu numeroase bogății, pe care au atacat-o, capturând o mulțime de saci grei pe care i-au deschis rămânând surprinși de ceea ce au descoperit. Mii și mii de coarde de viță de vie. Vița s-a prins, a crescut și a dat rod, din care a luat naștere un vin aromat și cu un gust de care nu se mai pomenise până atunci.

Legenda mai spune că Radu a avut trei fete, fiecare dintre ele măritându-se cu feciori din alte zone ale țării, Oltenia, Moldova și Transilvania, primind ca zestre câte un mănunchi de butași de viță de vie, pentru ca acest soi să poată crește și în alte locuri din țară. Ceea ce s-a și întâmplat, deși aș fi vrut să ascult și replica istoricilor viticoli despre proveniența viței de vie din alte zone cu renume în producția de vinuri.

Numele localității Murfatlar se păstrează până în 1921, când prin lege s-a schimbat denumirea mai multor localități din Dobrogea printre care și cea de Murfatlar în Basarabi, care să păstrează până în 1965 când redevine Murfatlar pentru 10 ani. Din 1975 denumirea se schimbă din nou în Basarabi, până în 2007, când redevine din nou, Murfatlar.

Obiective turistice

Acest capitol reprezintă esența acestui articol, însă dacă nu-ți însușești si elementele referitoare la zona în care se găsesc obiectivele, la legendele care o caracterizează, la oamenii care trăiesc aici, la industrie, de cele mai multe ori aceste obiective devin banale pentru că nu reușesc să devină un liant între istorie și prezent.

Printre obiectivele turistice ale orașului Murfatlar descoperim Ansamblul Rupestru, format din câteva bisericuțe, case și galerii, cioplite în masivul de cretă dar și monumente și ansambluri de artă care datează din sec. XIX și care fac parte din patrimoniul cultural al orașului, Conacul lui Mihail Kogălniceanu, Casa Stamatopolus, Casa Omer Bechir Bey.

Rezervația Naturală de la Fântânița este un loc unde imi place să mă relaxez cu familia, cuprinde o parte abruptă, calcaroasă, dar și poienițe unde se poate face un grătar într-un mod organizat. Să nu uităm de Podgoriile Murfatlar, întinse pe văile din jurul localității și nici de lăcașurile de cult ale diferitelor etnii care trăiesc aici.

Dar să le luăm pe rând:

Ansamblul Rupestru Murfatlar

Am pășit prima pentru prima data pe acest tărâm încărcat de istorie abia în această lună, accesul în incintă este permis doar cu aprobări speciale, locul nu este amenajat pentru activități turistice, iar acest lucru îl consider o greșeală imensă deoarece bisericuțele din cretă sunt unice în România, un tezaur inestimabil pe care nu știm și nu vrem să-l exploatăm. Am avut sentimentul că pășesc într-un cimitir unde am lăsat o parte din identitatea noastră iar sentimentul este dureros... Am încercat să ating inscripțiile de pe pereți încercând imaginar o teleportare în mijlocul celor care au trăit acolo în urmă cu peste 1000 de ani, am încercat să privesc prin ochii lor și să-mi imaginez locul în anul 992, viața, preocupările și nevoile lor.

Ansamblul a fost descoperit în anul 1957 cu ocazia unor lucrări de extindere a carierei de cretă, când s-a descoperit intrarea într-o chilie rupestră. În timp, s-au descoperit mai multe astfel de încăperi cu rol de biserici sau încăperi funerare. În total șase bisericuțe, însă unele dintre aceste aveau pereții prăbușiți, odată cu ei pierzându-se și mare parte din inscripțiile și desenele reprezentând simboluri și desene cu caractere grecești, chirilice, unele dintre acestea neputând fi descifrate nici astăzi în totalitatea lor. Arheologii sunt de acord că datarea ansamblului rupestru s-a făcut pe baza unei inscripții din naosul bisericii B4,6500 de la facerea lumii, ceea ce ar reprezenta anul 992 după Hristos.

Spațiile de cult sunt dispuse pe trei niveluri, sunt interconectate pe verticală prin goluri comunicante și un tunel curb, pe spațiile interioare descoperindu-se numeroase inscripții cu oameni, animale, cruci, arme și o mare varietate de forme ca inscripții grecești și slave. Însă cea mai mare parte a inscripțiilor sunt într-o scriere greu de descifrat, asemănătoare cu o scriere runică care se întâlnește în Scandinavia.

Pe lângă aceste inscripții au fost descoperite și numeroase unelte cu care s-a lucrat în încăperile rupestre, topoare, dălți, obiecte de uz casnic cu caractere diverse, vase din ceramică, cuțite, pietre de râșniță, dar și câteva arme, vârfuri de săgeți și o arbaletă. O parte dintre aceste obiecte, dar și fragmente decupate din pereții bisericilor rupestre, se află la Muzeul de Istorie și Arheologie din București.

Încă de la descoperirea Ansamblului Rupestru, acesta a atras numeroși arheologi, istorici sau pur și simplu vizitatori, din păcate o mare parte dintre ei n-au știut să prețuiască comoara descoperită, astfel încât multe dintre dovezile scoase la lumină s-au pierdut. Arheologii au încercat să conserve aceste bisericuțe, însă doar o treime din ansamblu a fost acoperită în anii 70, printr-o construcție de beton armat (???) cu aspect de buncăr. Restul suprafeței s-a improvizat cu un șopron din lemn, acoperit cu carton asfaltat, care totuși nu a avut un efect mare în calea ploilor. Nici măcar umezeala betonului nu a făcut bine cretei, multe simboluri deteriorându-se accentuat. Din păcate această stare de fapt a continuat și după Revoluție, multe dintre inscripții dispărând cu totul, ploile dar și nepăsarea celor responsabili ducând la ștergerea istoriei.

Prima bisericuță a fost descoperită în 1957 ca urmare a extinderii carierei de cretă. A fost botezată B1. Apoi s-au descoperit celelalte lăcașuri, o parte dintre ele fiind distruse de exploziile pentru mărirea carierei. Au fost scoase la lumină graffiti cu diferite inscripții, locuințe, morminte și galerii. În scurt timp, la fața locului au ajuns o mulțime de călugări veniți din Cadrilater care lucrau pentru scoaterea la lumină a bisericuțelor, alături de localnici. Desenele sunt legate de cultul creștin, desene și inscripții cu încărcătură religioasă, porumbei, sfinți, cruci, scene liturgice greu de descifrat pentru istorici. Totuși, apar și foarte multe desene care n-au legătură cu creștinismul, cai în galop, cerbi, gragoni împletiți, păsări. Apar inscripții cu litere runice, puse pe seama popoarelor din Scandinavia, însă unii istorici nu sunt de acord cu acest lucru, punând scrierile pe seama goților și a migrației de bulgari, maghiari și varegi-ruși. Alții au mers mai departe afirmând că graffiti-urile sunt opera vikingilor care călătoreau de la și către Constantinopol, conform teoriei că pe aici ar fi trecut faimosul drum de la ”varegi la greci” în sec. al VIII- lea.

Un lucru este cert: Dacă ne vom pierde în proiecte irealizabile sau dacă vom aștepta să facă altcineva treaba autorităților, aceste bisericuțe de cretă vor dispare cu totul de pe harta valorilor istorice de care suntem mândri, vom pierde o parte din identitatea noastră, din trecutul nostru.

În prezent, bisericuțele nu se vizitează, zilnic opresc autocare și turiști care doresc să le viziteze, din păcate vizitele nu sunt permise, datorită în primul rând lipsei siguranței. În unele locuri balustrăzile sunt lipsă, scările nu sunt foarte solide iar platformele din lemn nu prezintă siguranță pentru mai multe persoane care s-ar putea afla pe ele în același timp. Dar toate acestea se pot remedia, se poate amenaja un circuit parțial de vizitare, banii obținuți din aceste vizite s-ar putea întoarce în amenajarea acestui ansamblu, unic în România. Doar când spui unic în România se naște în tine dorința a vedea, de a cunoaște, de a învăța. Râmâne speranța... :(

Lacul de cretă

Nu se poate vorbi de Ansamblul Rupestru, fără a aminti despre Lacul de Cretă, important obiectiv turistic pe harta drumețiilor dobrogene. Este poziționat la aproximativ 300 de metri de bisericuțe, pe fundul unei vechi cariere de var și cretă, impresionând prin culorile pe care acest lac le capătă în anumite anotimpuri. Eu am fost într-o superbă zi de toamnă târzie, aproape de apus, iar turcoazul lacului părea ireal în contrast cu albul carierei, imagine excelentă pentru cei pasionați de fotografie. Peisajul este fantastic, mulți vorbesc de un cadru desprins din filmele sf, eu am apreciat liniștea din jur și culorile fantastice pe care natura mi le-a oferit.

Din păcate nici aici nu găsim ceva amenajat, buruienile au început să-și facă loc pretutindeni, foarte multe gunoaie pe care nu le strânge nimeni, câini rătăciți și un drum ne-amenajat care răpește din dorința de a explora. Câteva băncuțe, coșuri de gunoi și panouri turistice cu informații despre obiectiv ar fi câteva idei pe care Primăria le-ar putea lua în calcul. Evident, mi s-ar răspunde că aceste lucruri n-ar rezista nici măcar o noapte acolo, iar un paznic nu poate fi angajat datorită unor motive care nu țin de administrația locală. Până atunci, aceste obiective se vor degrada, iar copiii nostril vor citi doar din cărțile de istorie ceea ce vedem noi astăzi.

Biserica Nașterea Maicii Domnului

Sau Corabia lui Noe așa cum mai este cunoscută în Murfatlar, este biserica unde a fost botezat fostul Președinte Traian Băsescu, însă nu acest motiv a transformat-o în obiectiv turistic, ci construcția în sine din piatră și cărămidă, construită în anul 1906, când România sărbătorea 40 de ani de domnie ai regelui Carol I și alipirea Dobrogei la patria mamă, în urma Războiului de Independență din 1877.

Biserica este construită sub formă de corabie, îmbinată cu forma de cruce care simbolizează crucea Mântuitorului, are turle înalte și ziduri groase din piatră iar cupola este din cărămidă, fapt care a dus la deteriorarea acesteia în urma cutremurelor din 40 și 77. Picturile din biserică sunt originale, operă a pictorului C. Bobie, există câteva icoane de o inestimabilă valoare, una dintre ele de o vârstă cu biserica iar iconostasul este negru cu auriu, mai rar întâlnit la bisericile din România.

În curtea bisericii, într-o poieniță frumoasă se află un monument ridicat în cinstea eroilor care au luptat în timpul Războiului de Independență, un loc unde găsești mai tot timpul câte o floare.

Biserica are hramul Sfânta Maria, sărbătorit în fiecare an pe 8 septembrie.

Monumentul de la Straja

Nu se poate vorbi de o incursiune în turismul din Murfatlar, fără o vizită la “Monumentul Tineretului” amplasat pe malul Canalului Dunăre-Marea Neagră, în dreptul fostei localități Straja, ștearsă de pe fața pământului în anii de constructie ai Canalului. Populația a fost mutată în localitatea Cumpăna iar casele acestora au căzut sub buldozerele celor care au proiectat acest Canal.

Monumentul este localizat la aproape 9 km de localitatea Murfatlar, pe același drum prăfuit care trece prin fața Ansamblului Rupestru, se află pe malul drept al Canalului Dunăre-Narea Neagră, pe sensul de mers către ecluza de la Agigea, în apropierea A2. De pe șoseaua de mare viteză se poate vedea falnic acest monument, înalt de aproape 40 de metri. Însă imaginea cea mai frumoasă rămâne de pe calea navigabilă a canalului, unde ni se prezintă în toată măreția lui.

Construit de către artistul plastic Pavel Bucur (decedat în septembrie a. c. fără a-și fi văzut visul de restaurare a monumentului), în trei ani, cu fonduri alocate de la UTC (Uniunea Tineretului Comunist, pentru cei mai tineri), statuia a rămas până în zilele noastre, cea mai înaltă din Europa și a doua ca mărime din lume după Statuia Libertății din New York. A fost supranumită simbolic „Îngerul Libertății” iar proiectul inițial prevedea și aripile care n-au mai fost atașate din motive de siguranță. „Este un înger alb, un înger al libertăţii, în sensul în care omul, când îl vede, să se simtă şi el legat de natură, de cer, să simtă că zboară, pentru că toţi dorim să ajungem în cer“, spune Pavel Bucur.

Proiectul inițial era pe cât de complex pe atât de greu realizabil, prevedea un generator, balize pentru elicoptere, un heliport, un amfiteatru unde urma să se țină numeroase spectacole pentru cinstirea PCR, grupuri sanitare, un părculeț și o șosea cu rondou și locuri de parcare. Totuși, a fost realizat heliportul, șoseaua cu rondoul, scările de acces și s-a asigurat iluminatul.

Pe monument au fost montate trei basoreliefuri din bronz cu imaginea Elenei și a lui Nicolae Ceaușescu dând indicații pe șantierul Canalului, dar și o inscripție din bronz (“Generaţiile viitoare să ştie că ne-am sacrificat pentru înălţarea Patriei“) și s-au folosit materiale (oțel, inox) de cea mai bună calitate, testate pentru a rezista în condiții meteorologice dintre cele mai vitrege.

Monumentul a fost inaugurat în 1988, la câteva luni de la terminarea lui, datorită decesului tatălui Elenei Ceaușescu. A urmat Revoluția din 1989 și de aici încolo monumentul a intrat în uitare și degradare. N-a fost uitat însă de hoți, care au furat cele trei basoreliefuridin bronz, în greutate fiecare de aproximativ 15 tone, literele din bronz și multe plăci din inox, de la baza monumentului.

„Este o ruşine ce se întâmplă. La vremea lui a fost considerat al doilea ca mărime din lume şi cel mai mare de pe continent după clasificarea sa ca operă simbolică. Are aproape 50 de metri înălţime, cu tot cu soclu. După Statuia Libertăţii, este cel mai înalt monument din lume. A costat cât un pod! Am făcut toate demersurile posibile şi nu am să mă las până când nu am să spăl această ruşine“, a promis artistul. Din păcate nu a mai apucat să se țină de cuvânt, trecând în lumea celor drepți în această toamnă. Totuși, ar trebui menționat faptul că fostul prefect a propus ca acest Monument să fie recondiționat și repoziționat mai aproape de Autostrada Soarelui, însă proiectantul ar fi cerut foarte mulți bani iar proiectul s-a năruit.

Este cea mai înaltă statuie din Europa, construită cu sudoarea tinerilor cărora li se inocula ideea că Partidul Comunist Român este șansa lor, continuăm să ne batem joc de valorile sufletești și materiale pe care încă le mai avem. Mai grav este că acest monument nu este revendicat de nimeni, nu se află în patrimoniul nici unei administrații locale sau a Administrației Canalului Dunăre-Marea Neagră, nu este considerat monument istoric, pentru că în această categorie intră doar monumentele dinainte de anul 1960, deci, nefiind al nimănui este cedat cu „acte în regulă” hoților care știu că nimeni nu poate depune plângere contra lor.

Doar dacă veți ajunge la baza monumentului, vă veți da seama de măreția lui, așa cum au fost mai toate construcțiile din perioada comunistă, care astăzi au dispărut sau sunt uitate. Și poate veți înțelege drama unor oameni care au fost nevoiți să-și lase gospodăriile de o viață pentru a fi strămutați în locuri străine. Asta a fost politica de partid, omul nu conta, doar interesul tovarășului. Nici acum nu este foarte diferit, dar intrăm în alte discuții. Oricum, dacă ajungeți în Murfatlar, nu ratați Îngerul Libertății!

Dacă vorbim despre obiectivele turistice din Murfatlar, aș vrea să amintesc și despre Conacul lui Mihail Kogălniceanu, clădire înscrisă în lista Monumentelor istorice. A fost ridicată în 1885, ulterior a fost naționalizată de către comuniști, iar astăzi în interiorul ei își desfășoară activitatea o grădiniță. În curtea conacului întâlnim un monument ridicat în 1943 în cinstea armatei române. Acest monument a fost partial distrus, astăzi se mai poate observa doar soclul statuii.

Iar pentru că Murfatlar este o localitate unde trăiesc numeroși etnici musulmani, trebuie să amintesc și despre Geamia din Murfatlar, amplasată în imediata vecinătate a Bisericii Nașterea Maicii Domnului, o construcție ridicată în 1981 pe locul unei foste geamii. Este o construcție frumoasă, care atrage prin simplitatea ei.

Ar trebui amintit despre Rezervația Naturală de la Fântânița, care ni se înfățișează sub forma unor pante, abrupte, calcaroase, cu multe pârâuri, cu o faună bogată caracteristică zonelor de stepă dobrogeană și cu multe elemente floristice, caracteristice zonelor continentale. Mai nou, în Rezervatia Naturală de la Fântânița s-au amenajat câteva trasee pentru cei pasionați de mountain bike, nu știu cât de ok este având în vedere că acolo trăiesc o mulțime de plante unice în România, care s-au adaptat în solul calcaros al Rezervației.

Nici eu nu credeam că există atât de multe obiective turistice într-o localitate al cărui nume te duce cu gândul doar la podgoriile și cramele din zonă, știu că mai sunt încă multe localități care la prima vedere nu spun nimic, dar care ascund numeroase valori, o parte din istoria noastră. Murfatlar este o astfel de localitate, o zi este suficientă pentru a vizita aceste obiective, dar pentru a le înțelege, îți trebuie mult mai mult timp.

p. s. O parte dintre informațiile prezentate în acest articol le-am extras dintr-o monografie a Murfatlarului, carte pe care o puteți găsi la Centru de Informare Turistică Murfatlar, locul de unde ar trebui să înceapă vizita voastră în Murfatlar.

Vă doresc vacanțe faine, oriunde alegeți să le petreceți!

---

VIZUALIZĂRI: 3997 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI