Manastirea Nasterea Maicii Domnului – Recea – o fereastra catre cer

TIPĂREȘTE

"S-a deschis o fereastrã cãtre cer si o pãrticicã din frumusetea nemãrginitã a Lui s-a rãsfrânt pe pãmânt si a iesit ca prin minune o mãnãstire ce întruchipeazã statornicia neamului nostru românesc întru jertfelnicie, întelepciune, curãtie si generozitate. " (Maica Stareta Stavrofora Cristina)

Manastirea este pozitionata la 15 km de Tg. Mures, in apropierea aeroportului, in drumul care duce spre Cluj Napoca. Manastirea s-a construit in acest loc datorita numeroaselor descoperiri arheologice care dateaza din epoca paleoliticului, de acum 100. 000 – 40. 000 i. d. Hr. pana in epoca medievala. Aceasta manastire este cea mai noua, dar totodata, cel mai important lacas spiritual din judetul Mures.

Dupa Revolutia din1989, au inceput sa se construiasca biserici in toare cartierele orasului, dar foarte multi credinciosi pomeneau de o manastire ce se va construi in apropierea Tg. Muresului, unde va fi un foarte cunoscut duhovnic.

Constructia ei a inceput in 1991 si s-a dorit a fi o manastire de maici, constructia fiind incheiata in 1996. Arhitectura constructiei are un caracter rustic românesc, si imprumuta din modelul arhitectural al mãnãstirilor din zona subcarpaticã a Munteniei si ale celor din centrul si nordul Moldovei, cu influeente bizantine si brâncovenesti. La constructia manastirii a vegheat Parintele Arhimandrit Ioan Iovan, despre care se spune ca era clarvazator si cu puteri deosebite.

Parintele Ioan Iovan a fost unul din cei mai mari duhovnici din tara noastra, care a oferit multa alinare celor ce au pasit in acest loc si-i cereau ajutorul. Era un om foarte modest, iar cuvintele lui, iti intrau in suflet. Aici intra foarte multa lume, mai ales in zilele de sarbatoare sau de Paste, cand oamenii veneau la Parinte pentru a-i alina sau a-i vindeca, fiindca se spune ca Parintele Ioan Iovan avea puterea de a vindeca tot felul de boli. Din acest motiv, manastirea de maici a fost cunoscuta ca fiind un spital duhovnicesc.

Dumnezeu l-a luat la el pe Parintele Ioan Iovan in anul 2008. S-a spus atunci ca ‘’Romania a pierdut un mare duhovnic, dar a castigat un mare Sfant! ’’

"Binecuvântat sã fie Dumnezeu care cu pronia Lui divinã a transformat o râpã cu un cimitir vechi, într-o 'grãdinã suspendatã' a Maicii Lui, oferind un lãcas sfânt si sfintitor neamului nostru crestinesc si românesc. " (Parintele Arhimandrit Ioan Iovan).

… Si asa si este… Aceasta manastire este ca o gradina suspendata! Chiar daca Parintele Iovan nu mai este, turistii vin sa admire acest loc, atrasi de frumusetea si de povestea lui, precum si in cautarea linistii oferita de manastiri!...

Chiar de la intrare, peretele care ofera intimitate locului e format din piatra slefuita, poarta – un grilaj de fier forjat, iar deasupra intrarii, o frumoasa pictura simbolizand “Nasterea Maicii Domnului”, acesta fiind simbolul si denumirea manastirii.

Odata intrati in curte, vom ramane surprinsi de decoratiunile exterioare si multitudinea de flori care e cuprinsa aici. Nici un anotimp nu e lipsit de vegetatie, astfel ca primavara este lumea magnoliilor, de la inceputul verii si pana toamna tarziu avem elegantii trandafiri, alternand cu brazii vesnici verzi. Iarna brazii prind putere si privesc falnici peste aceasta gradina, dand impresia ca ne aflam in curtea unei casute dintr-o padurice montana. Am vazut multe soiuri de brazi, dintre cele mai alese, de la tuia la bradul argintiu, cetina, ienupar, toate foarte bine ingrijite. Pavajul caramiziu este in armonie perfecta cu vegetatia abundenta.

Punctul de atractie al manastirii este biserica, avand o constructie in forma de cruce, iar pelerinii pot admira in interior picturile murale. Sfintii sunt pictati in marime naturala pe acelasi fond, fara a fi separati intre ei iar partea interioara a cupolei are pictate scene biblice, ca “Nasterea lui Isus Chistos” si “Rastignirea pe Cruce”. Turla principala il are pe pictat pe Isus Chistos cum vegheaza asupra celor intrati in biserica.

Am spus si noi o rugaciune, am sarutat icoanele, si ne-am simtit mai puternici... cand te rogi, in aceste locuri, ca in toate lacasurile sfinte, simti ca rugile au o putere mult mai mare.

In dreapta bisericii sunt niste scari care duc la chiliile maicilor, tot in compania brazilor si a rondurilor de trandafiri.

In fata bisericii ne putem aseza pentru odihna. Aici este amenajat un mic parc, tot pavat, cu bancute albe, in mijlocul caruia putem admira o fantana arteziana. Apa tasneste printr-o floare de trandafir. Acum, fiindca iarna inca nu vrea sa plece, fantana este acoperita. Cei care vin aici obisnuiesc sa arunce monede pentru pomana, pentru biserica sau in speranta ca le va aduce noroc. Chiar si acum, cand fantana este acoperita, se pot vedea cateva monede aruncate peste folia protectoare.

In apropierea parcului si aproape de iesire este locul special unde putem pune lumanari, pentru a lumina calea celor trecuti in nefiinta sau pentru a lumina calea celor ce inca sunt vii. Am oprit si noi si am pus lumanari. Stand aici, am auzit ciripit de pasarele, care mi-au amintit ca totusi vine primavara, chiar daca iarna se lasa foarte greu...

Am plecat de aici cu o satisfactie foarte mare, uimiti de frumusetea locului si mult mai bogati sufleteste...

---

VIZUALIZĂRI: 4780 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI