Muzeul „Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck” – un colț deosebit de București

TIPĂREȘTE

Sigur că nu pot descrie destul de bine frumusețile și efectele tuturor amănuntelor casei, dar voi spune că: unde s-a irosit muncă curată și au răsunat voci inocente de copil, îngânându-se cu ciripitul păsărilor din arborii grădinii, surâde și ochiul lui Dumnezeu scria Cecilia Cuțescu Storck.

În fiecare an la 18 mai se sărbătorește Ziua Internațională a Muzeelor, fapt respectat și de Muzeul Municipiului București care a oferit intrare gratuită în toate filialele sale, în acea zi de miercuri. Citind dimineața această știre, am decis ca după prânz să merg să vizitez un muzeu mai puțin cunoscut al Bucureștiului, dar de o valoare inestimabilă pentru patrimoniul artistic românesc. Este vorba despre Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck.

Aproape de centrul Capitalei, prinsă între câteva străduțe mai liniștite, comparativ cu marile bulevarde ce trec prin apropiere, se află o clădire monument istoric: casa roșie-vișinie a familiei Storck. Pe strada ce poartă numele poetului Vasile Alecsandri, la nr. 16, între bulevardul Lascăr Catargiu și strada Căderea Bastiliei, se înalță reședința în stil german construită la începutul secolului al XX-lea de familia de artiști Storck. Este o clădire care îți atrage privirea prin culoarea sa, prin arhitectura sa, prin combinația între lemn și ancadramente de piatră, prin basoreliefurile de pe fațadă. Acestea sunt doar puținele elemente care te îndeamnă să pătrunzi în curtea mică, însă, în interiorul casei vei fi fascinat de cele peste 2500 de lucrări de sculptură, pictură, grafică, ceramică, artă decorativă existente în colecțiile muzeului. Bonus, nici nu bănui ce grădină minunată se ascunde în spatele casei.

Deși era o zi în care în muzeu se putea intra gratuit, vizitatorii nu se înghesuiau. Am avut privilegiul, alături de un cuplu mai în vârstă, care a apărut după vreo 30 de minute, să admir în voie comorile picturale și sculpturale din casa-muzeu. Doamna muzeograf, al cărui nume îmi scapă pe moment, a fost minunată – timp de o oră și jumătate ne-a vorbit cu drag și cunoștință de cauză despre viața și operele familiei Storck. Așa ghid să tot ai la orice muzeu!

Pe fațada casei dinspre stradă se pot observa două frize sculptate de Frederic Storck, cu motive zoomorfe și vegetale. De altfel, aproape toate decorațiunile exterioare și interioare, fie ele elemente de sculptură sau pictură pe zid, au fost efectuate de Frederic și Cecilia Storck. Casa a fost proiectată în prima fază de arhitectul Johann Storck, dar este definitivată de arhitectul Alexandre Clavel în anii 1912-1913. Pe fațada sudică se află o inscripție în piatră care informează contemporaneitatea că Această casă a fost clădită în anii 1912-1913 arhitect fiind A. Clavel iar proprietari și colaboratori Fritz Storck sculptor și soția sa Cecilia pictor. Sub această adevărată „pisanie” se află amplasată o scenă religioasă într-un ancadrament de piatră. Tot pe această parte a casei există o mică terasă, deasupra căreia este plasat un basorelief ce conține și figura lui Frederic Storck. Basoreliefuri pătrate în stil roman împodobesc balustrada terasei, ici-colo se află câteva simboluri considerate masonice. În fața ușii sunt expuse mai multe fragmente de sculpturi, între care se detașează zeița Minerva – bucată din frontonul Universității din București, executat de Karl Storck din piatră de Rusciuc și distrus în bombardamentele germane din 1944 (despre Muzeul Universității din București, unde se află și o reproducere după acvila de pe fronton puteți citi câteva lucruru aici: vezi impresii).

Adevărata surpriză o constituie aspectul interior al clădirii, tezaur impresionant de artă. După ce urcăm câteva trepte pătrundem în universul pictural creat de Cecilia pe pereții holului central: Grădina Paradisului și Pace și Armonie. De altfel, Cecilia Cuțescu Storck este prima femeie care lucrează picture murale de mari dimensiuni, domeniu considerat a fi apanajul artiștilor bărbați. Motive vegetale, păsări ascunse în pictură, animale, ființe umane îmbracă integral plafonul și pereții holului. În stânga holului se află două camere în care admirăm picturi și sculpturi ale celor doi soți, ca de exemplu tablouri cu teme marine, aduse de la reședința din Balcic. Remarcăm și frumoasele piese de mobilier, însemnele heraldice de pe geamuri, soba de ceramică în nuanțe de albastru ori șemineul ornat cu cahle reprezentând un călăreț.

În dreapta holului se află o sală mai mare, atelierul Ceciliei Cuțescu Storck, unde ajungem trecând printre coloane lucioase de marmură și coborând câteva trepte. Din nou rămânem muți de uimire în fața decorațiunilor parietale, dar și a fântânii decorative (funcțională cândva) încadrată într-un portal sculptat de Frederic, ce reproduce modelul existent la Biserica Colțea. În stânga și dreapta fântânii se află două picturi murale întruchipând Dragostea pământească și Dragostea spirituală. Tablouri de mari dimensiuni sunt expuse pe zidurile atelierului pictoriței care, prin intermediul unei uși duble, are acces direct în grădina proprietății. Printr-un coridor lateral, luminat de ochiuri rotunde și colorate de sticlă, ornamentat cu lucrări cu temă religioasă colecționate de familia Storck se ajunge în marele și luminosul atelier al sculptorului Frederic Storck (Fritz – cum îi spunea Cecilia). Aici sunt expuse lucrări ale întregii familii Storck; remarcăm macheta bisericii episcopale din Curtea de Argeș (realizată de Karl Storck în 1867), lucrări de grafică ale Ceciliei Storck, statuete feminine lucrate de Frederic Storck, macheta în ipsos a statui Domniței Bălașa etc.

Facem câțiva pași și prin grădina secretă din spatele casei; din stradă nu bănuiești ce colț de natură încântător se ascunde în spatele clădirii roșii. Un salcâm japonez secular domină centrul spațiului, mai multe bănci te îndeamnă la odihnă, fragmente de coloane și statui aduse de la reședința din Balcic înfrumusețează grădina. O mică terasă exterioară, aferentă spațiilor de locuit, oferă o imagine de ansamblu spre refugiul natural.

Familia Storck a donat în 1951 cea mai mare parte din colecțiile de artă ce le dețineau, oferind drept spațiu de expunere chiar parterul casei din strada Vasile Alecsandri. La etaj au continuat să locuiască membrii familiei, cele două fete ale soților Storck urmând aceeași carieră artistică. Actualmente, imobilul a fost retrocedat urmașilor familiei care în baza unui contract de comodat au continuat să țină deschisă casa-expoziție. Frații Alvaro și Alexandru Botez (nepoții soților Frederic și Cecilia Storck) au înființat chiar o fundație culturală („Casa Storck”) promovând în continuare opera artistică a înaintașilor lor (vezi aici un reportaj cu arhitectul Alexandru Botez: tvrplus.ro//editie-lumea-si-noi-235362).

Ar fi atât de multe de spus despre muzeu și familia Storck, despre rolul lor în arta românească, dar vă las pe Dvs. să descoperiți acest colț artistic al Bucureștiului. Chiar dacă nu sunteți pasionați de artă veți descoperi un univers aparte, o lume a bunului gust și a creației artistice valoroase, un carusel al simbolurilor și înțelesurilor profunde. Vă invit să vizitați Muzeul „Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck” din București, dar mai întâi să vizionați acest documentar realizat de regizorul Alexandru Maftei, intitulat La un pas de eternitate: youtube.

Addenda – familia Storck.

•Sculptorul Karl Storck a realizat prima statuie de for public din București: statuia spătarului Mihail Cantacuzino din fața Spitalului Colțea (1869);

•Karl Storck a fost primul profesor de sculptură la nou înființata Școală de Arte Frumoase din București;

•Cecilia Cuțescu Storck este prima femeie profesor la o universitate de artă de stat din Europa – la Academia de Arte Frumoase din București, catedra de arte decorative;

•Pictorița Cecilia Cuțescu Storck este prima femeie din România care se ocupă de pictură murală de mari dimensiuni;

•Frederic Storck a realizat numeroase sculpturi (busturi și figuri alegorice) și alte diverse monumente, în mai multe orașe din țară;

•Carol Storck, prolific sculptor din această familie de artiști, contribuie la istoria artei sculpturale românești cu multe lucrări, între care: statuia generalului Carol Davila (în curtea Facultății de Medicină), monumentul lui Dimitrie Bolintineanu (în Bolintin-Vale), statui alegorice pentru Palatul De Justiție din București etc.

---

VIZUALIZĂRI: 2369 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI