Biserica bucureșteană unicat în lume, Schitul Maicilor

TIPĂREȘTE

De mult timp aveam de gând să scriu măcar despre două biserici bucureștene care au avut de suferit în perioada comunistă dar care au supraviețuit misterios, salvate fiind nu prin efortul unor oameni din afară, ci prin ceea ce putea deveni jertfa unui român celebru. Astăzi, având de pierdut ceva timp prin București în așteptarea orei de plecare spre Argeș, am luat la picior drumul din spatele ministerelor din zona Unirii, cum altfel decât spre prima și cea mai prigonită biserică a anilor 1980 - 1982, cunoscută drept Schitul Maicilor.

Probabil mulți vă întrebați de ce spun că această biserică este specială pentru acei ani. Ei bine Biserica Schitul Maicilor este singura biserică din lume care "s-a plimbat", e drept fără voia ei și fără trimitere spre paranormal, în același timp este prima clădire din România care a fost mutată - glisată cred că este termenul mai potrivit - lucrare executată după studiile și sub îndrumarea unui român despre care vă voi povesti mai jos. Procedura de mutare în termeni de specialitate se numește "translare" și presupune, pe scurt, conform Dex, ca toate punctele unui corp sau a unui plan să se miște cu viteze egale și paralele și să descrie traiectorii identice. Greu de crezut că o clădire veche de câteva secole poate suporta așa ceva și totuși micuța bijuterie ortodoxă stă mărturie dreaptă în orice judecată a forței unui popor, nu altul decât cel român.

Se spune că după cutremurul din 1977, președintele României la acea vreme și-a propus o amplă sistematizare a capitalei și în același timp distrugerea lăcașurilor de cult cu valoare istorică. Crearea bulevardului Victoria Socialismului și a Casei Poporului a dus la demolarea unor bijuterii arhitectonice de mare valoare, amintesc doar tot complexul ce se afla în jurul acestei biserici micuțe și care cuprindea Institutul Biblic, clădirile chiliilor și atelierele subordonate Patriarhiei, toate realizări arhitectonice de excepție înscrise în lista de atunci a monumentelor istorice. Toate fiind prada buldozerelor, mica biserică scapă pentru că un inginer a avut curajul să o mute iar conducerea de atunci a sperat în eșecul acțiunii, astfel că distrugerea nu urma să poarte semnătura partidului ci a incompetenței.

Biserica Schitul Maicilor, operă arhitectonică post-brâncovenească, este ctitorită în anul 1726, construită conform pisaniei între 27 iulie și 1 octombrie, în timpul lui Nicolae Mavrocordat, de Tatiana Hagi Dina, rusoaică la origine, după cum spune pisania originală, femeie scăpată din robia turcească ce se stabilește la noi, se călugărește, inițial sub numele de Timotheia Monahia și ridică schitul pentru maici aproape de mânăstirea lui Antim Ivireanul. Schitul era micuț dar cu frumoase chilii și grădini, înconjurate de un zid ca de cetate. Sfințirea bisericii și hramul - primul Buna Vestire, apoi și Sfânta Cuvioasă Parascheva - se face după cum știți printr-un complicat ceremonial religios care înseamnă și depunerea în piciorul sau în blatul Sfintei Mese din Altar a unor moaște, aici fiind de la doi sfinți, Nicolae și Haralambie. De-a lungul timpului biserica a fost pictată și renovată de mai multe ori, ultima lucrare fiind în 1950 sub supravegherea directă a patriarhului Justinian, după care aici sunt aduse atelierele monahale iar lăcașul devine Paraclis Patriarhal. Uraganul din 1980 o propune demolării dar preoții, arhitecții și intervenții necunoscute o ajută să devină cobai. Inginerul Eugeniu Iordăchescu se angajează să aplice metodele de translare, punând în practică ce studiase pentru doctoratul a cărei temă fusese chiar deplasarea clădirilor. Îi reușește foarte bine această mutare și de aici obține aprobare pentru mutarea a încă 13 biserici din cele 40 propuse pentru demolare, plus blocuri din alte cartiere ale Bucureștiului. Dacă citiți biografia lui, mulți bucureșteni veți afla că stați în blocurile proiectate sau translate sub îndrumarea lui.

Biserica Schitul Maicilor a fost mutată în iunie 1982, 245 m spre est, aproape de Mânăstirea Antim, greutatea clădirii fiind de 745 tone; a suportat inițial o ridicare de 1,67 m, două rotiri de grade diferite și apoi o coborâre pe teren de 0,25 m. Translarea presupune o muncă titanică de creare a unei baze de beton sub clădire, idee pe care inginerul Iordăchescu povestea într-un interviu că a avut-o în momentul când a urmărit un ospătar ce ducea un număr mare de farfurii pe o tavă! Evenimentul translării nu a scăpat presei, celei internaționale în mod special, articole numeroase elogiind minunea, "Un monument traversează un bulevard" fiind doar unul din multele de primă pagină.

Dar faptul că a rezistat mutării nu i-a adus beneficii căci la o lună de la salvarea ei pe noul loc este închisă din ordinul autorităților comuniste, renovarea și resfințirea făcându-se abia în 1995 la 19 noiembrie sub patriarhul Teoctist.

Actuala bisericuță închinată Mânăstirii Antim are o icoană celebră adusă de ctitorița ei, Tatiana Hagi Dina, icoana Maicii Domnului, copii de pe aceasta fiind făcute și de părintele Arsenie Boca ce a activat în atelierul de pictură al schitului între 1961 și 1968.

Cum arată acum micuța biserică? Prima impresie, de afară, este de ceva rătăcit între clădirile înalte din jur. Nu are curte, nu are mult spațiu iar un preot cu puțin simț estetic a îmbrăcat frumoasele coloane ridicate după modelul celor de la Comana ce formează pridvorul, cândva deschis, într-o "cușcă" de termopan alb, chipurile pentru protecție. Biserica are un chenar frumos ornamental iar pridvorul și naosul sunt pavate cu marmură de Rușchița, acoperișul este de olane.

Interiorul de aproximativ 18/7 m păstrează încă pictura veche, icoanele, catapeteasma, stranele, curios fiind acest fapt căci de-a lungul celor 265 de ani până la translare, a fost subordonată juridic și canonic mai multor mânăstiri mari.

Biserica este deschisă zilnic pentru vizitare și rugă, nu are parohie fiind schit de mânăstire.

Este o biserică în care ortodoxia românească încă are ceva de spus, de amintit, de promis, este poate o dovadă că undeva deasupra noastră Cineva ne ocrotește, de aceea vă îndemn să-i călcați pragul chiar dacă este puțin mai aparte drumul către ea, către biserica umblătoare ce a traversat Victoria Socialismului!

Cineva acolo sus m-a felicitat pentru ce am scris sau nu: în Argeș, în plină noapte, când încărcam pozele, pământul s-a cutremurat destul de bine !!

---

VIZUALIZĂRI: 3194 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI