ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 13.08.2016
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 26.03.14
STATUS: TITAN
DATE SEJUR
JUN-2016
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 13 MIN

Ţara Almăjului, ţinutul dintre ape

TIPĂREȘTE

„Apa curge tot la vale
Şi întâlneşte apa-n cale
Roata morii o-nvârteşte
Nicidecum nu odihneşte. ”


„Moara”, poezie de Maria Craia, rapsod popular din satul Rudăria (Eftimie Murgu)

Ţara asta a noastră are o mulţimi de „ţări” într-însa: Ţara Bârsei, a Făgăraşului, Chioarului, Haţegului, ca să enumăr doar câteva, iar astăzi mi-am propus să vă povestesc despre una din ele.

Se cheamă Ţara Almăjului şi probabil că dacă v-aş oferi ca reper Cascada Bigăr v-ar fi cu mult mai uşor să o localizaţi pe hartă (nici eu, mărturisesc cu ruşine, nu auzisem până acum de acest ţinut bănăţean). Da, Bigărul e fără îndoială „vedeta” incontestabilă, însă Ţara Almăjului înseamnă mult mai mult. Şi ca să vedeţi că almăjenii se iau în serios, aflaţi că au un site: taraalmajului.ro şi un cont pe facebook: aici.

Zona e foarte accesibilă din Băile Herculane, în caz că vă cazaţi acolo: până la cascadă sunt cca. 55 km, străbătuţi numai pe şosele bune. Din staţiune ne întoarcem pe E70 Orşova-Caransebeş, ne îndreptăm spre nord şi după ce trecem de Mehadia urmăm indicatorul către vest pe direcţia Oraviţa. Şi intrăm pe 57B, care ne va conduce către Ţara Almăjului.

Denumirea Almăj provine din limba maghiară – „almási-medence”, adică livadă cu meri, şi asta spune totul despre topografia locului. Este o depresiune intramontană de circa 30 km lungime şi 10 km lăţime ce se întinde de-a lungul Văii Nerei, fiind mărginită la nord de munţii Semenicului şi Aninei, de munţii Almăjului în sud şi est şi munţii Locvei la vest. Culmile împădurite au înălţimea maximă de 1.224 m (Vârful Sfinecea Mare), după care coboară în trepte către dealuri de 700-800 m iar mai spre vest, în Lunca Nerei, spre coline cu altitudini de cca. 300 m.

15 localităţi rurale formează această „ţară”, unul dintre cele opt districte medievale bănăţene privilegiate, o formă de organizare admninistrativă, politică şi militară existentă de la mijlocul secolului al XIV-lea până la mijlocul secolului al XV-lea. Privilegiile de care s-au bucurat aceste zone din partea regatului maghiar constau în ceea ce astăzi am putea defini probabil ca o semiautonomie, cu scaune de judecată proprii în care se aplicau principiile dreptului românesc. Aşdar, până în 1552 Almăjul a fost district privilegiat în cadrul regatului feudal maghiar. În perioada 1552-1718 s-a aflat sub dominaţie turcească, apoi a trecut sub administraţia austriacă (între 1718-1867) iar între 1867-1918 sub cea austro-ungară.

După ce străbatem Iablaniţa, Petnic, Globu Craiovei, Lăpuşnicel, Pârvova – sate cu nume frumoase deşi un pic ciudate –, începând cu Borlovenii Noi intrăm propriu-zis în Ţara Almăjului. Direct pe şoseaua 57B ori înşirate pe drumuri secundare ce pornesc din ea se află prin urmare, de la est spre vest, localităţile Borlovenii Noi, Putna, Borlovenii Vechi, Prigor, Pătaş, Eftimie Murgu, Prilipeţ, Bănia, Gârbovăţ, Lăpuşnicu Mare, Dalboşeţ, Moceriş, Şopotu Vechi, Şopotu Nou şi Bozovici. Gata, au ieşit la număr? Sunt 15? Sunt! :)

Prin unele din aceste aşezări am trecut, prin altele nu, dar ceea ce vă pot spune cu siguranţă este că nu trebuie să vă închipuiţi c-ar fi cine ştie ce comune mari. Da de unde! În majoritate sunt nişte cătune cu câteva sute de locuitori, populaţia totală a Ţării Almăjului fiind de circa 16.000 de suflete, nu mai mult. Dar fiecare din ele are un centru de informare turistică! Nu vă grăbiţi să vă bucuraţi: toate erau bine mersi închise şi am avut impresia că erau nefuncţionale. Cineva – nu spui ţine, persoană însemnată ;) – s-a ocupat intens în urmă cu câţiva ani la ministerul de resort cu dotarea cu chioşcuri dintr-acestea, chipurile turistico-informative, care n-au apucat, din câte am văzut atât în zona Herculanelor cât şi în Ţara Făgăraşului, să ofere nimănui vreo hartă, pliant sau ceva-acolo, rămânând doar în stadiul de construcţii făcute (presupun) pe bani grei din taxele plătite de contribuabili! Nu mai continui, că mă enervez...

Dintre cele 15 localităţi din Ţara Almăjului, cea mai mare (2.500 de locuitori) este Bozovici, sat situat pe malurile Minişului.

Denumirea sa pare să vină de la planta boz, care creşte în abundenţă în zonă şi miroase atât de urât, încât o legendă spune că un cioban bătrân şi orb şi-ar fi sfătuit fiii să-şi pască oile în valea aceea năpădită de buruieni, căci „urşii şi lupii nu vor veni aici să vă atace mioarele. ” Localitatea e atestată documentar din 1484, pe vremea lui Matei Corvin, când într-un act e pomenit ca stăpân al satului un oarecare Lazarus de Bohowitz sau Lazăr de Bozovici.

În perioada ocupaţiei austriece, Bozovici s-a impus ca un fel de „capitală” a Ţării Almăjului, fiind „primul sat cu dascăl şi şcoală”, înfiinţată în 1765 din ordinul împărătesei Maria Tereza. Tot ea a dispus construirea, între 1745-1750, a unei cazarme pentru instrucţia grănicerilor locali care stăteau de veghe la acest hotar al imperiului. Până la Unirea din 1918 regimentul grăniceresc cu sediul la Bozovici avea să participe la luptele împotriva lui Napoleon duse în nordul Italiei, ca şi la multe alte confruntări armate în care a fost implicată Austria şi mai apoi Austro-Ungaria.

Intrând în comună, am observat un alai de oameni îmbrăcaţi în straie populare care defilau pe şosea. Ne-am oprit pentru a face poze şi a cere lămuriri. Şi am aflat că era vorba de o paradă a portului popular în cadrul unei sărbători locale: Festivalul Văii Almăjului, ediţia a XXI-a. Sărbătoarea se ţine în fiecare an în alt sat şi acum venise rândul Bozoviciului.

Aşa cum vă spuneam şi în articolul despre Hobiţa vezi impresii, îmi plac grozav de mult obiceiurile şi tradiţiile populare şi mă bucur că în ultimii ani tot mai multe localităţi şi regiuni din ţară îşi promovează astfel specificitatea. :) Cum era prea devereme şi festivităţile nu începuseră, am dat însă bice cailor putere şi ne-am îndreptat spre Casacada Bigăr, pentru ca la întoarcere să ne oprim la Bozovici ca să vedem şi noi spectacolul. Ceea ce am şi făcut.

Serbarea se ţinea în faţa bisericii, aflată pe o stradă în dreapta şoselei cum vii dinspre Bigăr. Ademeniţi de curtea frumoasă, cu tufe de flori plăcut mirositoare, am intrat mai întâi în sfântul lăcaş în stil baroc, ridicat între 1793-1805 de un localnic mai avut pe nume Max (Mihai) Bart şi pictat la interior în două etape, în 1821 şi 1847. Slujba de duminică tocmai se terminase. Afară am remarcat ceasul solar montat pe turlă, deasupra căruia este înscris anul finalizării construcţiei (1805).

În scuarul din faţa bisericii am întâlnit grupuri de tineri şi mai puţin tineri, dar cu toţii în costume populare, care aşteptau să le vină rândul să cânte şi să joace. Mare dezamăgire însă :(: acţiunea nu avea loc în aer liber, aşa cum crezusem, ci într-o sală aflată vizavi de biserică, despre care am aflat că găzduieşte un muzeu sătesc. Curioşi, am intrat să vedem despre ce era vorba: încăperea, foarte mică, gemea de lume, pe scenă se producea un taraf iar mirosul de transpiraţie era aşa de puternic, încât am ieşit în două secunde, uitând să mai fac poze. Ajunsă afară, am intrat în vorbă cu nişte instrumentişti care se orientaseră şi stăteau la taclale în aer curat. I-am întrebat de ce nu se ţine spectacolul afară şi mi-au explicat că estrada arsese în urmă cu câţiva ani şi nimeni nu se obosise să facă o alta. Of, of şi iar of! Tare greu o fi să tai câţiva copaci şi să îmbini acolo nişte scânduri când pădurea stă să cadă peste tine! :(

Am ratat spectacolul de muzică populară, aşa că mai bine vă povestesc despre Cascada Bigăr.

De la Bozovici până la Cheile Minişului şi cascadă, aflată aproximativ la jumătatea distanţei până la Anina, nu sunt decât vreo 10 km. Cascada e chiar la şosea şi e bine semnalizată nu numai prin propriul panou, ci şi printr-un altul care te anunţă că ai „călcat” pe paralela 45. Ei poftim! Chestia asta cu aşezarea taman pe paralela 45 s-a dovedit a fi de folos: a fost unul din motivele invocate de prestigiosul site The National Geography pentru a plasa Cascada Bigăr pe locul I într-un top 8 de „unique waterfalls”, celălalt element distinctiv al ei fiind, în opinia realizatorilor clasamentului, „modul în care apa se prelinge şi cade în firişoare subţiri”. Probabil că acest top a contribuit mult la renumele de care a ajuns să se bucure cascada şi la afluxul masiv de turişti, veniţi cu maşini pe care le lasă înşirate de-a lungul şoselei înguste. Nu există parcare dar mai încolo pe şosea, către Anina, tocmai a apărut un mic local unde te poţi energiza cu o cafea ori refrişa cu un suc, o apă sau o bere.

La intrarea în rezervaţie se află o poartă din lemn şi un nene care îţi ia banii (7 lei de persoană). În faţă se trece peste un podeţ de unde se pot face fotografii foarte reuşite cu căderea de apă de la circa 7 m, în „firişoare subţiri”, pe o piatră acoperită de muşchi şi netezită de eroziune. Văd câţiva turişti care au coborât şi-şi răcoresc picioarele în apele învolburate ale Minişului. Imediat în dreapta intrării sunt trei foişoare cu mese şi bănci, unde îţi poţi trage eventual sufletul la întoarcere, deşi poteca până la izvor („izbuc”) are numai vreo 150 de metri şi e uşor de străbătut.

După ce se trece podeţul din lemn te întâmpină nişte panouri cu informaţii foarte utile. Descopăr parcurgându-le date despre acvila de munte şi şoimul călător, „păsări emblematice ale Carpaţilor Occidentali”, precum şi că ne aflăm la Rezervaţia Naturală Izvorul Bigăr din cadrul Parcului Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa, care a fost înfiinţată în 1982 iar în 2000 a fost declarată arie protejată. Cu şi mai mare plăcere am citit despre legenda izvorului: o familie de gospodari almăjeni era necăjită că nu avea urmaşi. Într-o noapte femeii i se arată în vis o vrăjitoare care o anunţă că dacă va bea apă din izvorul de sub stâncă (atenţie! apa nu e totuşi potabilă, au demonstrat-o analizele chimice) va da naştere unei copile, care însă nu va avea parte în timpul vieţii de dragoste lumească. Femeia a băut apă şi după câteva luni a avut o fiică. Crescând, ea s-a făcut frumoasă. Era curtată de toţi flăcăii din sat, dar nu-l plăcea decât pe Bigăr. Tatăl şi-a dat seama de sentimentele fiicei şi pentru a o proteja a închis-o în grota de deasupra izvorului. Vrăjitoarea a auzit strigătele de disperare ale fetei şi i-a spus că singura cale pentru a fi alături de cel iubit este să-l facă să se înece în lacrimile ei iar ea să moară împreună cu el pentru a renaşte în cealaltă lume – „Ţara Regăsirii Dorului”. Şi aşa s-a întâmplat. Iar lacrimile fetei – aţi ghicit – sunt acele firişoare de apă care se preling pe stâncă.

Da, frumoasă poveste, dar parcă şi mai frumoasă este cascada însăşi. Localnicii numesc „izbuc” orice izvor care iese cu forţă din subteran. Etimologia termenului este evidentă şi mi-a plăcut aşa de mult cum sună cuvântul, încât l-am căutat în DEX şi l-am găsit: „izvor de apă cu debit intermitent care se formează în regiunile carstice şi funcţionează pe principiul sifonului”. Stânca înaltă de circa 50 m din care izvorăşte apa se află cam la 150 m mai sus dar urcuşul e în pantă lină şi peisajele, trecând peste alte podeţe, merită efortul: din loc în loc apar alte căderi de apă, de la înălţimi mai mici, dar la fel de spectaculoase.

Cam atât despre Cascada Bigăr – de data aceasta voi lăsa pozele să vorbească.

Dar nu înainte de a sublinia un lucru care m-a frapat în Ţara Almăjului, mai ales că veneam la foarte puţin timp după sejurul în Puglia, în sudul Italiei, o regiune de „terra rosa” (pământ roşu şi arid): verdele intens şi marea mulţime de ape curgătoare, de la firişoare de apă la râuri largi şi tumultoase. Prin toate satele prin care am trecut am traversat poduri. Aici e o reţea hidrografică impresionantă. Nera, care are mai multe izvoare în Munţii Semenicului, culege în drumul său către Cheile Nerei (cele mai lungi din ţară – 20 km) toate pâraiele: Miniş, Lăpuşnicul, Mocerişul, Prigor, Rudărica, Bănia, Gârbovăţ şi Bârz.

Şi despre unul din aceste pâraie, şi anume Rudărica, vă voi povesti în cele ce urmează.

De ce? Pentru că pe malurile sale se află Ansamblul de mori de apă din localitatea Eftimie Murgu, monument istoric şi cel mai mare complex mulinologic din sud-estul Europei.

Cum se ajunge? Venind dinspre Bozovici, după circa 10 km veţi vedea un indicator la dreapta către satul Eftimie Murgu, după numele revoluţionarului paşoptist născut aici, iar după vreo 5 km se intră în sat, care se traversează de la un capăt la celălalt, pentru a descoperi apoi, pe dreapta, râul şi cheile sale înguste şi stâncoase, întinse pe 3 km.

La intrarea în Valea Rudăriei un panou ne informează în limbile română, rusă (?) şi engleză că „morile reprezintă o mărturie a tehnicii populare tradiţionale din Banat. Se păstrează un număr de 22 de mori aşezate de-a lungul cursului apei, în sat şi în afara satului. Morile funcţionează pe baza unui sistem cu roată orizontală ce reprezintă un precursor al tehnicii moderne de hidrocentrale. ”

Toponimul „rudăria”, care a fost până nu de mult şi numele satului, derivă din cuvintele slave „rudă” (minereu) şi „reka” (râu), adică apă cu depozite de minereu de fier. Şoseaua, asfaltată peste un drum făcut de un primar în anul de graţiei 1905, e bună iar drumul pitoresc te poartă printr-o pădure răcoroasă de castani, carpeni, fagi şi salcâmi, în timp ce pe mal se înalţă tufe de flori sălbatice. Albia râului Rudărica este presărată, aşa cum spuneam, cu un şirag de 22 de mori de apă, toate funcţionale, proprietatea oamenilor şi deţinute „în devălmăşie.” Localitatea este atestată documentar din 1241, primele 8 mori fiind consemnate oficial în 1722, însă specialiştii sunt de părere că aceste sisteme hidraulice primare cu roată orizontală erau cunoscute încă din secolele II-III, de pe vremea dacilor. Mecanismul pare într-adevăr simplu: sunt două pietre de moară, una peste alta. Cea de jos e fixă, iar cea de deasupra are legătura, printr-un ax, cu roata morii, care e învârtită de apă. Casa morii e mică, are pereţi de vreo 3 m din lemn de fag.

La sfârşitul anilor 1990 morile au fost restaurate cu bani de la UE sub coordonarea Muzeului Astra din Sibiu. Proiectul a costat 19.000 de euro şi a constat în principal din înlocuirea părţilor din lemn putrezite cu altele din lemn. Parcul Mulinologic Rudăria a fost inaugurat în 2001.

Numele morilor vin de la vechile familii care le-au înfiinţat sau de la diverse toponime - Vilonea, Vlagioanea, Bruşeana, Trailonea, Roşonea, Popasca, Hâraoanea, Leiata, Micloşonea, Podul Ilochii. Unele mori au legende. Legenda Roşonei spune că într-o noapte de Sânziene la moară a venit să macine o fată, care a fost necinstită de un moş transformat în vârcolac. Drept pedeapsă, zâna cea bună l-a pus pe acesta să nu poată redeveni om până ce nu va săpa cu dinţii şi cu ghearele pe sub stâncă un tunel la capătul căruia să construiască o moară la care să „nu aibă rând niciodată”. Pe pereţii tunelului, susţin localnicii, se văd şi acum urmele dinţilor. Părinţii fetei au pierit îngheţaţi în apele Rudăriei, în căutarea fiicei lor, iar primăvara pe acel loc au apărut două stânci – Adam şi Eva.

Dar poate că cea mai intersantă este legenda morii numită Îndărătnica dintre râuri. E vorba, cum altfel?, de o poveste de iubire: o fată venită la moară ca să macine grâu şi un băiat care trecea pe acolo cu căruţa cu lemne s-au îndrăgostit fulgerător dar nu au fost lăsaţi să se căsătorească deoarece ea provenea dintr-o familie săracă iar el dintr-una bogată. Au rămas despărţiţi dar la bătrâneţe, într-o noapte cu lună plină, s-au reîntâlnit întâmplător la aceeaşi moară şi şi-au deplâns soarta. Auzindu-i, zâna cea bună i-a întrebat ce au pe suflet iar ei i-au răspuns că şi-ar dori să dea timpul înapoi pentru a fi împreună. În clipa următoare, roata morii, care se învârtea, după obicei, în sensul acelor de ceasornic, şi-a inversat direcţia de rotire. Iar spre dimineaţă, când s-au uitat unul la altul, îndrăgostiţii au văzut că întineriseră. Au rămas împreună şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi... Nu-i de mirare că moara cea îndătănică a devenit locul preferat de tinerii localnici pentru a-şi jura iubire veşnică. :)

Ştiu, e o iluzie că poţi da timpul înapoi, dar nu cred că e om pe lume – oricât de raţional – să nu-şi dorească câteodată acest lucru. Şi amintindu-mi de vegetaţia bogată a acelor locuri, de apele ce le străbat, de pământul fertil şi dătător de viaţă, tot ce-mi doresc este ca timpul nu să se oprească, însă să fie măcar un pic mai blând cu mine şi să nu mă lase să îmbătrânesc înainte de a revedea Tara Almăjului.

Frumos mai e ţinutul ăsta dintre ape!

Frumoasă este ţara asta a noastră!


[fb]
---
Trimis de Carmen Ion in 13.08.16 20:10:08
Validat / Publicat: 13.08.16 21:49:15
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în BOZOVICI [CS].

VIZUALIZĂRI: 3507 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

24 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Carmen Ion); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P03 Bigăr, locul I în topul mondial al cascadelor unicat.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 37100 PMA (din 40 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

24 ecouri scrise, până acum

webmaster [14.08.16 07:34:45] »

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

mishu [14.08.16 08:17:29] »

Asa un articol si nici un ecou pana acum, deja sunt mai mult de 10 voturi si trebuie sa scriu ceva. Insa ii cred si pe cei care nu au scris, cred ca i-ai amutit, cinstit vorbind este un articol minunat, o adevarata lectie de istorie, de geografie, de cultura.

Nu-ti mai ramane decat sa-l citesti o data, sa te uiti la poze si apoi sa-l mai citesti o data.

Nu am sa spun decat felicitari, votat cu foarte mare drag si merg sa vad pozele la care doar am tras cu ochiul.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Carmen Ion [14.08.16 08:26:14] »

@webmaster - Mulţumesc mult.

Carmen Ion [14.08.16 08:34:19] »

@mishu - Mulţumesc foarte mult, Mihaela.

Dan&Ema [14.08.16 09:53:14] »

Ce frumos e in Tara Almajului! Frumoasa esti tara mea!

Este un tinut care merita strabatut pe indelete, ceea ce eu nu am reusit pana acum decat pe repede inainte. Mai sus de Cascada Bigar la vreo 5 minute este Izbucul Bigar si un mic aven. E spectaculos debitul de apa ce iese de sub stanca la izbuc.

Prin Cheile Nerei si Beusnita sunt rezervatii superbe.

Mi-ai oferit acum spre citire acest real ghid cand oscilam daca saptamana viitoare sa ajungem si noi aici sau nu. Vom merge in Caras, tocmai ce m-am documentat si am optat pentru o serie de locuri din vecinatatea imediata a locului unde vom sta si am lasat ca rezerva zona prezentata de tine. Acum m-ai provocat si trebuie sa mai cuget o data.

Felicitari pentru articol!

Carmen Ion [14.08.16 10:10:02] »

@Dan&Ema - Noi pe Cheile Nerei, mai sus de cascadă, spre Anina, n-am ajuns, pentru că am avut în plan întoarcerea la Bozovici, unde voiam să asistăm la serbarea populară (la care am renunţat din motive de transpiraţie ), plus morile de la Rudăria. Oricum, chiar şi cu acest program aparent neîncărcat, n-am revenit la Herculane decât pe la orele 18. Ne place, pe cât posibil, să nu ne grăbim ca să bifăm obiective, preferăm să căscăm ochii, să tragem în piept aerul parfumat şi răcoros (aşa cum l-am simţit în curtea bisericii din Bozovici) şi să ne încărcăm cu energie pozitivă.

Dacă, spre deosebire de noi, care nu am avut la dispoziţie decât câteva ore pentru această excursie, fiind "constrânşi" de programul de tratament din staţiune, voi veţi putea petrece mai multe zile în această zonă, nu pot decât să vă urez s-aveţi vreme bună şi picioare zdravene, căci un itinerar superinteresant ştiu sigur că vă veţi propune. Aşa încăt aştept cu nerăbdare să ne povesteşti pe unde aţi umblat.

Mersi pentru ecou şi vot!

krisstinna [14.08.16 11:02:19] »

@Carmen Ion - Ce de legende! Doamne cât îmi plac, aș sta zile întregi să le citesc, să le ascult! Mulțumesc, Carmen.

Am fost și noi pe acolo, pe Cheile Nerei, la sârșit de iulie, dar am venit din sens invers, de la Eșelnița.

În drumul nostru am făcut greșeala să mergem la Ansamblul de mori de pe valea râului Gramensca, o mare țeapă! Mi-am dorit să văd măcar o moară, una mică și prăpădită. Pe un panou informativ scria că peste 5 km ajungem la mori. Ei aș, am mers vreo 15 km, am traversat cu mașina un fir de apă, ne-am lovit de noroaie și gropi, am lovit mașina, pe dedesupt, de marginile adânci ale unui șanț, iar când am ajuns la destinație ne-a întâmpinat un cioban într-o poieniță superbă. Întrebându-l unde-s morile, el ne-a răspuns: ”Păi asta-i ultima, nu le-ați văzut pe celelalte? Sunt dezafectate, nu sunt decât niște căsuțe! ”

Ai dreptate cu punctele de info turistic, sunt bani spălați.

La cascada Bigăr am ajuns la ceas de seară, nu era nimeni să ne ceară taxă. E într-adevăr superbă, merită o vizită măcar o dată în viață.

Noi nu am prins niciun festival. N-am văzut costume populare, dansuri.

Felicitări!

Carmen Ion [14.08.16 12:01:27] »

@krisstinna - Da, şi mie îmi plac legendele şi poveştile, tradiţiile şi obiceiurile populare, iar în excursiile făcute din Herculane în împrejurimi am avut noroc şi ne-am bucurat de două serbări câmpeneşti: la Hobiţa şi Bozovici.

Îmi pare rău de ţeapa de la Gramensca - vezi, de-aia e bine să pleci la drum informat de pe bloguri şi site-uri, inclusiv, bun înţeles, AFA : ca să eviţi, pe cât posibil surprizele neplăcute!

În Ţara Almăjului, din câte am citit pe site-ul şi contul lor de FB la care am dat link în review, sunt atât de multe locuri frumoase şi interesante, încât nu ţi-ar ajunge o săptămână ca să le vezi pe toate.

liviu49 [14.08.16 12:28:23] »

@Carmen Ion - Doamna, m-ati lasat cu gura cascata! Norocul meu ca nu prea sunt muste prin casa la ora asta, ca imi stricam siesta. Unde ati gasit locurile pe care le-ati pozat? Le-am vazut de doua ori, sa fiu sigur ca nu ma uit cine stie pe unde si apoi, cu mintea intreaga (sper!), am votat toate pozele. Dupa aceea am citit ecourile si nu am avut cum sa nu votez. Printre picaturi (din cele sarite din poza cu cascada) am reusit sa citesc si ceva din articol. Trebuie neaparat sa-l tiparesc si sa-l citesc cum trebuie si sa scriu un ecou serios si in urma citirii articolului. O sa ziceti ca am mai facut promisiunea asta si la articolul cu Baile Herculane, dar marti in mod sigur le tiparesc pe amandoua si iti tin promisiunea.

Am de facut o lacrimatie, legata de o discriminare. Intr-una din poza apare Doamna, cu cascada in spate, iar in alta Domnul, cu un amarat de parau langa el. Pai de ce o asemenea discriminare? Ce seca apa din cascada daca era si Domnul cu cascada in spate? Dar ma fac ca nu am vazut detaliile si va iert.

Numai bine si calatorii placute!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
krisstinna [14.08.16 12:36:53] »

@Carmen Ion - Da, ai dreptate, trebuie să fii informat. Dar, noi am venit sâmbătă din Grecia și am fost în vizită la țară, duminică seara ne-am întors acasă, luni dimi am fost la dentist apoi am făcut bagajele și am plecat prin țară după prietenii noștri care erau cazați în Eșelnița. De acolo am plecat împreună, fără cazări rezervate, fără info, așa, la plesneală, pentru a fi totul mult mai palpitant. Și a fost, doar mă cunoști.

O zi bună și călătorii frumoase!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Carmen Ion [14.08.16 12:44:54] »

@liviu49 - Domnule, locurile fotografiate sunt REALE, le-am văzut cu ochii mei şi sunt atâta de frumoase, încât până şi mie pozele mi-au ieşit foarte bine deşi nu mă pricep la această artă.

Nu mi-am discriminat, Doamne fereşte! soţul, aşa s-a nimerit să stea, nu un un amarât de pârâu în spate, ci cu o cădere de apă de la mai mică înălţime de la cascada Bigăr, pe poteca ce duce spre izbuc.

Peisajele sunt mirifice, vă asigur, şi merită cu prisosinţă să le aloci câteva zile din viaţă pentru a te bucura de ele.

Mulţumesc pentru ecou şi vot.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
krisstinna [14.08.16 12:56:57] »

@Carmen Ion - De ce nu ai rugat și tu pe cineva să vă facă poze, ție și soțului? Se bucura și liviu49

Eu am un sefie-stick pentru telefon. I-am disperat pe toți cu pozele mele, cu pozițiile în care îi pun

La cascada Bigăr era un motociclist, un tip străin, era simpatic. Săracul om, poza și el cascada și împrejurimile cu aparatul foto din dotare, dar pe el nu-l poza nimeni. M-am dus la el, l-am salutat și l-am întrebat dacă dorește să-l ajut. Vai, a fost așa de bucuros! Mi-a mulțumit de multe ori, nu am apucat să-l întreb din țară vine, dacă-i place la noi în Romania și multe alte curiozități de-ale mele. De ce crezi? Mă certa C . La plecare, am încercat să-l fac neobservat pe turistul străin dar el m-a așteptat, nu plecase, mi-a zâmbit și mi-a mulțumit din nou

Vreau să-ți spun că mai sus un pic, spre Anina, se află Cascada Cârșa, o minunăție! Mi-a plăcut mai mult ca la Bigăr, poate pentru lumini și spațiul mult mai generos în care apa lovește stâncile. În spatele apei se află și o peșteră, e ca într-un film, e interesant. Nu știu legenda ei, dar bănuiesc tot o poveste cu iz de amor.

Carmen Ion [14.08.16 13:45:42] »

@krisstinna - Nouă nu prea ne place să ne tragem în poze. Mai rar ni se întâmplă să rugăm pe careva să ne fotografieze.

Despre cascada Cârşa citisem dar ne grăbeam să ne întoarcem la Bozovici şi să ajungem la morile de la Rudăria, aşa că rămâne pe altă dată. Căci intenţionez să revin în locurile astea; sunt minunate!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Michi [14.08.16 15:03:09] »

Doamne ce te invidiez! Pentru pană, pentru stil, pentru bogăţia informaţiei dar în primul rând pentru diferenţa de vârstă de peste 20 de ani. Trage tare pe excursii (noi le-am început pe cele de afară în '90 la 56 de ani şi tot am impresia că nu am văzut destul). S-ar putea ca anul ăsta să fie ultimul de plimbări pentru că am început să merg greu dar îmi rămâne să scriu ecouri la cceace scrieţi unii dintre voi cu har şi talent.Pe valea Nerei am fost în 1966, deci acum 50 de ani şi era cât pe ce să calc pe o viperă care stătea la soare.Nu-mi aduc aminte să fi fost la cascada Bigar.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Carmen Ion [14.08.16 15:37:25] »

@Michi - Mulţumesc mult, Michi. Să-ţi dea Dumnezeu sănătate ca să te poţi bucura în continuare de cât mai multe excursii!

Utube CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [14.08.16 15:51:44] »

Felicitări pentru articol. Foarte frumos povestit și foarte detaliat, suficient cât să trezească dorința de ducă.

Este al doilea articol pe care se întâmplă să-l citesc, referitor la zona respectivă, la un interval foarte scurt de timp și dacă mai țin cont de faptul că le-am selectat aleatoriu înseamnă că ceva mă trage înspre acolo.

O întrebare aș avea: cine a fost Bigăr - cel cu care fata din povestea cu cascada a dorit să se mărite?

Încă odată multe multumiri pentru acest frumos articol.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Carmen Ion [14.08.16 16:04:06] »

@Utube - Da, Bigăr e numele flăcăului.

Bia710 [14.08.16 17:50:50] »

@Carmen Ion - Superb articol, presărat cu poveşti şi legende. Acum vreo 3 ani, într-un frumos început de toamnă, am văzut pentru prima dată acele locuri: Cheile Nerei, morile, Cascada Bigăr, drumurile şerpuitoare printre sate, păşuni şi livezi, minunate locuri. Unele poveşti le ştiam, dar mi le-am amintit cu plăcere. Majoritatea sunt însă pentru mine informaţii noi. Mulţumesc că m-ai purtat încă o dată prin acele locuri! Le-am revăzut cu ochii minţii şi mi-ai creat dorinţa de a le vedea din nou în realitate.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Carmen Ion [15.08.16 09:08:36] »

@Bia710 - Mulţumesc pentru aprecieri, ecou şi vot. Mă bucur că ai ajuns şi tu în Ţara Almăjului - sunt nişte locuri superbe.

tata123 🔱 [15.08.16 19:27:46] »

@Carmen Ion - O altă zonă superbă!

În Eftimie Murgu am fost impresionat de morile de apă, înconjurate de vegetație bogată, amplasate pe marginea Cheilor Rudăriei - prin 2011 am vizitat zona. Inundații au afectat în 2014 câteva micuțe mori dar mă bucur să aflu că ele sunt bine acum. Dovadă e „Îndărătnica” care a fost refăcută în 2015 (digi24.ro/Stiri/Digi24/Ac ... +dupa+inundatii).

Pe atunci nu se vorbea așa mult de Cascada Bigăr, astfel că nu am vizitat căderea de apă. Am admirat însă rocile roșii de pe Cheile Minișului și șoseaua de bună calitate.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Carmen Ion [15.08.16 19:32:55] »

@tata123 - Mulţumesc pentru aprecieri, ecou şi vot. Valea Rudăriei, cu ansamblul mulinologic, este într-adevăr o zonă superbă dar prea puţin cunoscută, Am uitat să specific că în satul Eftimie Murgu se lucra la şosea; sper că lucrările se vor termina cât de curând.

webmaster26 [11.02.17 12:20:32] »

Mutat în rubrica "Descoperă zona Bozovici - Ţara Almăjului, BOZOVICI [CS]" (nou-creată pe sait)

webmaster [11.02.17 15:21:16] »

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

Carmen Ion [11.02.17 19:46:12] »

@webmaster: Mulţumesc mult. Sunt onorată.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
7 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Bia710, Carmen Ion, Dan&Ema, liviu49, Michi, mishu, tata123 🔱

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.089215993881226 sec
    ecranul dvs: 1 x 1