Cinci pamanturi sau Cinque Terre-Manarola catre Corniglia

TIPĂREȘTE

O parte din Via dell’Amore aici este deschisa. Aceleasi inimioare pe lacatele, aceleasi declaratii de dragoste si un peisaj greu de descris in cuvinte.

Dupa cateva reprize de fotografiat, pornim prin tunelul care duce spre strada principala. Manarola se arata cu case colorate cocotata pe stanci parca iesite din mare, cu barci parcate ca masinile si stradute parca mai ‘dulci’ si nu atat de abrupte ca cele din Riomagiore.

Localitatea apare mentionata in istoria vremii in jur de 1261 si se pare ca numele este de origine romana. Admiram magazinele cu suveniruri, luam o sticla de apa si pornim spre Corniglia. Nu, nu cu trenul. Pe jos. Pe un traseu descris frumos de vreo 9 km si aprox 5 h de mers. Ha! Dupa ce am facut creasta Bucegilor sau Malaiestiul? O nimica toata! De mana, pana la un punct, pornim plini de elan la drum.

Lasam in spate Biserica San Lorenzo fondata in 1338, lasam si cimitirul satului cocotat si el pe o stanca, unde cei plecati dintre noi se odihnesc in sertare, si facem usor stanga prin curtea unui locuitor din zona.

Incepem sa urcam. Sus. Tot mai sus (vorba cantecului). Sub soarele destul de fierbinte al lunii septembrie, ne intalnim cu un grup de ‘domnisoare’ frantuze. Clotilde isi incurajeaza partenerele de drum sa nu renunte la ritm. Dragute, imi fac loc sa trec pe poteca destul de ingusta. Nu au mai putin de 60 de ani :)

Evident, trec mandra de mine si pornesc cu avant urcatul celor cateva scari ce la fel de mandre stau protapite in fata mea. Sunt vreo 20 la numar, pana cand dupa ce facem un usor viraj in dreapta, vad in fata mea, pana sus, o armata de scari. Multe. Foarte multe. Ma uit peste umar, admir uimitoarea priveliste albastra, o vad si pe Clotilde cu grupul ei si incep sa urc.

Brusc imi amintesc ca, undeva la baza punctului de plecare, am vazut un anunt mic ca vor urma 377 de trepte… Dementiala imaginea din varf cu albastru si verde! Cu muschii intinsi la maxim, ne continuam drumul.

Printre plantatii de maslini si lamai, ajungem la Corniglia :) Urc cele cateva scari :) si grabita intru in primul si singurul magazin din sat. Cam ciudat. Intreb vanzatoarea cum ajung la gara si surpriza! zambind imi spune ‘Noi nu avem gara. Trebuie sa ajungeti in urmatorul sat Corniglia. Sunteti in Volastre. ’Pentru cateva secunde am crezut ca sunt la ‘camera ascunsa’…. Intre timp ne-a ajuns si Clotilde :)

Volastre

Este un sat fondat de soldatii romani in jurul anului 177 i. Hr. Drumul spre Corniglia incepe din fata bisericii Madonna della Salute, in lacas din secolul 11. Situat pe un deal, departe de coasta, satul este inconjurat de plantatii de vii terasate care au inlocuit in timp padurile.

Drumul spre Corniglia este de fapt, drumul care odinioara era folosit pentru transportul marfurilor si a vinului. Se spune ca locuitorii cu ajutorul catarilor, coborau marfa pana la drumul principal. Astazi au fost inlocuiti cu un fel de masinarie numita ‘monosina’.

Continuam drumul printre pini, maslini si vita-de-vie. O vedem si pe Clotilde in departare, cu grupul ei de domnisoare. Din sens invers, pe poteca ingusta, ne intalnim cu un grup de turisti americani, echipati pana-n dinti, incantati si ei de frumusetea traseului, dar si de dificultate. Din pacate, potecile sunt foarte inguste si nu exista bare de protectie. Unele portiuni sunt atat de inguste incat, suntem nevoiti sa ne lipim cu spatele de terasament, pentru a le face loc sa treaca celor ce vin din sens invers.

Cele 382 de trepte pe care urmeaza sa le coboram -de data aceasta???? ne arata directia catre gara din Corniglia, satul mentionat in cartea Decameronul a lui Boccacio.

Corniglia

Il vedem ca pe cel mai mic si mai linistit sat. Poate si din cauza lipsei de energie. Evident, mai mult eu :)

Situat deasupra marii, cu casute mici si nu atat de colorate, numele ii este legat de un producator de vinuri care a ales sa numeasca satul dupa numele mamei sale, Cornelia :)

Barbatii astia :)

Si s-a mai dus o zi. Ne retragem si noi in casuta noasta cu scara interioara, cu o sticla de vin alb Cinque Terre, foccacia umpluta cu hamsii din Marea Ligurica si tarta umpluta cu gem de fructe….

---

VIZUALIZĂRI: 3268 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI