Yugoslavia azi

TIPĂREȘTE

Dupa ce ani de-a rindul am colindat Grecia continentala si insulara, ne-am hotarit anul acesta sa vizitam coasta Dalmatiei.

Am ales varianta circuit, organizat cu autocarul la o cunoscuta agentie de turism. Am antamat din toamna pachetul, beneficiind de reduceri si alte avantaje care s-au dovedit benefice in timpul calatoriei (locuri in fata la autocar). Cost final 250E/pers.

Z1 Plecare din Bucuresti 19 iunie 2016 ora 6. Surprinsi de putinii turisti din autocar, aflam ca marea majoritate se imbarca pe parcurs ceea ce a facut ca drumul prin Romania sa fie foarte obositor.

Intram in Serbia (SR moneda curenta dinarul 1 E = 120 dinari) prin vama Moravita, operatiunile de trecere se desfasoara prin scanarea cartilor de identitate sau pasapoartelor atit la vama romaneasa cit si la vama sarbeasca, lucru cu care ne vom obisnui pe parcursul trecerii a nenumarate frontiere.

Ajungem la Belgrad pe inserat si vizitam intii parcul si cetatea Kalemedan apoi la pas strada pietonala Knez Mihajlov. Vizita facindu-se cind se ingina ziua cu noaptea nu am avut ocazia sa vedem multe detalii. Locatia se afla la confluenta Dunarii cu riul Sava pe malurile carora se afla multe terase, cluburi si locuri de distractie. Orasul ni s-a parut un pic sumbru si mohorit iar mai la margine spre hotel chiar pustiu. Cazare la hotel “Elegance” 3* pe malul sting al Dunarii unde picam secerati de oboseala acompaniati de o ploaie torentiala cu tunete si fulgere.

Z2: Cazarea buna ca si micul dejun si parasim Belgadul pe o vreme splendida. Acum pe lumina, orasul se dovedeste a fi foarte intins dar format din cartiere disparate pe malurile ambelor ape dar foarte bine legate intre ele prin poduri, pasaje supraterane, strazi largi si bine intretinute.

Traversam Serbia pe o sosea ingusta printr-un peisaj muntos presarat cu numeroase urme de cetati cocotate pe virfuri, manastiri si sate risipite. Pe sosea putine masini, de mic litraj si foarte vechi (am vazut chiar si Zastava) ceea ce explica multitudinea parcurilor de dezmembrari auto unde se pot vedea printre multimea de masini mutilate si carcase de elicoptere ciuruite, avioane, tunuri, chiar si tancuri ramase in urma razboaielor purtate in anii 90. In general preturile sunt mai mici decit in Romania.

Ajungem la granita cu Muntenegru (MNE, moneda curenta euro) si dupa ritualul scanarii cartilor de identitate, coborim pe un traseu muntos spre canionul Tara. Podul peste riul Tara este extrem de spectaculos, distanta de la pod pina la apa fiind de aprox 120 m. Locul este splendid, inconjurat de munti, parcare cu motel cu terasa vedere spre pod, doua tiroliene paralele cu podul cea mai lunga avind aproape 500 m, tarabe cu suveniruri, posibilitati de rafting. Timp de vizitare o ora si jumatate, timp in care se poate parcurge podul de la un cap la altul si retur, lua masa si vizita toate tarabele.

La ora 17 cind ne-am adunat la autocar pentru plecare, raminem cu gura cascata vazind unul dintre soferi iesind de sub autocar intr-o salopeta unsuroasa tinind in mina o piesa rupta.

Imediat lumea se precipita si zvonurile incep sa circule: ai vazut citi Km avea la bord? cinci milioane! dar anvelopele din spate?, mi-a zis mie horoscopul sa nu plec in excursia asta!, v-am zis eu ca astea sunt cumparate de la second hand aproape gratis.

In timp ce presiunea asupra ghidului creste vertiginos incep sa apara si propuneri: sa chemam Antena 3, ba pe Arafat sau chiar pe Ciolos. Dupa citeva beri unii vin cu propunerea sa ne cazam chiar aici sau in satul din apropiere.

Dupa doua ore de incertitudini, ghidul ne anunta oficial ca e pe vine intr-o ora alt autocar cu care ne vom continua drumul. Intre timp Km de la bord ajunsesera la sapte milioane iar in anvelopele din spate se vedea o gaura cit palma.

Soarele isi urma drumul sau imperturbabil lungind umbrele copacilor, ora ghidului se dilata si ea ajungind la doua ore ba chiar si la trei ore, cind, deodata cu ultima geana de lumina apare un autocar local, chiar mai mare decit al nostru condus de un muntenegrean tinar si frumos.

La ora 21 plecam lasind autocarul si pe cei doi soferi sa-si linga ranile. Pe o bezna totala ne imaginam fiecare cum putem celebrul canion Tara care era una din tintele importante ale calatoriei. Traversam pe intuneric dar foarte bine luminat orasul Potgorica, capitala tarii in plina reconstructie si modernizare si cind ceasurile aratau miezul noptii, ajungem in Cetinje, vechea capitala regala unde ne cazam la hotelul “Grand 3*” situat linga palatul prezidential fost regal.

Z3: Hotelul, fosta perla a regimului titoist, se prezinta azi maiestos dar prafuit, mobila si instalatiile model 1980. Dupa un mic dejun generos ne urcam in autocarul muntenegrean si in ritmul muzicii plecam la drum pe o sosea in virf de munte in mare masura noua, in unele tronsoane in lucru. In curind apare tarmul marii Adriatice si dupa o coborire spectaculoasa in serpentine, ajungem in statiunea Budva, piesa de rezistenta a litoralului muntenegrean. O statiune in plina expansiune nedeosebindu-se cu nimic de multe statiuni din Grecia sau Turcia.

Vazut pe lumina, MNE se arata o tara cu o activitate intensa, constructii in lucru la tot pasul si un potential turistic deosebit avind in vedere dotarea naturala. Golful sau fiordul Kotor seamana cu un lac cu o foarte ingusta deschidere spre mare, inconjurat de munti de jur imprejur, tarmul fiind strabatut de o sosea, impinzita de baze navale mai mari sau mai mici.

Orasul Kotor construit de catre venetieni isi arata fortificatiile din piatra atit in port cit si pe versantul muntelui. In port stationeaza un vas de croaziera cu opt punti care isi revarsa sutele de turisti pe chei si zeci de yahturi sunt ancorate. In mijlocul apei este o insulita artificiala cu o mica bisericuta despre care se spune ca a fost construita in mare masura din obiectele aruncate in mare de catre sotiile marinarilor spre imbunarea spiritelor marii.

In scurt timp iesim din MNE si intram in Croatia (HR, moneda oficiala kuna, 1 E=7,6 kuna). Dubrovnic, vechiul oras Raguza este o exceptionala cetate venetiana conservata foarte bine in ciuda bombardamentelor suferite in timpul razboiului sirbo-croat.

Doua ore sunt total insuficiente pentru a vizita toate obiectivele majore. Forfota multicolora de pe principala strada si stradutele inguste ce urca abrupt spre zidurile cetatii iti incinta privirea iar zecile de buticuri, terase, magazinase, cafenele, te atrag si te ametesc. Daca nu s-ar vorbi in croata si preturile nu s-ar afisa in kuna, ai crede ca esti in Venetia. Dar timpul trece repede si urmam in continuare coasta Adriaticii.

Iesim din HR si intram pentru scurt timp in Bosnia si Hertegovina (BIH, moneda oficiala marca bosniaca convertibila 1 E=2 marci) pentru a traversa ingusta portiune de litoral a tarii cu singura statiune Neum. Parasim BIH si intram iarasi in HR pe coasta marii. Riul Neretva se varsa aici in mare formind o delta care se concretizeaza in zeci de canale mai inguste sau mai late, care fac ca o imensa suprafata sa fie cultivata cu pomi fructiferi sau legume.

Urmam cursul riului, iesim din HR si intram iarasi in BIH pentru a vizita orasul Mostar. Acesta este despartit in doua de catre riul Neretva o parte musulmana si cealalta croata si unita prin mai multe poduri dintre care cel mai celebru si emblema orasului este Stari Most, tinta principala a vizitei. Podul a fost construit de catre sultanul Soliman Magnificul in anul 1567 functional fara intrerupere pina in anul 1995 cind a fost distrus de bombardamentele croate si refacut in 2004.

Autocarul ne lasa foarte aproape si intram repede pe o straduta ingusta practic direct in bazarul vechi cu cladiri autentice orientale ca si exponatele. Mi s-a parut mult mai atractiv prin originalitatea obiectelor. Strabatem la pas bazarul unde poti vedea vesminte orientale, bijuterii, obiecte decorative din metal, sticla sau ceramic, produse din arama, obiecte vechi, efecte militare ramase in urma numeroaselor razboaie din anii 90.

Ajungem la pod, capodopera arhitectilor otomani, evident poze din toate unghiurile. Traversam podul unde bazarul se continua si pe celalalt mal dar din pacate trebuie sa ne intoarcem caci timpul de vizitare a expirat. Intoarcem si ne indreptam spre Medjugorie pe un drum cu serpentine ce urca ametitor si unde indeminarea soferului muntenegrean se face simtita din plin. Medjugorie este un loc de pelerinaj unde in anii 80 Fecioara Maria s-a aratat unor localnici iar de atunci de mai multe ori si altor pelerini.

O biserica si o terasa de unde se tine slujba acum intr-o limba slava. Slujbele se tin in mai multe limbi si confesiuni dupa un grafic anume. In fata bisericii sute de bancute in forma de amfiteatru cu o capacitate de mii de locuri. Este o atmosfera plina de evlavie iar aprox trei-patru mii de pelerini asculta slujba cu sfintenie. In apropiere, o statuie a lui Crist unde se face coada pentru a sterge cu o batista mirul ce se scurge dintr-un picior al statuii. Campusul este pregatit pentru numarul mare de credinciosi avind locuri generoase de luat masa, grupuri sociale si locuri de cazare. O strada intreaga in apropiere este ocupata cu mici magazinase cu suveniruri pe teme religioase.

Din nou la drum pe o autostrada si in curind iesim din BIH si intram in HR. Este a cincea trecere de frontiera din zi si cele zece opriri pentru scanarea cartilor de identitate produc confuzii pentru anumiti turisti. Intrebari de genul “mai suntem in MNE?” sau raspunsuri “nu draga, intram in Bosnia”, “ba nu, iesim din Bosnia si intram in Hertegovina”, ”gresiti cu totii, iesim din Croatia si intram in Yugoslavia” se aud in autocar.

Seara pe tirziu cazare in Sinj sau Trinj, un orasel micut cu un hotelas la fel de micut unde nu au incaput toti turistii. Hotelul Sv Mihovil 3* se pare ca este destinat evenimentelor mai cu seama nunti caci noi am nimerit intr-o camera imensa cu un balcon cit jumatate de fatada, dotat cu o plasma de doi metri, trei canapele, baie separate de toaleta si cu un pat ca pentru trei persoane (mirii +nasul?). Am fost siguri ca acea camera era destinata mirilor pentru noaptea nuntii.

Z4: Micul dejun modest servit de catre singurul angajat al hotelului care cred ca era simultan si bucatar si ospatar. In uralele turistilor apare ghidul in autocarul nostru care a fost reparat intre timp impreuna cu restul grupului care fusesese cazat la alt hotel.

Split, port la Adriatica, parcare in port foarte aproape de palatul lui Diocletian. Construit prin anii 300 en de marele imparat roman, unul dintre putinii imparati care au murit pe patul lor retrasi din politica. In ciuda vicisitudinilor vremurilor, palatul este in mare masura intreg si functional fiind ocupat in prezent de buticuri cu suveniruri, cafenele, restaurante, ba chiar si camere de hotel.

Urmeaza Zadar cu o frumoasa faleza, orga acvatica si platou pavat cu mici panouri solare multicolore ce se aprind pe inserat. Centrul vechi muzeu in aer liber. Parcul national Plitvice, (intrare 120 kuna) un loc minunat situat intr-o padure strabatuta de un riu ce formeaza succesiv doua lacuri ce se varsa unul in celalalt prin sute de cascade mai mari sau mai mici. Prima parte a traseului se strabate cu un vaporas ce traverseaza lacul apoi circuitul se continua la pas printre cascade pe poteca alternata cu portiuni din birne de lemn. Ultima portiune se parcurge cu asa zisul trenulet care de fapt este un camion cu trei remorci. Circuitul dureaza circa trei ore si este o incintare dupa atitea ore de stat in autocar.

Continuam drumul evident pe autostrada iar iesirea spre malul marii coborind pe niste serpentine ametitoare, foarte strinse parcurse in viteza de catre incercatul sofer. Tinem tarmul si spre seara ajungem la Rijeka. Intram intr-o increngatura de autostrazi cu zeci de bretele, unele suspendate ca niste viaducte care te scot in toate directiile si in toate sensurile fara a se intersecta unele cu altele. Dupa ce ne-am invirtit destul prin acest paienjenis, apucam pe o breteluta si intram in Opatija si in curind la hotel Opatija 2*.

Statiunea ca si hotelul poarta amprenta vremurilor vechi pe cind era perla litoralului, vizitat de bogatasii austrieci si italieni. O plimbarica pe seara aproape noapte nu ne atrage atentia cu nimic deosebit. In schimb micul dejun dimineata regesc.

Z5: Spre peninsula Istria, zona cea mai dezvoltata turistic si industrial strabatuta evident de o autostrada, terenuri agricole cultivate modern si plantatii de pomi fructiferi. Destinatia noastra este orasul Pola sau in limba tarii Pula spre care ne indreptam cu viteza. Indicatoarele pe asfalt si pe pancarde sunt tot mai dese spre extazul doamnelor care stau cu degetul pe aparatul de fotografiat ca sa nu piarda niciuna. Parcare chiar linga amfiteatrul roman (emblema orasului) foarte bine conservat dar numai la exterior. Aici se tin concerte si alte spectacole.

Traseu pietonal templul lui Augustus, primaria veche, vestigii romane, cafeneaua James Joyce, cladiri cu influente venetiene. Peste tot numai P: P non stop, super P, extra P, I love P etc.

Iesim din P spre Rijeka ajungem iar la paienjenisul de autostrazi si apoi podul spre insula Krk si iute in orasul Krk, capitala insulei situata pe malul marii. Plimbare pe chei si imbarcare pe vaporas pentru croaziera (25 E). Oprim pentru baie in mare, vizionare vulturi specifici locului dar numai pentru cei cu vedere foarte buna frati cu Ochila, intilnire cu pescarusii pomanagii care-ti luau biscuitul din mina cu deget cu tot. Scurta tura prin central oraselului, neasteptat de frumos.

Iar autocar, iar paienjenis, si iesim din HR si intram in Slovenia (SL moneda nationala euro). Fiind cea mai vestica dintre tarile exiugoslave si facind parte sute de ani din imperiul habsburgic, influenta occidentala este predominanta, autostrada si lantul de benzinarii superdotate nu se deosebesc cu nimic de cele din Austria sau Germania. Aproape noaptea Liubljana cu concert in aer liber intr-un parc foarte mare, terase pline ochi, foarte multi tineri in piata orasului, biciclete, atmosfera destinsa.

Cazare in miez de noapte la Hotel Liubljana Resort, un campus cu zona de hotel (casute dotate ca niste garsoniere), locuri de campare pentru rulote, pentru corturi, grup social, restaurant, terenuri de sport si un strand aproape aqvaparc.

Z6: Mic dejun si pestera Postoina (intrare 25 E). Zeci de autocare, puhoi de lume de toate natiile predominind cei cu ochii mici si oblici. Prima parte se parcurge cu trenuletul 10-15 minute apoi pe jos.

Pestera este imensa ca lungime, inaltime si varietate de concretiuni de toate formele si culorile. Am vazut Turnul din Pisa, Cocosul, Capul de elefant, Tortul miresei, sala spaghetelor si multe altele. Circuitul se termina tot cu trenuletul si dureaza cam o ora si jumatate. La iesire pe un panou iti poti lua ca amintire fotografia facuta la intrare (7 E).

Cu pestera Postoina circuitul se termina din punct de vedere psiho si urmeaza lungul drum de inapoiere spre casa. Iesim din SL si intram din nou in HR cu oprire pentru un tur pietonal in Zagreb capitala tarii.

Putem vedea catedrala veche linga parlament si vis-à-vis de guvern, o parte din orasul de sus, o inghetata cu ultimele kuna si la drum! .

Parasim HR si intram in Ungaria (H moneda curenta forint) si pe la zece seara ajungem la Budapesta pe o caldura inabusitoare. O parte a grupului face plimbarea cu vaporasul pe Dunare cu sau fara cina. Noi am preferat sa vedem Dunarea de pe podul spre insula Margareta cu o frumoasa vedere spre Parlamentul luminat a giorno. Cazare la hotelul Expo Congres (4* adevarate).

Z7: Mic dejun foarte bun pregatiri de plecare parcurgem Ungaria si intram in Romania pe un flintic de autostrada pina la Orastie. Drum chinuitor cu multe opriri pentru debarcare si ajungem cu bine in capitala tot pe la miezul noptii.

Ca o concluzie generala, acest gen de circuit este foarte obositor pentru cei neavizati dar ofera posibilitatea de a vizita multe obiective de marca in timp scurt si relative ieftin. Am intitulat articolul “Yugoslavia azi” pentru ca am vizitat aproape toate tarile exiugoslave (cu exceptia Macedoniei) si ne-am facut o impresie generala despre ele. Se observa o diferenta intre cele care au fost parte din Imperiul Otoman si cele de sub conducerea Venetiei, Austriei, Ungariei sau Italiei.

SR a ramas izolata atit geografic (dupa desprinderea MNE si pierderea iesirii la mare), cit si economic si mai ales politic in urma conflictelor interetnice fiind cea mai putin dezvoltata dintre fostele tari. Se vede o veche prosperitate a anilor 70-80 dar stadiul a ramas acolo, asta fiind vizibil pe sosele, prin sate sau orase.

MNE in schimb in numai zece ani de la declararea independentei este o tara in plin avint, pretendenta la intrarea in UE accesind fonduri europene si beneficiind de deschidere la mare.

HR cu o suprafata de aproximativ cit patru judete romanesti si o populatie de circa patru milioane de locuitori, are o infrastructura rutiera de trei mii de km de autostrazi si sosele nationale ceea ce permite sa puna in valoare potentialul economic, comercial si exceptionalul potential touristic. Este adevarat ca si aici zona costiera este mult mai dezvoltata decit zona de nord dar se fac eforturi pentru egalizare. Politica de investitii si abnegatia locuitorilor fac din HR o tara prospera.

BIH este mai putin dezvoltata decit vecina HR avind si dezavantajul a trei natii diferite: bosniaci, sirbi si croati, lungile conflicte interetnice ducind la distrugerea economiei. Turismul este putin dezvoltat in lipsa unui litoral (practic doar zece km) si in ciuda posibilitatilor naturale.

SL este cea mai mica dar avind cel mai ridicat nivel de trai. Facind parte din Imperiul Habsburgic timp de mai multe secole are o suprastructura solida si stabila fiind cel mai putin implicata in razboaiele anilor 90. Este membra UE si NATO.

---

VIZUALIZĂRI: 1958 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI