Ghimbav: O viață în orașul meu

TIPĂREȘTE

M-am tot gândit cum să-mi intitulez articolul, apoi am zis așa, după modelul O zi în..., eu voi scrie O viață în Ghimbav , căci despre asta o să vă povestesc. Nu despre viața mea, ci despre orașul Ghimbav, oraș, de numai câțiva ani încoace, mai precis după revoluție, în 2002. Cu excepția unui an, am stat aici, deci nu sunt departe de titlul articolului.

Unde se află? În județul Brașov, mai precis între Brașov și Codlea, DN1 e șoseaua principală ce trece chiar prin localitate. Sunt cam 8 km până în centrul Brașovului și cam 7 km până în Codlea, oraș renumit pe vremuri pentru Serele cu flori, iar mai nou pentru închiderea spitalului. La sud se învecinează cu localitatea Cristian, iar la nord cu Stupini, care acum a devenit cartier al Brașovului și Hălchiu. În aceeași direcție este și vestitul IAR, cine nu a auzit de fabrica de avioane de la Ghimbav, acum se fac elicoptere. Dar tot aici până la avioane, avem un adevărat parc industrial, care se întinde până aproape de viitorul aeroport? Oare va fi? Vom vedea.

Dacă privești în jur, orașul pare înconjurat de aproape de culmile muntoase ale Postăvarului, Măgurii Codlei, Cristianului Mare, iar mai în depărtare Bucegii și Piatra Craiului.

Aceste prezentări fiind făcute, să cunoaștem puțin din istoria locului. Ca sursă de inspirație am folosit o carte ,,Cartea de vizită a orașului Ghimbav- ghid de promovare a resurselor turistice și de imagine” o carte primită acum câțiva ani de fiul meu ca premiu la terminarea anului școlar. Locuirea istorică în această zonă coboară până în negura timpului, căci pe o arie largă a fost descoperită o mare cantitate de ceramică dacică, astfel că pe malul apei Ghimbășelului a existat o așezare dacică specifică civilizației primei vârste a fierului.

Ghimbavul este situat într-o zonă de câmpie, fiind traversată de două râuri, Bârsa spre vest, în zona agricolă și Ghimbășel , care a dat și denumirea localității. Prima, Bârsa a dat denumirea regiunii, Țara Bârsei . Acesta din urmă, Ghimbășelul, izvorăște din Masivul Bucegi, străbate Râșnov, Cristian, iar la noi a dat și pe vremuri denumirea săsească a localității Weidenbach- adică Râul cu sălcii , iar în limba maghiară Vidombák . În albia Bârsei, în apropierea șoselei dar și a aeroportului, se găsesc mai multe lacuri rezultate în urma exploatării nisipurilor și pietrișului, cu adâncime variabilă, cel mai mare cunoscut sub numele de Lacul de la Balastieră .

În trecut și în prezent orașul îmbină armonios, trei etnii, cea română, maghiară și sașii. Chiar înființarea orașului este legată de prezența cavalerilor teutoni în Țara Bârsei în 1211 și apoi de colonizarea sașilor. Legenda spune că prima așezare Câmpșor a fost întemeiată de primii locuitori în zona actualei fabrici de avioane, ulterior s-au strămutat pe malul râului, de aici denumirea inițială Satul de pe lângă sălcii . Se știe că pe vremuri depresiunea Țării Bârsei era acoperită pe mare parte din teritoriu cu păduri întinse de stejari, frasini, carpeni, tei. Din cauza populării regiunii au fost tăiați mulți copaci, lăsând loc așezărilor umane și terenurilor cultivate. Au rămas însă sălciile de-alungul apelor.

Pentru prima dată Ghimbavul este menționat în 1342, când au venit coloniștii germani, dar se pare că deja exista aici populație română. Cavalerii teutoni, sub îndrumarea Regelui maghiar Andrei al II-lea, au avut misiunea de a coloniza Țara Bârsei, de a trece populația română deja existentă la catolicism. De-a lungul timpului s-au conservat foarte bine tradițiile și obiceiurile săsești, orașul vechi păstrând și azi, structura cu multe străzi largi, paralele, cu case mari, de-a lungul cursului apei. Faptul că prin localitate trecea Drumul Sașilor , ce lega Sibiul și Țara Bârsei, a dus la dezvoltarea comerțului, ceea ce a dus la prosperitatea localității. Cavalerii teutoni au început construcția unor biserici din piatră, ce au rezistat până la invazia tătarilor din 1241. Abia în secolul următor se începe construirea bisericii evanghelice în stil gotic. Încă din documente din 1355 și 1377, se menționează de Ghimbav, o așezare săsească, având ca simbol un trandafir cu trei flori, înfipte într-o inimă. Cele trei flori semnifică credința, iubirea și speranța. Prin anul 1420 după cum reiese din documente locuitorii din Ghimbav, alături de cei din Hărman, Bod, Hălchiu, ajutau la consolidarea zidurilor cetății Brașovului, dar începeau și fortificarea zidurilor din Ghimbav, care inițial era înconjurat de șanțuri cu apă. În zona de sud-est era un pod de trecere apărat de un imens turn de poartă. Cetatea avea pe atunci șapte turnuri din care se păstrează cinci. Se spune că cetatea nu a fost luată niciodată cu asalt, ci predată de bunăvoie, odată Principelui Gabriel Báthory, în 1611, apoi Michael Weiss, a preluat-o și a redat-o locuitorilor din Ghimbav. În 1642, a fost incendiată de un fulger, apoi a mai fost odată predată tătarilor. Aceștia au incendiat satul și au omorât foarte mulți oameni. Abia în 1660, cetatea începe să fie din nou reconstruită, puțin câte puțin, ajungând mai mare și mai înaltă decât înainte. Astfel că acum în centrul localității, putem admira Cetatea Țărănească fortificată , monument de arhitectură, care înconjoară cu zidurile ei biserica săseacă evanghelică, Sf. Petru și care inițial a fost o basilică catolică, dar adoptând religia evanghelico-luterană, în 1550 este complet transformată. Biserica este zidită din piatră de tuf, are o înăltime de 13,5m și o lățime de 8m. Nava centrală are 20,5 pe 8m, iar navele laterale au împreună 28 m lungime și formează de o parte și de alta a navei turn două capele frumoase. Orga este una din cele mai frumoase piese, a fost construită în 1786 de maestrul J. Prause din Brașov. La început nu a avut pedale, acestea au fost adăugate după 100 de ani, iar datorită anexării flautelor mari pentru pedale în stânga și dreapta are un aspect ușor neobișnuit. Și în momentul de față se organizează concerte de muzică clasică, sacră, (Barcensis). Altarul a fost construit în sec. XIX, în stil clasicist, iar cristelnița este o lucrare din piatră în stil baroc. Aceasta e singura biserică de rit evanghelic din Transilvania pictată în întregime în interior, cu motive florale și mai puțin religioase. Culorile folosite sunt vii, pline de viață, transmițând o stare de sărbătoare. Amvonul este bogat sculptat, acoperit cu aceeași pânză ca și altarul. Pânze țesute de mână, cu culori diferite ce semnifică alb, sărbători importante, negre la înmormântări, mov la ocazii deosebite, verde în zilele obișnuite.

În anul 1783, Împăratul Austriei, Iosif al II-lea , a vizitat Ghimbavul, în timpul unei călătorii în Transilvania, a și dormit o noapte într-o casă din centru, el era atent la cererile locuitorilor, ceea ce i-a adus renumele de Bunul Împărat . Cu ocazia acestei vizite își dă acordul pentru construcția bisericii ortodoxe din Ghimbav, încurajând emanciparea celorlalte culte religioase. Biserica Ortodoxă Sfânta Treime , astăzi monument istoric și de arhitectură, a fost zidită în 1780, din piatră brută și cărămidă, sub formă de dreptunghi, iar turnul a fost adăugat în 1830. Biserica a fost restaurată în 1983, iconostasul este din lemn, lucrat de maestrul Maximilian. Iar mai noua Biserica Ortodoxă Sfinții Petru și Pavel , este o altă bijuterie arhitectonică, ridicată recent, având turlele poleite cu aur, ele se văd de la mare distanță, (probabil ați văzut și la știri) iar în interior sunt icoane brodate în fir de mătase de măicuțele care lucrează în peștera unde a trăit Sfântul Apostol Petru, iar lângă altar sunt moaște sfinte aduse de la Ierusalim.

De prin anul 1700 este consemnată prezența populației de români, când erau cca 30 de familii. Separarea românilor de sași a fost o rană istorică destul de dureroasă, reparată abia pe parcurs. Populația românească se dezvoltă pe malul drept al râului, iar sașii pe malul stâng, ei erau ,,legați ” doar printr-un podeț. Cu trecerea timpului s-a produs colaborarea, care rodește și acum într-un mod fericit, cu rezultate frumoase, având un oraș bine dezvoltat.

Câteva date de genul știați că - curentul electric în Ghimbav a fost introdus în 1913, primul tren care face legătura între Brașov și Sibiu trece în 1903, podul care traversează râul Ghimbășel, pe drumul național, este asfaltat în 1935. În 1921, ia naștere prima fabrică de mucava, apoi fabrică de hârtie, ce funcționează și azi. În 1934 Fabrica de cherestea și furnir Keller-Braun, iar din 1936 filatură de lână. În 1922 ia naștere fabrica de pastă de dinți, da, nu râdeți, iar în 1925 se mută în Brașov. În această perioadă s-a cultivat cu succes menta. Sigur că și agricultura a avut tot timpul un rol important, fiind o zonă agricolă bună, se cultiva cu succes grâu, cartof, sfeclă de zahăr, etc., creșterea animalelor era o altă ramură înfloritoare. Mare parte din astea au devenit istorie, industria câștigând teren în defavoarea agriculturii. Revenind la industrie să pomenesc din nou de IAR Ghimbav, cu o istorie interesantă, înființată în 1925, despre care sunt sigură că ați auzit cu toții, deci nu vă mai plictisesc. Acum se pare că se construiește și aeroportul. Mai încet, dar vine...

Școala deasemenea a avut tot timpul un rol important, se menționează încă din 1543, în comunele săsești existența școlilor. Clădirea școlii săsești se ridică prin 1890, ea funcționând și astăzi, cu cursurile claselor I-IV. Cealaltă clădire a școlii este o fostă cazarmă, ridicată prin 1838, pentru călărași, apoi pentru infanterie, sau unități de aviație. Este frumos renovată și găzduiește cursurile pentru clasele V-VIII. Tot în centru o altă veche clădire, parte a cazărmii amintite, este acum Primăria.

Toată istoria de care v-am povestit se regăsește frumos în Stema Ghimbavului , ce are forma unui scut antic, triunghiular, cu un glob cu o cruce, simbol al Ghimbavului medieval, pe fondul colorat cu smalț roșu, simbol al curajului și măririi, Trandafirul înfipt în inimă și însemnul Sfântului Petru în partea superioară, Patronul Bisericii din Ghimbav.

Astăzi, orașul a dezvoltat mai multe cartiere de locuințe, încă se extinde, populația era la ultima ,,strigare„ în jur de 5400 de locuitori, probabil în creștere. Străzile sunt largi, frumoase, cu bănci, binevenite pentru câteva clipe de odihnă. Ca orice oraș, se serbează și aici zilele orașului, cu concerte, dar și spectacole aeriene, că doar suntem la Ghimbav, nu? Iar recent a fost Festivalul Istoric, aflat deja la a patra ediție.

Am spus destule, poate v-am plictisit, așa că las fotografiile să completeze cele spuse de mine.

Rog webmasterul să încadreze articolul unde crede de cuviință, dacă nu am procedat bine.

Încă o rugăminte, atașați clipul https://www.youtube.com/watch?v=s-DmOB1Bvx8&ab_channel=RaUniverse

---

VIZUALIZĂRI: 4205 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI