China de la capatul pamantului

TIPĂREȘTE

Este prima data cand scriu un review fara obiectul in sine, adica fara sa ma refer la un hotel anume.

Am ales asa fac asta deoarece este vorba despre o tara la care se ajunge mai greu si unde putina lume isi programeaza o calatorie, fie ea in concediu sau "cu treaba".

Ca sa intelegeti mai bine ce voi scrie mai jos trebuie sa va spun un lucru important despre profilul meu de calator: sunt genul leguma de sezlong, poate si de aceea vara pentru mine este un anotimp in care nu mi programez multe lucruri personale de rezolvat in weekend ca sa am timp de mers la mare, fie ea a noastra sau a lor (a bulgarilor) sau a altora fie pentru 2 zile sau pentru o saptamana. Decat sa ma pui sa vizitez muzee sau cine stie ce alte POI-uri mai bine ma trimiti undeva direct in mijlocul oamenilor care si duc viata de zi cu zi. Probabil ca as putea sa stau zile intregi doar sa i observ. Acum veti intelege de ce saptamana petrecuta in China a fost pentru mine un super concediu.

Sa revenim la treburile noastre acum:contactul cu China a fost pe aeroportul Shanghai dupa aproximativ 10 ore de zbor din Instanbul. Primul lucru care il remarci aici este umiditatea mult crescuta fata de ceea ce suntem noi obisnuiti, lucru care face acomodarea un pic mai grea.

Daca ar fi sa comparam acest aeroport cu Otopeniul nostru drag ar fi o comparatie intre livingul unei case din Beverly Hills si debaraua unui apartament confort 2 din Ferentari. Totusi aici a fost singurul loc in care am simtit aer comunist atat timp cat am stat in China.

Formalitatile de intrare nu difera cu mult fata de orice alt aeroport, se verifica viza se completeaza un formular cu cateva date si esti gata de intrat in furnicarul chinez.

In momentul in care am iesit din aeroport se implineau deja 22 ore de cand plecasem pe usa apartamentului din Pantelimon, oboseala obosise deja sa si mai spuna cuvantul. Singura dorinta pe care am avut o de la soferul ce avea sa ne conduca pe urmatorii 400 kilometri a fost sa ne opreasca pe undeva sa mancam ceva. Proasta miscare! Pai cum sa motai cand ei circula ca si cum ar combina jocurile Need for Speed, Carrmagedon si Destruction Derby, toate jucate pe nivelul PRO? Singurul produs care nu cred ca se va fabrica vreodata in China este becul de semnalizare. Orice antreprenor care vrea sa inceapa productia acestui bec ar trebui sa se asigure ca 100% din productia lui va ajunge la export altfel afacerea lui este sortita falimentului.

Orice drum pe autostrada si nu numai seamana cu o cursa continua pentru a adjudeca primul loc ei ducand "crosetatul in trafic" la rang de mare arta. Insa lucrurile acestea se desfasoara la viteze rezonabile fara excese. De ce nu depasesc viteza regulemantara nu as putea sa spun. Frica de politie nu mi se pare ca exista acolo deoarece nimeni nu acorda un interese special echipajelor chiar daca ele merg intotdeauna cu girofaurile pornite. La intoarcerea catre Shanghai mai ca ma apucase mila pentru o masina de politie care mai avea putin si se ruga de ceilalti soferi sa poata trece mai repede. Aceleasi sentimente de mila le aveam si in Yiwu cand ii vedeam pe motopolitisti, care merg numai in echipaj de cate 2 pe niste vehicole cu 2 roti ce cu greu le am spune noi scuter.

Acum ca am rezolvat problema somnului prin alungarea lui in primii 200 metri dupa ce am iesit din aeroport ne am oprit la un popas pe autostrada dotat cu McDonald's si Starbucks unde am savurat un pachetel de primavara, un fel de shaorma in varianta China Edition si o pita umpluta cu ceva frunze. Cam grea prima impresie culinara si cum prima conteaza aparatul meu digestiv a fost intr o continua greva in saptamana ce urmeaza.

Undeva spre 11 seara, la 27 de ore dupa ce am tras obloanele si am dat drumul la caini am ajuns in fata hotelului din Yiwu, hotel pe care vi l am descris in mare in reviewul anterior asa ca nu voi insista asupra lui.

Noi am plecat in China ca sa prospectam piata, sa cautam produse noi pentru activitatea pe care o desfasuram in tara, activitate care presupune de la an la an promovarea unor produse si modele noi.

Asa ca dis de dimineata am plecat catre Futian sau Dragonul lor, cum l am alintat noi rugandu ne sa ne tina picioarele cat sa ne atingem scopul. Aici exista cam 62000 standuri cu produse diverse, de la dantela pana la unelte electrice. Totul este sa stii macar in ce corp de cladire sunt ca daca incerci sa mergi stiind ca la un moment dat vei da de ele esti sortit deshidratarii si inanitiei. Am facut lucrul acesta zi de zi pentru urmatoarele 5 zile, apoi am centralizat datele sine atras sufletul in ultima zi. Incepeam ziua de munca pe la 09.00 la micul dejun si o terminam pe la 20.00-21.00, dupa cina. Nu stiu daca se poate considera accident de munca dar eu m am intors cu ceva basici in talpa, probabil de la clima. :p

Tot Futianul era un mini ecostistem: cu oameni care traiau de dimineata pana seara acolo, cu copii, cu parinti, mancau si beau in stand. Fiind deschis 365 zile pe an, mai putin cateva zile de sarbatoare, oamenii au invatat sa si faca activitatile pe care noi le lasam pentru weekend tot acolo.

Prima data m am mirat cand am vazut copii care isi faceau temele pe jos. A doua oara, cand i am vazut dormind tot pe jos, doar cu o saltea pe care noi o folosim pentr yoga nu mi s a mai parut extraordinar. Deja cine avea la magazin patut pentru copii era mai avut.

Acum urmeaza o parte pe care nu ar trebui sa o citeasca niciun membru AFA de origine chineza: oamenii astia s au nascut obositi. Daca gaseai un magazin care sa nu aiba la usa un sezlong din acela de se intinde si se face pat insemna ca este ceva in neregula acolo. Dupa ora 12.00 toti vanzatorii erau pe sezlongurile acelea, cu o paturica pe ei dormind pe infundate sau, in cel mai bun caz, vizionand un film pe telefon de ti era si rusine sa intri in magazin ca i deranjai. Recunosc ca in primele 2 zile am crezut ca in China se vinde doar Iphone 6 PLUS. In urmatoarele zile mi am dat seama ca se vinde si varianta normala a Iphoneului. SI ATAT! Nu exista alt telefon pe care sa l aiba chinezii.

Yiwu este cel mai mare oras comercial, zic ei, cu o ascensiune in ultimii ani cand s a dezvoltat de la 200.000 locuitori la 2.000.000 cat are in prezent.

In continuare infrastructura este in continua dezvoltare, se construiesc depozite unde se formeaza containerele, se construiesc autostrazi pentru acces facil, colega mea ramanand uimita ca acum am ajuns la Futian pe o autostrada cu 4 benzi ce nu exista anul trecut. Accesul catre complexul comercial se poate face cu taxi (destul de putine pentru cat de mare era orasul) servicii de genul Uber sau chiar "pe persoana fizica".

Am apelat si la acest ultim serviciu intr una din zile cand am fost acostati de un un asemenea antreprenor care ne a dus pana la hotel cu 20y (12 lei).

In oras majoritatea strazilor sunt arajate pe produse. De exemplu, langa hotel erau doua strazi, una cu seifuri, unde erau numai magazine cu seifuri si alta cu piane, unde ghici ce? Erau numai magazine cu piane. Sa va spun de o alta strada unde erau 13 magazine la rand cu telefoane mobile? Nu are rost.

Am ajuns si la capitolul mancare, unul foarte delicat pentru mine. Ma intorc in timp si va spun ca profilul meu de calator nu contine si functia "de incercat specialitatile locului". Daca mie mi se asigura alimentele de baza cu care sunt obisnuit sunt mai mult decat multumit. Cu alte cuvinte mancanc ca sa traiesc si nu traiesc ca sa mananc.

Dat fiind marimea complexului numai ca sa te duci pana la un restaurant sa mananci la pranz iti lua minim o ora, am preferat sa tragem cat mai tare, sa mai cumparam o fructa, sau 2, sau 3 de la vanzatorii ambulanti si sa plecam pe la ora 4 catre restaurant.

De tinut minte: daca se pleaca la ora 17.00, cand se inchide complexul totul se transforma intr o mare linistita de masina facand Magheru sa crape de rusine la cea mai de varf ora posibila.

Macar asa au si pietonii timp sa treverseze ca altfel este un mare riscpe care ti l asumi. Trecerile de pietoni exista doar pentru a fi mai usor politiei sa te gaseasca dupa ce ai fost lovit de masina, cred eu. Nimeni nu opreste la trecerea de pietoni iar oamneii stiu asta si traverseaza imbunatatindu si calitatile de slalom. Nu vreti sa stiti ce contractii am avut prima data cand am traversat strada singur. Cu toate acestea nu am vazut niciun accident, masina cu om sau masina cu masina.

Asadar in momentul incare am descoperit un restaurant arabesc, unul dintre multele din oras, am fost cel mai fericit si i am dus pe colegii si partenerii nostri multe zile acolo. Ceea ce voiam sa spun si cred ca v ati prins deja este ca parerile pe care le pot emite eu despre mancarea chinezeasca sunt egale cu 0. Doar ca nu mi place mancarea chinezeasca chinezeasca ci cea chinezeasca europeana. Ca fapt divers voi adauga 2 poze ca sa va dati seama la ce nivel se vinde orezul acolo. Existau 2 locuri intr un supermarket de marimea unui Kaufland un orezul se vinde in 2 respectiv 4 cuve imense iar pe langa acesta varsat existau saci de la 2kg la 50 kg.

In fiecare dimineata ma trezeam intr o atmosfera de cantec chinezesc de apropae il invatasem chit ca nu stiu o boaba in chineza. Chiar ma gandeam ce sistem de amplificare au de se aude in tot orasul. In ultima zi inainte de plecare am inteles si de ce. Mi am alocat ceva timp sa cobor in cele 2 parcuri de langa oras si nu mica mi a fost mirarea cand am gasit 5 grupuri de batranei, fiecare dotat cu cate o boxa portabila, de dimensiuni fooooarte mari, care si interpretau constinciios melodia proprie. Daca te nimereai in mijlocul nu era de bine. In schimb vocile lor se impleteau intr una singur si la etajul 19 ajungea doar o lalaiala ritmata.

Tot ce am scris mai sus este foarte putin in comparatie cu ce am vazut acolo, nu mai zic cu ce inseamna China de fapt insa sper ca am reusit sa aduc un strop de "civilizatie" chinezeasca vazut prin ochii unui european normal.

---

VIZUALIZĂRI: 2010 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI