ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 08.11.2016
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: Râmnicu Sărat
ÎNSCRIS: 09.05.11
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
NOV-2016
DURATA: 1 zile
familie cu copii
2 AD. + 1 COPII -- v: 6 ani

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 10 MIN

Plimbare către schitul Buluc într-o zi frumoasă de toamnă târzie

TIPĂREȘTE

În weekend-ul trecut ne-am propus neapărat o ieșire; simțeam deja că nu mai putem sta în casă, după o întreagă lună octombrie în care am privit aproape la fiecare sfârșit de săptămână cum stropii de ploaie alunecau pe geam. Tristă perioadă, mai ales că aveam așteptări mari de la acest moment al anului; poate și pentru că în anii precedenți ne-am plimbat mult în octombrie, admirând haina multicoloră a pădurilor de pe meleagurile din zona noastră.

Așa cum am mai spus, se impunea o scurtă escapadă, mai ales că prognoza meteo era favorabilă pentru început de noiembrie! Unde să mai mergem?! După un scurt consiliu de familie, ne-am hotărât – pornim către județul Vrancea, vrem să vedem din nou cât de frumoasă este Măgura Odobești. Pe acest deal extern al Subcarpaților de Curbură am mai urcat o dată în luna iulie, atunci când am vizitat mănăstirea Tarnița și am ajuns pe jos până pe vârful Măgurii.

Știam faptul că în pădurile de pe Măgura Odobești există un alt lăcaș de cult, un obiectiv pe care ne propusesem să-l vizităm de mai multă vreme – este vorba despre schitul Buluc. Gata! Dorința de a pleca era mare, obiectivul a fost stabilit, vremea era destul de frumoasă (un soare blând care ne amintea de zilele plăcute de toamnă din alți ani), așa că puțin după ora 10.00 am pornit! Pe drum am setat ca destinație pe GPS localitatea Jariștea, comună pe raza căreia se află lăcașul de cult.

După ce am ajuns la Focșani ne-am îndreptat către Odobești, orășelul renumit mai ales pentru podgoriiile din jur (ați auzit cu siguranță de Galbena de Odobești). Nu am oprit în oraș, ci am mers până în zona centrală, unde am virat către dreapta pe strada Ștefan cel Mare; în câteva minute aveam să ajungem pe DJ 205B, la intrarea în Jariștea. Pe partea dreaptă a drumului se află o hartă a acestei comune, iar un indicator micuț ne-a arătat că pentru a ajunge la ”Schitul Buluc” trebuie să virăm spre stânga, pe drumul secundar ce urcă prin localitate.

Și drumul a tot urcat... și am trecut de localitatea Jariștea, ajungând apoi în satul Pădureni; la cele câteva intersecții întâlnite am remarcat mici indicatoare sau troițe, așa că am fost atenți și nu am greșit drumul. Șoseaua s-a tot îngustat și la un moment dat am ieșit din satul Pădureni, intrând brusc pe un drum de țară. Noroc cu cele câteva zile fără ploaie dinainte, pentru că altfel am fi făcut mai mult ca sigur calea întoarsă! Pe marginea drumului s-a format un șanț adânc de la șuvoaiele care uneori își fac loc pe acolo, iar dacă pământul ar fi fost umed, este sigur că nu m-aș fi încumetat să continui; aș fi avut toate șansele să alunec cu mașina în acel șanț.

În fine, norocoși cum suntem :), am ieșit pe un platou înclinat, aflat deasupra podgoriilor vrâncene, nu departe de marginea pădurii. Acolo am făcut un popas de câteva minute pentru că se deschidea o priveliște superbă până în depărtare. Se zăreau satele răspândite pe câmpie, iar o ceață misterioasă îmbrăca linia orizontului. În jurul nostru, printre tufișurile de măceși, niște mioare căutau cu îndârjire ultimele pâlcuri de iarbă verde. Bine, pe unde sunt mioare apare de regulă și vreun dulău mai fioros, însă de data aceasta nu a fost cazul, așa că ne-am văzut liniștiți de fotografiile noastre. La intrarea în pădure, pe partea dreaptă a drumului am remarcat o troiță înaltă de lemn, aceasta fiind un indiciu clar că nu am greșit drumul.

După ce am realizat mai multe poze bucurându-ne de împrejurimile colorate cu atâta măiestrie de Mama Natură, am pornit din nou la drum, mergând încet pe covorul multicolor de frunze așternut în fața mașinii noastre. După alte câteva sute de metri am oprit din nou. Ajunsesem în vecinătatea unui lac mic aflat pe partea dreaptă a drumului, așa că era păcat să ratăm momentul altor fotografii. Pe partea cealaltă se află o altă troiță, ceva mai mică decât aceea de la intrarea în pădure, iar în apropiere am remarcat o grămadă de lemne care s-au dovedit a fi o fostă bancă de lemn unde pelerinii se puteau odihni în drumul lor către lăcașul de cult.

Nu după multă vreme, din sens opus s-a apropiat o altă mașină; i-am făcut semn șoferului, iar acesta a fost amabil și a oprit. Am întrebat cât ar mai fi de mers până la schit, mai ales că drumul prin pădure devenea tot mai greu, existând în apropiere o porțiune unde se formase un strat consistent de noroi. Am aflat că pe jos ar mai fi de parcurs aproximativ un kilometru, adică 15-20 de minute de mers lejer. Ne-am hotărât să continuăm pe jos, mai ales că scopul nostru principal era să luăm o gură de aer proaspăt. Și bine am făcut, pentru că ne-am putut bucura cu adevărat de culorile toamnei; pădurea era zugrăvită în nuanțe diverse, roșul, galbenul, ruginiul sau verdele completându-se armonios. Frumos, ce să mai vorbim, fotografiile vor ilustra vorbele mele care par atât de goale în fața măreției naturii!

După aproximativ un sfert de oră, am ajuns la o altă intersecție. Către stânga urca un drum forestier desfundat, iar un indicator arăta că pe acolo s-ar putea ajunge la mănăstirea Tarnița. Spre dreapta continua drumul nostru, o altă troiță spunându-ne parcă faptul că nu ar mai fi mult de mers până la schitul Buluc. Unde am și ajuns după vreo cinci minute.

La intrarea în curtea lăcașului de cult se află o poartă ornamentală realizată din lemn și susținută de trei stâlpi zidiți; o alee cotește spre dreapta, iar liniștea profundă este tulburată doar de pașii noștri care strivesc câte o frunză căzută pe alee; în acest loc ferit și protejat de pădurile din jur a ales boierul Isaia Caragea din Odobești să pună bazele acestui lăcaș de cult în doua jumătate a secolului al XVII-lea. Așa cum îi stă bine oricărui obiectiv cu o istorie de mai multe secole în spate și pentru întemeierea schitului Buluc există o legendă: ”Se zice că boierul Isaia Caragea a organizat pe aceste meleaguri o vânătoare la care au mai participat și alți fruntași din satele învecinate; ei au fost surprinși de un viscol puternic și au reușit să supraviețuiască strânși ”buluc” în jurul unui foc în această poiană. Oamenii au promis că, dacă vor scăpa cu viață din urgia care se abătuse asupra lor, vor ridica în acel loc un lăcaș de cult pentru a mulțumi astfel Domnului. Cei prezenți au scăpat cu bine, astfel că în data de 8 martie 1679 a fost sfințită biserica având hramul Sfânta Treime a schitului Buluc. ” (fragment preluat dintr-un scurt istoric afișat în biserica lăcașului de cult)

Farmecul locului este sporit de faptul că în jurul nostru am putut remarca mai mulți brazi, cu atât mai vizibili cu cât foioasele (care sunt predominante în zonă) și-au schimbat semnificativ culoarea. Acești copaci au fost plantați în secolul al XX-lea, între cele două războaie mondiale, într-o perioadă de înflorire a lăcașului de cult.

Aleea spre dreapta ne-a condus repejor către clopotnița schitului. În lateral a fost realizată o altă troiță de lemn (parcă pentru a completa numeroasele troițe pe care le-am întâlnit pe drum); o placă de comemorare fixată pe un perete al clopotniței ne-a arătat că lucrările de sistematizare de la intrare (troița, clopotnița și pavarea aleii) au fost realizate în urmă cu circa 10 ani, prin contribuția unei familii din Focșani.

Imediat ce am intrat în micuțul gang de sub clopotniță, poiana în care se află lăcașul de cult a părut a se așterne la picioarele noastre. În partea dreaptă sunt construite chiliile în care trăiesc cele câteva măicuțe, pe latura opusă sunt realizate alte câteva anexe mănăstirești, iar în față se află micuța biserică ce a rezistat trecerii timpului.

Prin curte sunt amplasate și câteva bănci unde vizitatorii se pot odihni, iar niște tufe de flori tomnatice se încăpățânau încă să reziste nopților tot mai reci din ultimul timp.

O măicuță care deretica de zor în apropiere s-a apropiat de noi și ne-a invitat să vizităm biserica, spunându-ne că ușa este descuiată. Am mulțumit pentru îndemn și am făcut acest lucru; privit din exterior, acest lăcaș de cult este prevăzut cu o singură turlă și este acoperit cu tablă. Pridvorul este închis și două trepte betonate facilitează accesul în biserică.

Interiorul este unul modest, însă asta nu face decât să sporească farmecul locului. În pridvor sunt expuse câteva icoane, scurtul istoric al schitului și tot de acolo am putut cumpăra niște lumânări (pe care le-am aprins ulterior în locul special amenajat aflat afară, în dreapta bisericii).

Din pridvorul închis am intrat în pronaos, spațiile fiind separate de un perete iar accesul realizându-se printr-o ușă de lemn. Imediat ce am intrat, am fost plăcut surprinși să constatăm că soba de teracotă era fierbinte, ceea ce ne-a făcut să zăbovim minute bune înăuntru, admirând icoanele care înfățișează portrete de sfinți sau unele scene biblice. Ar mai fi de amintit faptul că la intrarea în pridvor sunt afișate două plăci unde sunt enumerați ”ctitorii Sfântului Schit Buluc”.

După ce am ieșit din biserică ne-am plimbat puțin prin curte. În dreapta am remarcat fundația unei alte biserici. În acel loc s-a aflat o altă biserică din zid, construită între anii 1922 – 1928. Aceasta a suferit serioase avarii la cutremurul din 1940, fiind ulterior demolată complet și nerefăcută până în ziua de azi.

Însă ceea ce este îngrijorător cu privire la viitorul lăcașului de cult aveam să remarcăm după ce am mai făcut câțiva pași în spatele bisericii. O surpare de teren a avut loc în urmă cu câțiva ani distrugând cimitirul schitului și această alunecare de teren a ajuns la doar la câțiva metri de biserică, până în prezent nefiind realizate lucrările de consolidare atât de necesare. Să sperăm că mai marii bisericii vor face eforturile necesare pentru a salva de la distrugere schitul Buluc; însă aici lucrurile sunt discutabile și mai multe nu mai vreau să spun!

Am mai zăbovit câteva minute prin curte, am mai realizat niște fotografii, apoi ne-am îndreptat agale spre ieșire. Vizita noastră la schitul Buluc se încheiase.

La întoarcere am făcut aproape o oră până în locul unde lăsasem mașina; ne-au plăcut atât de mult culorile pădurii, încât ne-am plimbat pe câteva dintre potecile din apropiere. Sper să vă placă fotografiile pe care le voi atașa, deși nu am reușit să surprind decât mici frânturi din tabloul natural de toamnă pe care noi l-am putut admira pe Măgura Odobești, în plimbarea la schitul Buluc.

Ajuns la final de articol, recomand vizitarea schitului Buluc celor care doresc să exploreze frumoasele meleaguri vrâncene!

Călătorii plăcute tuturor!


[fb]
---
Trimis de Floryn81 in 08.11.16 19:16:29
Validat / Publicat: 08.11.16 21:07:53
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în FOCȘANI.

VIZUALIZĂRI: 1340 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

1 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Floryn81); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P07 Prin pădure era superb, am realizat multe fotografii.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 40700 PMA (din 45 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

1 ecouri scrise, până acum

tata123 🔱 [09.11.16 09:46:29] »

@Crazy_Mouse: Exact același sentiment de evadare din casă am avut și eu weekendul trecut; aveam mai multe așteptări de la luna octombrie, dar vremea s-a dovedit a fi capricioasă și rece astfel că ieșirile în natură au fost puține. Am profitat de vremea călduță și soarele tomnatic din primul sfârșit de săptămână al lunii noiembrie și am plecat la plimbare.

Frumoase imaginile cu pădurea în haine de toamnă, cromatica e minunată. Îmi pare rău de situația unor mănăstiri vechi, situate în zone deluroase, expuse alunecărilor de teren. Pot da exemplu Mănăstirea Rătești din Buzău (vezi impresii), Mănăstirea Zamca (Suceava), Mănăstirea Cornu (Prahova) etc.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
1 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
tata123 🔱
Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă Odobești & Măgura Odobeștilor:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.083770990371704 sec
    ecranul dvs: 1 x 1