Locul in care Raiul coboara pe pamant - Manastirea Lepsa

TIPĂREȘTE

Aceasta miniserie Lepsa - care a inceput cu o prezentare generala si a continuat cu prezentarea Rezervatiei Tisita - se incheie cu inca o poveste pe care va invit sa o cititi aici.

Spre Manastirea Lepsa am urcat duminica inainte de a pleca spre Bucuresti, insa doar 3 persoane, restul dormeau. Apropo, daca aveti probleme cu insomnie ceva, acolo este locul unde va trece, se doarme intr-o veselie.

Urmand drumul DN 2D am facut dreapta conform semnelor indicatoare (nu aveti cum sa ratati decat daca pe stanga va fura ochii altceva) si am mers aproximativ 2 km, admirand pe stanga pe malul raului Lepsulet casute diverse (multe pensiuni) si mai apoi intr-un spatiu deschis ceva corturi). Asadar am lasat masina in parcarea din fata manastirii si am patruns in curte.

Inainte de a povesti mai multe despre acest loc putem spune ca aici se afla 2 biserici dintre care cea veche este declarata Monument istoric, si avem:

Biserica veche: Hramul “Nasterea Domnului” si,

Biserica noua: “Izvorul Tamaduirii” si “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril”

In doua cuvinte (poate or fi trei dar sa nu va suparati) putina istorie despre acest lacas. Piatra de temelie a fost pusa in 1774 de monahul rus Kipsa, fiind initial dedicata calugarilor. In 1939 biserica initiala a ars ulterior fiind construita alta in 1936. In prezent manastirea este de maici iar despre ceea ce cuprinde ea am aflat:

Ansamblul monastic din zilele noastre este alcătuit din biserica din lemn veche, o bisericuţă nouă, clopotniţă, o capelă (paraclis), un aghiasmatar, corpuri de chilii şi stăreţia. Inima mănăstirii de maici Lepşa este reprezentată de biserica din lemn, ce poartă hramul „Naşterea Maicii Domnului”, care a fost refăcută în perioada 1930 – 1936.

Primul lucru care te impresioneaza acolo este aleea din beton, flancata de brazi inalti (din pacate mi se pare ca brazii sunt cam inghesuiti acolo si in curand nu prea vor mai avea loc decat daca se va incepe taierea unora dintre ei). Pana sa intri in ansamblul manastiresc propriu zis te mai intampina o fantana care ar trebui sa sature gurile insetate. Ghinion, fantana este astupata iar capacul prins cu suruburi.

Ne continuam drumul si dam de clopotnita pe unde se trece insa printr-un gang. Deasupra intrarii se vad trei picturi, cea centrala infatisand Nasterea Domnului, de partea cealalta a gangului vegheaza o pictura care-l infatiseaza pe Isus Hristos care tine o carte deschisa. De jos nu se vede ce este scris in carte, dar cautand pe internet am aflat ca sunt scrise urmatoarele vorbe:

„Eu sunt lumina lumii, cel ce-mi urmează mie nu va umbla prin întuneric. ”

Dupa ce treci de gang ti se infatieaza o frumoasa curte, plina de flori marcata in centru de biserica veche. Aceasta este lucrata toata in lemn si sprijinita pe temelie din piatra de rau (materie prima aflata la indemana). Acoperisul este acoperit cu sindrila. Intrarea este una foarte simpla, printr-o usa de unde se intra in pridvor (era foarte multa lume aici care cumpara lumanari) insa mai departe usa spre biserica era inchisa. Nu am indraznit sa intreb, probabil ca incearca sa protejeze locul, am sa incerc sa ajung acolo si in zile mai putin aglomerate poate ca-mi vor permite accesul.

In urma cu ani intram aici, insa cum eram atenta mai degraba la slujba sau eventual sa aprind o lumanare nu am retinut amanunte. Am fost aici si de slujba de Paste si era venita foarte multa lume creand insa probleme la iesirea prin acel gang ingust astfel incat in ultima vreme slujbele de Paste le asistam la biserica din sat, unde de asemenea este foarte multa lume.

Am inteles (am citit de fapt) ca aici se gaseste si icoana Sf Nicolae, care a scapat la incendiul din 1929 si astfel se socoteste inca de atunci ca este facatoare de minuni si chiar daca ar fi fost deschisa aceasta biserica fotografierea acestei icoane nu este permisa.

Totusi m-am uitat prin gemuletele usii care dadea in biserica propriu zisa si am facut cateva poze.

Am trecut mai departe, admirand frumusetea florilor si a locurilor (de cate ori merg acolo ma minunez de aceste frumuseti) si ne-am indreptat spre biserica noua.

Despre aceasta pot spune ca este maiestuoasa, pare insa prin comparatie cu cea veche cam cum ar arata noua catedrala fata de bisericile din jur. Este zugravita la exterior in alb si ca elemente aparte se vad un fel de stalpi de sprijin care dau senzatia de piatra, cu o scara maiestuoasa si larga. Intrarea pare cumva din lateralul bisericii si se intra de fapt intr-un pridvor intai si apoi in biserica propriu zisa. Atat pridvorul cat si biserica sunt zugravite in culori puternice incat iti iau ochii, insa sper ca trecand timpul aceste picturi sa se mai estompeze in intensitate capatand acea patina data de vreme. Elementele din pridvor infatiseaza de asemenea asa cum suntem obisnuiti Judecata de apoi cu iadul in nuante de aramiu puternic iar raiul in auriu.

Iesim si de aici si mai facem niste poze, de data aceasta luandu-ne ochii 3 lucrari in mozaic. Aceste lucrari infatiseaza Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril iar la mijloc se gaseste reprezentat izvorul Tamaduirii.

Aceste 3 lucrari in mozaic mi s-au parut deosebite.

Insa ce pot sa remarc si o sa vedeti asta si in poze, nu cred ca a fost vreun moment (cel putin in ultimii 10 ani) in care sa nu se vada cum acele maicute au ingrijit locurile insa cum memoria noastra filtreaza lucrurile dupa cum vrea ea, diferentele le-am sesizat de abia in poze.

Si pentru ca tot am vorbit de poze, o sa vedeti de asemenea poze incepand cu 2007 si asa o sa vedeti cum a evoluat acest loc.

Am petrecut acolo cateva momente de tihna in care o liniste calda s-a lasat peste noi inconjurandu-ne cu drag, plecand de acolo cu pace in suflet.

O zi frumoasa de sfarsit de vara si de concedii, linistiti si relaxati si plin de aer curat mirosind a iarba proaspat cosita.

Inca o data va invit sa cunoasteti tinutul Vrancioaei si frumusetile lui.

Cam aceasta a fost miniseria Lepsa. Sunt foarte multe de aflat despre aceasta zona daca esti dispus sa o cunosti. Am intalnit o persoana care mi-a spus “Ce sa faci la Lepsa, ca nu ai mare lucru de vazut, la mare e mai bine”, in regula, asta de fapt arata ce iti place mai mult, deoarece daca este sa o luam asa “Ce sa faci la mare, aceeasi mare”. Cred insa ca este dupa cum ne place noua sa vedem un loc sau altul, fiecare are frumusetea lui si te lasa sa i-o descoperi daca vrei.

Cat despre mine, urmeaza o alta serie de povesti (in curand), ne mutam intr-o alta zona a tarii si sper sa va placa la fel de mult cum mi-au placut si mie. Nu pot spune ca asteptarile nu existau, insa locurile mi-au intrecut asteptarile, asa ca nu va spun decat “Pe curand”.

---

VIZUALIZĂRI: 2897 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI