Călător la Marea Baltică, în nordul Germaniei - sejur individual

TIPĂREȘTE

Sejur individual la Marea Baltică, în nordul Germaniei

Deschid în fine laptopul, după o prea lungă hibernare... am hoinărit/șezut dragi prieteni două luni departe de casă, am fluierat de fericire, cu ochii după rațe, bărci, vapoare, stuf, flori prin canalele olandeze, am navigat oleacă cu ochii prin Marea Nordului pe lângă Haga, m-am răsfățat în premieră 7 zile la Marea Baltică la germani, plantându-mă într-un scaun uriaș, a curs romantismul prin mine prin zona lacurilor nordice germane și pe final mi-am lipit solid tălpile pe plajele de la Oceanul Atlantic în mult iubita Portugalie, la început de septembrie, într-un sejur solo, extrem de colorat.

Observați vă rog că zeii darnici au introdus în ,,vasul’’ de vacanță componenta lichidă, deși eu nu sunt deloc amatoare de plajă și căldură, nici nu știu să înot, dau din mâini doar cu aparatul foto, iubesc la nebunie peisajele marine, vapoarele, scoicile, marinarii, bărcile, pescarii, dunele de nisip, apusurile de soare, promenadele lungi pe faleze, digurile, plajele sălbatice... aduc ,,elogii’’ și vremii de vară ce a cântat partituri variate, schimbându-mi stările sufletești.

Gata cu introducerea, că mi-au crescut aripi înotătoare... la orizont se conturează coasta Mării Baltice germane, care îmi pâlpăia pe radar de o vreme, ce greci, ce spanioli, voiam un sejur atipic. Neamurile române –olandeze înrudite prin acte, au închiriat din iarnă un apartament într-o stațiune balneară, menționată și în romanul lui Thomas Mann, în celebra lui carte, Casa Buddenbrook... să vedem dacă ghiciți numele orășelului, ales ca bază de explorare a celui mai nordic stat german, Schelswig –Holstein -am dat o raită si la vecini ,în Mecklenburg Pomerania Inferioară.

Eu sunt momâia cu ochelari ce stă tolănită într-un coș uriaș de ratan, ce seamănă cu un fotoliu sau o căsuță veselă... plaja albă e cam pustie, sunt protejată de soare și vânticel, ce caut eu aici proțăpită pe coasta mării Baltice germane, cred că sunt singura româncă din Travemunde, fac dragilor cură marină, croșetând diverse stări de spirit, am trecut într-o etapă nouă a vieții și mă regăsesc pe mine, după mulți ani.

Sunt în posesia totală a unei bucăți de plajă, curată bec, niște scoici pisate mă înțeapă-n tălpi, că doar nu calc pe foi de trandafiri, savurez un coctail de înviorare matinal, în aerul rece, apa mării e plină de alge pe la mal, e rece spre călduță doar la prânz, pescuiesc la orizont alte coșuri/scaune de plajă ciudate, o noutate pentru mine, pe fundalul sonor al unor ciorăvăieli de pescăruși nebuni.

Acest clișeu se va repeta timp de 6 zile, voi scoate capul pe fereastră pe la ora 7 dimineața, undeva într-o casă de germani, brrr ce frig e afară, 14 grade ce vor urca pe la 24 /26 spre amiază... dar cerul e albastru și aud un alt ansamblu emerit de pescăruși hulpavi ce țipă puternic în urechi.

Urmăresc fascinată trombele lor pe deasupra acoperișurilor roșii, parcă ar fi avioane albe sau păsările lui Hitchock... ce obraznici, doi s-au plantat chiar în mijlocul străzii înguste, oprind două mașini, încep să zâmbesc cu gura mare până la urechi, aud în apropiere sirena unui vapor... portul e la 10 minute pe jos. Zăresc de la geam doar moțul unui catarg... pun jacheta pe mine, blugii și o tulesc afără în stradă, sora și cumnatul olandez dorm valiză până la 10, ... pozez vaporul de croazieră ce a acostat la Travemunde , pentru o oră, în drum spre Scandinavia, mama mia, parcă e o catedrală pe apă... nu e nici țipenie de turist, lumea încă doarme tun luni dimineața, după baieramul nopții ce încheiase Săptămâna orașului.

O iau rapid la pas spre Standpromenade, cu privirea spre Golful Lubeck, încep să casc gura, mare, mare la mobilierul vesel de pe plaja întinsă... voi descoperi că aceste Strandkorben care au provocat senzație la vremea lor, au fost inventate în 1882 de un german din Rostock, pentru o clientă ce suferea de reumatism și trebuia să fie protejată de năbădăile și capriciile vremii la marea Baltică.

Evident, am vânat și am probat scaunele peste tot, pe plajă, în restaurante, la terase și am descoperit unul și la vila mea, pus pe balcon... sunt variate ca și felurile de pește ce le-am înfulecat, mi-au căzut cu tronc în mod obsesiv, unele cu un pat pe laterală și o măsuță pentru băuturi.

Dacă v-am trezit curiozitatea, vă propun să o luăm cronologic cu debutul călătoriei cu mașina familiei, ieșind din Olanda, pe la vest, voi o scurtați pe calea aerului, plecând din Otopeni și aterizați la Hamburg cu Blue Air... apoi luați trenul spre Lubeck. /Travemunde sau închiriați o mașină... sau mergeți cu automobilul din dotare, că eu personal, nu am abilități de șofer.

Imi imaginam Marea Baltică plină de furtuni, cu vreme câinoasă, cu corăbii ce iau valurile în piept, dar eram în plină vară... am avut noroc cu carul, soarele a triumfat aproape tot sejurul, am îndesat în valiză un arsenal de haine, groase și subțiri, umbrele, pelerine de ploaie și pantofi sport.

Itinerariul printat acasă măsura circa 450 de km, pe ruta Zwolle-Meppen, Bremen – Hamburg – Lubeck – Travemunde, cam cinci ore la volan în teorie, cu două pauze scurte... socoteală ce va fi complet eronată, căci nu am prevăzut reparațiile pe autostrada ce leagă Bremen de Hamburg.

După ce trecem repede de ceremonialul plecării la ora 8, scoatem mașina supraîncărcată de bagaje în bătătura olandeză, cu capul în niște nori negri, amenințători. Oftez, îmi pun păturica pe picioare, ai mei în pantaloni scurți îmi verifică starea de comfort, cu eternele persiflări, pe care le ignor cu totală nonșalanță : ,,Madame, râd și copiii vecinilor de tine, uită-te la ei cum aleargă prin iarbă cu picioarele goale ”.

Puțin îmi pasă de hihotelile lor, plec să schimb după trei săptămâni olandeze în familion, rațele cu pescărușii, olandeza cu germana, pe care nu o vorbesc deloc, fiind conștientă că va fi o vacanță altfel, diferită de cele din sudul Germaniei, pe unde ne făceam de obicei veacul.

După fix o oră intrăm în Meppen, primul orășel german, pe care-l cunosc ca pe buzunare, acolo mergem de regulă să ne facem aprovizionarea la un Kaufland uriaș cu etaj, plin de olandezi... știam noi și o benzinărie pe un drum lateral, unde facem plinul mașinii cu 1.36 euro, litrul.

Rulăm cuminți pe autostradă pe A1 aproape 200 de km până la Bremen, nu depășim 120 km la oră, e duminică, totul merge șnur, până când carul lui Ahile revarsă asupra noastră un potop de zile mari, cu pietre pe măsură... nu vedeai decăt la trei metri înaintea ta... urmau încă 100 de km până la Hamburg.

Soferul/cumnat, artist la volan, pune două mîini pe roată, că eram în turbion, am oarece palpitații, căci nu-mi place deloc zeul pe patru roți, că-mi dă rău de mișcare, dacă drumul nu e neted și lin.

O coloană de mașini începe să se îngroașe în față, se potolește duelul cu stihiile naturii în 25 de minute, autostrada ne împinge încet spre intrarea în Hamburg... începe balamucul... ,,e file’’, zice sorella, mergem cu 20 km la oră, pe sensul invers apare o coloană de mașini pe 4 sau 5 km ce stă pe loc, sunt drumuri în reparații, eu nu văd nici un muncitor, doar sus în aer observasem niște semnalizatoare luminate în roșu, ce comandau să încetinim drastic viteza. Turbez cam 30 de minute, olandezul calm... depășim Hamburgul neprietenos, în ritm de melc... la ora 15 agenția imobiliară ce trebuia să ne dea cheile la vilă închidea ușile... aceeași poveste cu blocajele se va repeta și la întoarcere.

După 58 de km face ochi și indicatorul cu Lubeck... suntem pe A1, o luăm pe altă direcție și după 20 de km aterizăm lin în Travemunde , ce ne așteaptă cu găleți de soare la 24 de grade, fix la ora 14.30.

Schleswig -Holstein a aparținut Danemarcei până în 1864, el este e cel mai nordic land al Germaniei cu 2,8 milioane de locuitori, i se spune și pământul dintre ape, e așezat pe o peninsulă, ca un sandviș între Marea Nordului la est și Marea Baltică la vest, hotărăști pe loc unde vrei să te bălăcești, la stânga sau la dreapta, după ce parcurgi cam 65 de km între ele. Capitala landului e în nord la Kiel, un oraș unde nu am ajuns, iar la nord e Danemarca... sună tentant... poate altă dată.

Regiunea e o destinație populară de vacanțe pentru familiile de germani, fiind renumită pentru plajele cu nisip alb, peisaje sălbatice, stănci abrupte, golfuri, păduri, orașele ei au un caracter cochet, marin, fiind pline de farmecul nordic... cuvântul de ordine e tihna, relaxarea, bunul simț, siguranța, mama natură... ne vom deplasa zilnic cu mașina noastră pe distanțe nu foarte lungi, e vacanță doar pentru relaxare, voi fi nevoită să mă sincronizez cu ritmul de viață al olandezului, ce nu-i place să se grăbească... aplicând deviza, bucură-te de clipă, fii calm, las-o mai ,,gezellig’’... în totală contradicție cu temperamentul meu.

1) O opțiune turistică de cazare pe care aș recomanda-o acum prietenilor pentru concediu, e stațiunea balneară Timmendorfer -Strand , la 10 km de Travemunde... e ideală pentru iubitorii de plajă și plimbări lungi, ea se află pe coasta Mării Baltice, în golful Lubeck, primește anual cam 150 000 de turiști... mi-a plăcut mai mult atmosfera de aici decât în Travemunde, era însă aglomerată, am găsit cu greu un loc de parcare în zona marilor magazine alimentare... plaja ei are 6,5 km și e considerată una din cele mai frumoase din Germania... am lenevit o zi în stațiune, germanii din Hamburg vin aici în weekend... cu trenul călătoria ar dura 1 h. 30 de minute, cu schimbare în Lubeck. Este o stațiune activă, cu multe activități recreative și sportive, aici au loc campionatele de volei pe plajă din Germania de nord.

2) Travemunde /Priwall , localizat în Golful Lubeck, e un orășel port, fiind a treia localitate din Germania ce a primit în 1802 titlul de stațiune balneara, ea e numită fiica cea frumoasa a Lubeck-ului.

Aici se află primul far operațional din Germania de prin sec. 16, transformat azi în muzeu și nava Passat cu patru catarge care a facut de 39 de ori ocolul capului Horn... și să nu uit, orașelul vechi e neschimbat de secole.

Travemunde este și port de croazieră pentru vapoare și are reputatia de a avea cel mai mare port de feriboturi în Skandinavienkai din Europa, pentru cei ce vor să ajungă spre Malmo, Helsinki, Riga sau alte state baltice... 14000 de locuitori primesc anual 140 000 de turiști.

In Travemunde se poate ajunge și cu trenul, plecând din Lubeck, călătoria durează circa 30 de minute, orașul are o gară modernă cu un birou de turism... despre cazarea privată o să vă povestesc în curând...

3) Lubeck, denumit în Evul Mediu, Regina Hansei a fost cireașa de pe tortul german, el are o poziție strategică, lângă râul Trave, care în imediata apropiere forma un estuar, vărsându-se în Ostsee. Evident, voi face o radiografie bogată bătrânului centru istoric, desprins parcă dintr-o carte cu povești, el e superb așezat pe o insulă. In 1987 el a fost declarat în întregime parte a moștenirii culturale Unesco... numără moșul 1300 de case, biserici, curți interioare și alei, protejate istoric... am bătut orașul cu pasul, la greu, într-o zi cu ploaie și soare, alternativ... cele mai impunătoare clădiri istorice sunt bine conservate, emblema așezării medievale este Poarta Holsten , orașul are 7 biserici cu 7 turle, alte simboluri ale urbei. Ploaia ne-a împins spre câteva magazine, eu aș fi preferat mai mult cartierul muzeelor... vă recomand cu drag muzeul marțipanului pe Breite Strabe... unde am golit punga de bani, mergând pe urmele unor iubitori de dulce, unul a fost Thomas Mann, fiul orașului, a cărui casă am vizitat-o... poze dulci vă dăruiesc, după obiceiul meu, în ajunul Crăciunului.

4) Soferul a eliminat categoric vizita proiectată la Hamburg, preferând localități liniștite, am călătorit la nord de Lubeck spre Eutin , la sugestia mea, el era numit pe vremuri ,,Weimarul de nord’’. Orașul cu 17 000 de locuitori e înconjurat de lacuri și păduri, ce fac parte din parcul național numit Holsteinul Elvețian.

Eutin este orașul unde s-a născut compozitorul Carl Maria von Weber, operele lui pot fi audiate în iulie și august pe o scenă în aer liber, în jurul lacului principal, eu m-am mulțumit să-i găsesc casa unde a trăit.

Eutin este numit și orașul trandafirilor, am avut norocul de a petrece o zi întreagă prin imensele grădini ale Palatului baroc Eutin, fostă reședință a prinților episcopi și apoi a ducilor de Oldenburg... am plătit 16 euro pentru a participa la cel mai mare expoziție de grădini amenajate din nordul Germaniei, eveniment descoperit pe un fluturaș turistic, Eutin 206-Landesgartenschau ... temperatura aerului 26 de grade... ziua a trecut prea repede în mijlocul naturii.

5) Germania de est, în Mecklenburg Pomerania

Nu am mai avut timp să ajungem la Wismar, un orășel hanseatic trecut pe lista Unesco, dar am petrecut o zi plină în landul vecin, în Mecklenburg –Pomerania Inferioară în ținutul lacurilor, o zonă extrem de pitorească în Germania de est, după ce am călătorit circa 100 de km spre

Schwerin, capitala landului, e un vechi oraș de factură clasică, renumit pentru superbul castel Schloss Schewerin ridicat acum un mileniu, el seamănă cu castelelele renascentiste de pe valea Loarei, fiind așezat extrem de romantic, pe o insulă, în zona lacurilor.

Am petrecut clipe minunate în grădina palatului de factură barocă și în delicata clădire de fier a Oranjeriei... la Schwerin, pe o ploaie lejeră, în grădină sorela și-a pierdut talpa de la pantofi, ce s-a dezlipit într-o baltă mare, ruinându-mi planurile.

La 38 de km sud de orasul Schwerin se poate vizita Palatul Ludwigslust sau la est de oraș Schloss Gustrow , unul din cele mai importante palate renascentiste, unde nu am mai avut timp să ajungem, din cauza accidentului cu pantoful Cenușăresei... am stat 2 ore într-un mall uriaș sa probăm pantofi de piele... o cheltuială în plus și timp irosit... boala asta cu papucii rupți la drum e tradiție în familia noastră.

Cine nu vrea să viziteze Schwerin poate ajunge la Rostock, cel mai mare oraș din Mecklenburg Pomerania Inferioară, principal port din fosta RDG.

6) Am vizitat în ultima zi Gothmund, un sat vechi de pescari de la 1500, pe care l-am descoperit în apropierea lui Herrentunnel, am ochit pur și simplu un indicator rutier la 10 km de Travemunde... pe internet nu găsisem clar localizarea satului, despre care citisem vag pe Trip Advisor.

El este un sătuc atemporal, așezat ca un pirat lângă Marea Baltică, aproape de râul Trave, are 18 case vechi de pescari, acoperite cu stuf... și o singură potecă... e un deliciu de sat adormit, într-o locație pe care nu au găsit-o nici soldații lui Napoleon... poveștile vi le voi învărti cu timpul, amestecând încet cu lingurița, că m-am lenevit rău de tot la scris.

A vedea sau a nu vedea o părticică din coasta Mării Baltice germane? Eu zic că merită, am avut noroc mare cu vremea însorită în cea mai mare parte a sejurului, m-aș reîntoarce oricând, în plus oferta culturală și recreativă în aer liber e vastă... am ratat orașele mai mari Flensburg, Stralsund, insula Rugen a rămas doar un vis... așa e când pleci cu neamurile și esti sub papuc străin, rămân adepta călătoriilor individuale... nici o grijă, mi-am scos eu revanșa în restul vacanței mari... pe curând.

---

VIZUALIZĂRI: 6064 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI