Exotic, inedit, îndepărtat, fascinant

TIPĂREȘTE

Macao sau Macau așa cum îi spun localnicii este tot o regiune administrată special a Chinei, la fel ca Hong Kong-ul. Este situată la doar 70 de kilometri de Hong Kong și este considerată pe bună dreptate ruda mai săracă a acestuia.

Macao este o fostă colonie portugheză, cea mai veche de pe teritoriul asiatic. Se știe că Portugalia a fost o mare putere colonială. Surprinzător acest lucru, pentru o țară săracă situată în vestul Europei. Cert e că au fost dintre cei mai dibaci navigatori. Brazilia din America de Sud, Goa din India, Nagasaki din Japonia, Angola, Mozambic și Guineea-Bissau din Africa, Malaca și Timorul de Est din Asia de sud-est și nu în ultimul rând Macao din China au fost cucerite și transformate în colonii ale Portugaliei.

În momentul în care portughezii au ajuns în Macao acolo era doar un mic sat de pescari. Au debarcat în Macao în jurul anilor 1550 și au primit acceptul să stea acolo de la autoritătile chineze, contra unor taxe. În primul rând s-au ocupat de curățarea apelor de pirații din zonă. Sub dominatia portugheză Macao a înflorit, în special datorita comerțului. În paralel Macao a devenit și portdrapelul creștinismului în Asia. În momentul in care britanicii au cerut și au obtinut drept de suveranitate asupra Hong Kong-ului, portughezii oportuniști au cerut si ei ceva similar pentru Macao. Astfel a devenit si Macao în mod oficial, o regiune administrată special pentru 100 de ani.

Portugalia a fost țară neutră în al doilea război mondial, dar a păstrat o relație bună cu țările axei. Acest lucru a facut ca în timpul războiului să nu fie ocupată de japonezi, așa cum a fost ocupat vecinul Hong Kong. Ei bine din acest motiv populația țării aproape s-a triplat, mulți refugiați găsindu-și liniștea pe aceste meleaguri.

În anul 1999, aproape simultan cu Hong Kong-ul această provincie a fost retrocedată Chinei, urmând ca timp de 50 de ani să beneficieze de o autonomie extinsă.

Cum spuneam mai devreme, Macao nu a beneficiat de investiții atât de mari ca vecinul Hong Kong, asta făcând ca diferența dintre ele să fie foarte mare. Portughezii au avut o altă initiativă. Dat fiind că atât în China, cât și în multe locuri din Asia jocurile de noroc sunt strict interzise, aici au gândit un paradis al acestora.

Aici intervine în scenă Sir Stanley Ho, un fost refugiat din al doilea război mondial. Acesta era un tip foarte educat, vorbea patru limbi așa că i-a fost ușor să se îmbogățească făcând contrabandă, între Hong Kong-ul ocupat de japonezi și Macao liber. Plin de bani în urma contrabandei a reușit cum necum să pună monopol pe jocurile de noroc din Macao, în anul 1961. Ei bine timp de 40 de ani a făcut legea în acest stat, până în anul 2001 când noile autorități chineze au decis să abroge monopolul lui Ho. Mai mult în colaborare cu marile cazinouri din America au încercat și chiar au reușit să tranforme Macao în Las Vegas-ul Asiei. Mai mult după ultimele date oficiale se pare că veniturile obținute din jocurile de noroc le depășesc pe cele din Las Vegas. Absolut impresionant.

Macao este compus din peninsula Macao, fostă insulă dar devenită peninsulă datorită îmbunătățirilor funciare și insulele Taipa si Coloane. Foste insule si acestea, datorită Cotai Strip un program de asanare a terenului, ce leagă acum cele două fâșii de pământ.

În prima zi de stat în Macao, obosiți după Hong Kong am hotărât să vizităm mai întâi partea rurală a lui Macao. Astfel după un mic dejun absolut delicios, servit la restaurantul hotelului, ne-am suit într-un autobuz cu destinația Coloane, plaja Ha Sa. Adică în cel mai îndepărtat punct posibil. Călătoria a durat destul de mult, cam o oră. Dar a meritat, pentru că am trecut atât prin zona nouă plină de cazinouri Cotai Strip, cât și prin satele pitorești Taipa și Coloane. Aceste două sate sunt o adevarată oază de relaxare. Sunt tot feluri de restaurante pitorești, clădiri coloniale vechi. Aici parcă timpul a stat în loc. Iar în satul Coloane, mult mai puțin dezvoltat, te poți bucura de peisaje superbe.

După cum precizam după o oră de mers cu autobuzul, am ajuns la capătul liniei. Am coborât la plajă. Afară extrem de cald și totuși foarte puțini turiști la plajă. Îi întreb da de ce sunt așa puțini aici, fiindcă e zi de lucru? Îmi spun nu, ci pentru că e iarnă și e apa cam rece!!!

Plaja era curată, dar nici urmă de șezlong. Aveai vestiar unde să te schimbi și mai aveai ceva chiar din belșug: salvamari!!! Nu vreau să exagerez dar pe toată întinderea plajei erau amplasați la datorie salvamari, fie că erau turiști fie că nu. Ca raport era cam de un salvamar la doi, trei turiști. M-a amuzat tare situația asta, gândindu-mă cum e prin alte părți.

Evident că nu am stat prea mult pe gânduri si am intrat în apă. Citisem că prin zona s-ar afla și rechini, doar că autoritățile au luat măsuri și au pus plase de protecție în larg. Deci se poate!

Nisipul de pe plaja era de culoare neagră și din acest motiv se înfierbânta foarte tare, cam ca în Tenerife. Acolo nu am fost, doar am citit! Iar apa era galbenă și nu pentru ca era murdara, ci de la nisipul de pe jos. Doar eram în Marea Chinei, denumită și Marea Galbenă!

Apa extremă. Nu am mai întâlnit așa ceva nicăieri. La suprafață efectiv frigea, iar în adâncime îți înghețau picioarele la propriu. Nici nu știai ce senzații să ai, de frig sau de cald. Oricum dupa atâtea zile petrecute în sufocantul Hong Kong, a fost o adevărată desfătare, juma de zi la plajă în Macao. De altfel cu toate că și în Macao era foarte cald, nu am resimțit disconfortul termic extrem din Hong Kong. Probabil că acolo și clădirile mari și înghesuite și lipsa spatiilor verzi și smogul, toate la un loc creează un efect de seră.

S-a făcut după-amiază așa că ne-am întors în Macao, ca să ne punem burțile la cale cu delicioasa mâncare portugheză. Sunt restaurante portugheze la tot pasul. De altfel peste tot s-au păstrat denumirile portugheze. Cu toate astea au mai ramas foarte puțini locuitori vorbitori de portugheză. Doar în autobuz ce mai auzeam stațiile în trei limbi, chineză, engleză și portugheză.

Seara am hotărât să ne facem o intrare triumfală într-un mare cazinou. L-am ales pe cel nou al lui Sir Stanley Ho. Are două situate vis a vis. Cel vechi denumit Lisboa și cel nou construit după ce a apărut concurența, denumit Grand Lisboa. Este o construcție impunătoare în formă de flacără.

Lux, opulență, grandoare. Sincer nu mă dau în vânt după toate astea, dar nu am cum să nu rămân impresionat. Evident că și Grand Lisboa este un hotel cazinou. Așa că am intrat și noi la recepție să ne minunăm pe-acolo. La loc de cinste e poza patronului si alături este o mică istorioară a locului. Foarte multă lume pe-acolo. Am admirat și un diamant de nu știu câte carate. Mă simțeam așa ca într-un film vechi, american.

Am luat liftul super luxos să ajungem în zona cazinourilor. Accesul copiilor sub 18 ani nu este permis, in cazul străinilor și sub 21 de ani în cazul localnicilor. Așa că am lăsat fata în grija unui bodyguard de la intrare. Am trecut printr-un detector de metale și am ajuns în raiul jucătorilor. Accesul în cazinou nu a necesitat o ținuta specială, dar am înțeles că nu poti sări calul venind în slapi de exemplu. De cazinou ce să zic? Exact ca în filme! Lume multă, toți conectați la joc. Parcă nici nu existam. Probabil eram urmăriți pe camere, de cine trebuie. Am dat o raită să vedem cam ce se joacă. Din ce-am observat așa în câteva minute se pierdeau bani buni. Accesul la o masă de joc era permis doar pentru o suma minimă de 300 HKD, adică cam 160 de lei. Se jucau bani buni acolo și se pierdeau! Poze firește nu am avut voie să facem în incinta acestuia! Am ieșit năuciți de-acolo. Chinezii se pare că au un apetit crescut pentru aceste jocuri de noroc.

Restul serii l-am petrecut la o plimbare prin centrul vechi! Aici la tot pasul se găseau bucăți de carne foarte subțiri, cam ca o bucată de carton, afumate și cu diverse mirodenii pe ele. Evident că nu ne-am putut abține și am gustat și noi. Delicios aceast preparat specific zonei! Ziua a șaptea s-a terminat și ea!

---

VIZUALIZĂRI: 2615 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI