ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 19.10.2016
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 24.06.10
STATUS: POSEIDON
DATE SEJUR
AUG-2016
DURATA: 1 zile
prieteni
4 AD. + 1 COPII

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 6 MIN

Peștera Liliecilor (sat Peștera) – o drumeție ușoară

TIPĂREȘTE

Avem de petrecut o zi plină și însorită pe Culoarul Rucăr-Bran. Ce putem face altceva în această zonă decât să pornim într-o drumeție printre formele de relief atât de generos împodobite de natură cu păduri, fânețe, ape și stânci.

Am ales să plecăm de la Mistral Resort (vezi impresii) către arealul localităților Peștera-Măgura. Distanța parcursă cu autoturismul nu e foarte mare, doar circa 18 km, astfel că timpul petrecut în mașină e minim, în schimb cel petrecut în aer liber e maxim. Intrăm pe DC 58, un drum asfaltat dar destul de îngust, străbatem o zonă de case, vile și pensiuni aparținând de localitatea Moieciu de Jos, după care începem să urcăm puțin câte puțin în serpentine strânse și abrupte. Adrenalina acumulată în timpul parcursului rutier se stinge repede în fața frumuseții naturii.

Ajunși pe un mic platou găsim un mic spațiu pe marginea panglicii de asfalt pentru a parca autoturismul în siguranță și a nu incomoda pe ceilalți participanți la trafic. Urcăm pe înălțimea de lângă șosea și ne bucurăm de panorama deosebită ce se deschide de jur împrejurul nostru. Pe de o parte creasta tip pieptene a munților Piatra Craiului, pe de altă parte depresiunea e flancată de munții Bucegi. Fânețele și pajiștile sunt străpunse de colțuri de stâncă, pâlcuri de pădure acoperă o parte din versanți, case și odăi sunt azvârlite ici colo pe întinsul măgurilor. Ne răsfățăm sub razele blânde de soare în bătaia ușoară a vântului ce împrăștie în zări baloanele de săpun create de copila ce ne însoțea. Stăm jos pe iarbă și ne bucurăm de peisajul liniștitor. Culegem flori și confecționăm în jurul unei nuiele o coroniță și o brățară vegetală pentru fetiță.

După aproape o oră de admirat măreția naturii pornim mai departe. Harta montană ce o primisem gratuit în Sinaia în vară ne semnala existența în apropierea satului Peștera a unei formațiuni carstice numită cum altfel decât Peștera Liliecilor. Copilul a fost încântat de această alegere exprimându-și zgomotos interesul pentru lilieci :).

Ne punem în mișcare pe șoseaua meandrată și întâlnim statuia ciobanului Ghicuță. Pe soclul statuii se află câteva versuri din poemul închinat de Ion Duică frumosului meleag al Branului: Tu, Ghicuţă, urci Vlăduşca/ Până-n pietrele lui Crai/ Să-mi faci brânza cea mai grasă/ Dar în coji de brad s-o dai. / Afle vărul Secelean/ C-a făcut-o un Peșterean. Sunt doar câteva din cele peste 2500 de versuri ale poemului epic publicat sub titlul Legenda Branului – pare interesantă această legendă culeasă de autor de la bunicii săi: un strămoș primordial care își împarte posesiunile fiilor săi (o analogie după legenda Babei Vrâncioaia).

În fața noastră apar alte serpentine abrupte; în bucla unei astfel de serpentine se află o troiță de lemn pe lângă care se strecoară un drumeag spre peșteră. Un mic indicator, pe care trei persoane din patru nu l-au observat, este amplasat pe gardul Pensiunii Peștera, aflată în acel punct. Următoarea curbă ne aduce și un loc de parcare disponibil, în alveola creată pe marginea drumului fiind spațiu pentru vreo trei autoturisme. Coborâm câteva zeci de metri și intrăm pe poteca largă ce merge pe plai.

Este un traseu ușor, plat, pe o distanță de circa 400 m. Cărarea lată e mărginită de tufe de măceșe și ierburi felurite. În dreapta se deschid mai multe văi pe care sunt întinse garduri de lemn. După vreo 350 m un gărduț, prevăzut cu o mică deschizătură, îngrădește accesul căruțelor ori atv-urilor. Pe acest drumeag ne-am întâlnit cu un grup de tineri veseli și cu un biciclist. După ce trecem de portiță ajungem în scurt timp la o zonă stâncoasă, printre pietrele căreia se scurgeau apele unui izvoraș. Am ajuns la Peștera Liliecilor!

Printre ramurile copacilor observăm în partea stângă un perete de piatră și gura unei cavități întunecate. Trebuie să ne cățărăm vreo 15 m pe o cărăruie abruptă care ne scoate în fața grotei. Această primă cavernă nu este peștera propriu-zisă, ci doar o mică galerie numită Peștera Mică. La câțiva metri în dreapta se mai urcă un povârniș scurt, pe lângă un zid de piatră făcut de mâna omului până la Peștera Liliecilor. Pe platoul din fața primei grote se află un panou informativ care ne oferă date și fotografii despre speciile de lilieci din zonă. Liliecii sunt din specia: Liliacul mic și cel mare cu urechi de șoarece, Liliacul cu blasius, Liliacul mare și cel mic cu nas potcoavă.

Steiul calcaros care adăpostește peștera este situat la o altitudine de 950 m, micuța zonă geologică constituindu-se într-o rezervație naturală de doar 1 hectar întindere. Se pare că numele localității provine de la peștera de pe teritoriul așezării, numită și Peștera Mare sau Peștera Bădichii. Peștera apare în mențiuni documentare și chiar s-au efectuat săpături arheologice aici pentru a determina prezența timpurie a oamenilor pe aceste meleaguri (s-au descoperit lamele de piatră aparținând unor comunități umane din paleolitic). Zidul de piatră reprezintă singura urmă a existenței unui lăcaș de cult în gura peșterii. Cu o lungime de doar 370 m Peștera Liliecilor din satul Peștera este importantă prin prezența coloniilor de lilieci.

Intrăm câțiva pași în prima grotă – chiar e mică, nimic spectaculos, doar o răcoare accentuată ne învăluie. Ne cățărăm spre Peștera Mare și după câțiva pași ajungem în pragul unei săli largi cu boltă înaltă. În stânga se deschide o cavitate rotundă, iar spre dreapta se distinge un culoar care înaintează în măruntaiele stâncii. Pe jos sunt diverse adâncituri acoperite de pământ umed; pe pereți se observă firișoare de apă. Bineînțeles că nu suntem dotați cu cele necesare unei explorări astfel că stăm în pragul sălii centrale încercând să „spargem” întunericul din galerie cu lumina slabă a telefoanelor. Liniștea deplină, pișcătura aerului rece și întunericul dens din adâncimi parcă ne înfioară puțin. Copila vrea să vadă liliecii... zgomotul produs de vizita noastră a produs agitația unui asemenea exemplar care a țâșnit de vreo două ori în zbor între pereții grotei, dar cea mică nu a reușit să îl zărească. A rămas doar cu imaginea acestor mamifere zburătoare văzute pe panoul de la intrare. Pe pereții peșterii sunt numeroase „inscripții”, printre care remarc două nume și anii 30.

După circa 20 de minute părăsim caverna și ne întoarcem spre bază, copilul e obosit, deși noi – adulții - am mai fi continuat explorarea acestei zone minunate. Puteți include acest obiectiv în programul vizitelor în zonă, deși este primordială protejarea speciilor de lilieci ce trăiesc în peșteră (specialiștii speologi cerând închiderea Peșterii Mari). Drumeții frumoase!

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de tata123 🔱 in 19.10.16 08:57:36
Validat / Publicat: 19.10.16 11:35:06
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în MASIVUL PIATRA CRAIULUI.

VIZUALIZĂRI: 4578 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

14 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (tata123 🔱); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P04 Bucurie pe culmile munților.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 68800 PMA (din 53 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
Articol de elită, apreciat de suficienţi votanţi pentru a-i fi alocat, automat, ZUPERBONUSUL (în valoare de 20000 PMA).

ECOURI la acest articol

14 ecouri scrise, până acum

Dan&Ema [19.10.16 12:01:52] »

@tata123: O mini drumetie, o plimbare de voie! Pestera asa zis mare a Liliecilor are la un moment dat o continuare catre o a doua sala printr-o trecere ingustata in forma literei S. Acolo, in a doua galerie, sunt si mai multi lilieci. Este important sa ai surs abuna de lumina ca sa gasesti S-ul la intoarcere. Eu am avut mici emotii cand am fost.

Recomand si eu plimbarea de placere aici.

Cei care stau cazati in satul Pestera, au ca obiectiv cel mai lesne de atins aceasta Pestera a Liliecilor. Am vazut parinti cu copii in mai multe randuri aici, asa ca nu va sfiiti sa ii luati si pe cei mici la plimbare.

Carmen Ion [19.10.16 12:12:26] »

@tata123: Cele povestite de tine cu privire la Legenda Branului mi-au stârnit curiozitatea, dar şi nişte amintiri destul de vagi din copilărie şi adolescenţă, când mergeam des la nişte prieteni de-ai părinţilor mei care aveau casă la Moeciu de Jos (care e sus, ca altitudine!). Cred că ei au menţionat de câteva ori această legendă în prezenţa mea, dar acum am găsit-o mai bine explicată aici: visitbran.com/ro/planifica/legende.html.

Foarte pe scurt, legenda spune că pe vremea getodacilor, bătrânul Bran-da-Bur ar fi poruncit celor nouă fraţi mai tineri ai săi să coboare din Munţii Bucegi, unde păstoreau, pentru a întemeiea fiecare din ei o localitate şi a se îndeletnici cu o meserie anume. Şi astfel au luat naştere Branul, Fundata, Moeciu, Şirnea etc. şi au devenit ei pădurari, cojocari, dascăli, oieri ş.a.m.d.

Nu cred însă că legenda povesteşte şi despre rivalităţile dintre aceste sate (care nu ştiu dacă persistă şi acum): localnicii de la Drumul Carului şi Moeciu de Jos aveau mare "pică" pe brăneni, pe care îi numeau "hoţi". Presupun totuşi că era vorba mai degrabă de invidia faţă de spiritul mai întreprinzător al brănenilor, care se poate observa şi astăzi.

Carmen Ion [19.10.16 12:17:09] »

@tata123: Scuze, încă ceva: 1. n-o să mă prinzi în veci într-o peşteră cu lilieci (mi se ridică părul măciucă în cap numai când aud de aceste animale); 2 fotografiile sunt foarte frumoase iar fetiţa adorabilă.

iulianic CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [19.10.16 15:11:40] »

@Carmen Ion:

… n-o să mă prinzi în veci într-o peşteră cu lilieci (mi se ridică părul măciucă în cap numai când aud de aceste animale)

N-ai de ce te teme de lilieci. Ei sunt mai speriați (de om și de lumină). La Peștera Orlova Ciuca din Bulgaria, deși se spune că este populată de vreo 10000 de lilieci, iar noi am intrat adânc în caverne, nu am văzut nici ureche, nici aripă, nici bot de liliac. Dacă chiar or fi (și poate că sunt pentru că prea îi prezentau științific - în bulgară și în engleză - pe un panou informativ), atunci s-au afundat și mai mult în peșteră, acolo unde oamenii n-au cum să ajungă.

Carmen Ion [19.10.16 15:55:37] »

@iulianic: Ai probabil dreptate, dar mi-e nu numai frică, ci şi scârbă de lilieci.

tata123 🔱 [19.10.16 15:58:56] »

@Dan&Ema: Mulțumesc pentru amănunte, noi nu ne-am aventurat neavând o sursă „zdravănă” de lumină.

@Carmen Ion: Lilieci care să năvălească peste noi nu au fost, abia dacă au trecut iute ca săgețile vreo doi dintr-un cotlon în altul. Legenda Branului cred că reprezintă un arhetip literar prezent în mai multe zone ale țării noastre.

@Iulianic: Într-adevăr liliecii se feresc de oameni (și noi de ei)

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Michi [19.10.16 17:48:05] »

Textul ca de fiecare dată instructiv, condensat, foarte bun dar unele poze sunt de expoziţie.

abancor CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [19.10.16 23:11:18] »

Locurile astea sînt cinematografic de frumoase!

Îmi permit să-mi fac auto-reclamă, pentru cei care citesc și eventual doresc să se aventureze mai adînc în peșteră: din lista de sub ecouri, care cuprinde „alte impresii din această destinație”, review-ul meu descrie întreaga peșteră. Îl recomand, fără modestie, din simplul motiv că pare să fie singurul care descrie (aproape) toată peștera.

Finalul (cu surprize) al peșterii, unde eu nu am mai pătruns, este descris de localnicul CosminZichil, urmașul lui Victoraș (dacă ne luăm după legenda Branului ) (tot în lista de jos vezi impresii).

Legenda cu pricina e foarte interesant că lasă neexplicat fix... Branul! Despre care oricum localnicii sînt gata să îți explice că nu prea există, e doar piața din centru, din jurul parcului, plus ramificațiile ei, printre care Șirul Hoților, despre care am impresia că am mai conversat cu tata123, așa e? Branul e deci așezarea formată la poalele castelului. (Și care pe o hartă de acum 90 de ani, pe care Predeluț se numea Predeal, apare doar cît o gămălie, fără să se întindă deloc în lungul șoselei, ca astăzi; era vorba doar de un grup de case din jurul pieței și parcului de astăzi).

Probabil că așa au stat lucrurile: mai întîi au existat satele vechi, despre care dă socoteală și poemul de vastă întindere citat mai sus, iar la poalele castelului au apărut case mai tîrziu, așezîndu-se acolo venetici, motiv pentru „rîcă” și porecle gen „hoți” dinspre partea satelor vechi.

Mai remarc că, conform legendei, Moisică a fondat Fundata. Io am un amic Moisică în Poarta. Cu prima ocazie îl anunț că nașii lui nu au respectat adevărul istoric!

Cică Legenda Branului a fost publicată, cu tot cu ilustrații desenate de cel care a cules-o (un peșterean, Ion Duicu, care a ridicat și monumentul „memorialul Ghicuță”). Cartea respectivă ar fi un articol bine vîndut, cred, în bazarurile din zonă. Dar nu am văzut-o niciodată de vînzare pe undeva.

Utube CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [19.10.16 23:11:27] »

Frumoasă excursie și frumos povestită. Am fost și eu la respectiva peşteră în urmă cu vreo 10 ani dar am rămas foarte dezamăgit de mizeria şi gunoaiele pe care le-am găsit atunci pe acolo. Și mirosea groaznic de la resturile lăsate pe acolo de către homo-mizerabilul.

După cum povesteşti se pare că au curățat locul pentru că era mare păcat de frumuseţea zonei. Noi în schimb am continuat drumul mai departe și am ajuns la niște case, undeva pe culme, parcă uitate de timp. Nu mai era nici un fel de drum și am mers cu maşina pe iarbă, pe urmele unei poteci. Îmi amintesc cum se uitau la noi cei câțiva copii care au ieșit la poartă să vadă mașina care a ajuns pe potecă până la casa lor. Parcă erau din alte timpuri, străvechi, după cum erau îmbrăcați și tunşi.

Felicitări pentru articol.

O seară deosebită!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
abancor CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [19.10.16 23:58:12] »

Asta ce zice Utube mai sus cu mizeria e un binecunoscut flagel al naturii patriei noastre.

O soluție „de avarie” ar fi asta: cînd avem în plan o vizită într-o peșteră cu audiență mare, ca asta, deci suspectă de murdărie, putem lua un sac cu noi, în care să adunăm gunoaiele întîlnite în cale. În peșteri se găsesc de regulă resturi de făclii improvizate (am găsit și haine parțial arse, cuiva nu-i mai trebuise pulovărul și l-a sacrificat ca să facă lumină), cutii de bere, ambalaje de mîncare, chiștoace, dar și te miri ce (am găsit o dată bandă de casetofon deșirată, fusese folosită la marcarea drumului - nu aici, că aici drumul nu e îmbîrligat, nu e risc de rătăcire, ci în altă peșteră mai labirintică).

tata123 🔱 [20.10.16 08:50:30] »

@abancor: Corecte completările și foarte bun articolul despre Peștera Mare/Liliecilor pe care l-ai publicat - mulțumim pentru link.

Panoul explicativ încă rezistă deși a fost jupuit într-un colț și „decorat” cu mai multe însemnări. Așa cum spuneai, o peșteră este un ecosistem fragil pe care trebuie să îl protejăm ocolind orice intervenție, de orice fel.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
webmasterX [27.09.17 09:58:54] »

Mutat, la reorganizare, în rubrica «Peștera Liliecilor» (nou-creată, între timp, pe sait)

webmasterX [27.09.17 10:11:34] »

Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.

Ne poţi spune dacă-i ok? (măreşte zoom-ul de pe hartă cât e necesar, până la afişarea poziţionării / încadrării la nivel de stradă etc)

tata123 🔱 [27.09.17 10:21:45] »

@webmasterX: Poziționarea este corectă, mulțumesc.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Carmen Ion, Dan&Ema, iulianic, Michi, tata123 🔱
Alte impresii din această RUBRICĂPeștera Liliecilor (sat Peștera, BV):

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.070379972457886 sec
    ecranul dvs: 1 x 1