Sveti Stefan, Guesthouse Radjen

TIPĂREȘTE

Am promis că revin cu impresii din locurile în care ne-am petrecut vacanța de vară 2016.

După drumul spectaculos (nu doar vizual, ci și emoțional – vezi review ”Drumul prin munții Muntenegrului”), am ajuns, în sfârșit la prima noastră destinație, Guesthouse Radjen, în Sveti Stefan.

Primul aspect pozitiv care trebuie menționat este acela că am găsit ajutor maxim din partea gazdelor noastre: ajungând târziu (în jurul orelor 22.30), după un drum de 15 ore, nu am reușit să găsim hotelul – GPS nu arăta strada, iar coordonatele nu păreau să fie corecte. Așa că i-am sunat și, neajungând la înțelegere telefonic, au venit să ne ia dintr-un punct în care ne-au îndrumat, care (am descoperit ulterior) era foarte aproape de hotel. Sveti Stefan este, în fapt, o mini-stațiune cu o stradă principală, șerpuită și în pantă și... cam atât :) Asta am descoperit însă în ziua următoare, când am rămas surprinși de cât de mic este acest loc. Mic, dar superb! Atașez câteva poze, pentru a vă face o impresie.

Încep cu câteva idei despre cazare. Spuneam că ne-au impresionat plăcut gazdele, mai ales că veneam după un lung drum și greu, deci am apreciat maxim. Așa că nu a mai contat că parcarea era de fapt un loc pe iarbă în fața hotelului (parcarea propriu-zisă avea doar 3 locuri și erau ocupate), ne-am bucurat că nu este pe stradă (deși strada se cam închidea în câțiva metri și nici nu era tranzitată prea mult) și era atât de aproape de intrare.

Nu am luat în seamă nici multele trepte de urcat până la etajul 5 - știam că nu este lift, așa cum au menționat corect pe Booking și ne-au lămurit că nu au alt apartament liber pentru noi.

Ne-am bucurat când am intrat în apartament, l-am găsit exact cum arătau pozele pe Booking, inclusiv panorama de la balcon superbă. A doua zi însă, la privirea atentă a omului odihnit am observat lipsa de curățenie: era clar că pe jos erau urme de murdărie, iar baia, of, marea problemă: scurgere înfundată la duș, fire de păr în scurgere, praf pe margini (era evident că nu văzuse aspiratorul, nu cred că știau de Domestos, iar mirosul era destul de deranjant). Imediat ce am anunțat însă, a și venit o femeie de serviciu și a făcut ce a putut/ce face de obicei: a desfundat scurgerea și a șters peste tot cu o mătură în jurul căreia era înfășurată o cârpă ce nici nu părea umedă. Asta a fost curățenia nu doar în acea zi, ci în toate celelalte!!

Evident, mai mult de nota 5 nu se poate oferi la capitolul curățenie, cu indulgență, și doar pentru că cearceafurile și prosoapele erau curate.

Tot restul a fost în regulă, conform, cum spuneam, cu ceea ce am văzut pe site-ul Booking: mobilier nou și frumos, care, deschis fiind la culoare dădea senzație inițială de curat; canapea extensibilă fără probleme la deschidere/închidere, aer condiționat în dormitor - însă răcorea suficient și în living (am descoperit că se oprea dacă se deschideau geamurile sau ușa de la balcon), un mini-frigider (foarte mini, este adevărat) și răcoare seara/noaptea.

Ce am aflat în seara cazării a fost micul dejun inclus (nu știu cum de mi-a scăpat la rezervare informația); inițial a părut o surpriză plăcută, văzând însă cum arată, eu am spus pas. Destul de sărac, însă nici nu mureai de foame, dacă chiar doreai să guști ceva. Cafeaua în schimb... una dintre cele mai proaste pe care le-am băut vreodată! Nu doar că era foarte slabă, însă avea clar un gust ciudat. Așa că, nu vă bazați pe cafeaua lor, este fierbător în cameră, deci faceți-vă singuri ce/cum vă place, mai ales că priveliștea de la balcon vă inspiră sigur :). Interesant este că în toată bucătăria nu am găsit cuburi de gheață (eu având ”tabietul” meu de fiecare dimineață cafe frappe, rețetă proprie). A trebuit să fie fără gheață, întrucât nu exista așa ceva!?

Alt aspect interesant a fost că lumea își ducea tava cu farfuriile rămase în urma micului dejun la bucătărie. Mi s-a părut ciudat, am înțeles că așa s-a cerut (prin semne cred, întrucât în afară de recepționeri, restul personalului nu știa o boabă engleză) – poate făcea lumea exces de zel.

Se mânca fie în interior, fie afară, pe terasă, unde era o boltă de viță de vie și kiwi foarte drăguță. Restul nu prea – scaune și mese de plastic.

În concluzie, este muuult exagerat scorul de 8,1 (foarte bine) la capitolul curățenie pe care îl văd și acum pe Booking, dar, în rest, pot spune foarte bine pentru panoramă și personal.

Ce nu am menționat, un apartament în care am stat 4 persoane (dormitor cu pat matrimonial pentru mine și soțul meu) și living cu canapea extensibilă pentru copii, a costat 220 Eur pentru 4 nopți cazare, cu mic dejun inclus, în perioada 27 iunie-1 iulie; l-am rezervat în data de 7 mai și am plătit totul la destinație.

Ceea ce am aflat din prima zi a fost că până la plajă sunt vreo 180 m (cum au scris ei pe Booking) de trepte – deci cam 100 de trepte de coborât, respectiv urcat. Peisajul este însă minunat, deci nu ar fi nicio problemă. Eu aș fi preferat doar să știu, pentru că poate negociam cele 88 trepte până la etajul 5, în cameră. :)

Plaja îngustă și foarte puțin întinsă, fără a fi însă deloc aglomerată. Chiar mă întrebam unde sunt toți turiștii (am descoperit seara că aceia erau toți turiștii! :) ). Mă așteptam la aglomerație, fiind în perioada 27 iunie-1 iulie, însă fiind atât de relaxat și neaglomerat, a fost pur și simplu perfect... pentru mine! :) Treptele din fața hotelului coborau chiar într-un capăt al plajei, iar plimbarea până la capătul celălalt, reprezentat de aleea spre insula Sveti Stefan, era de vreo 10 minute maxim. Poți sta oriunde aici: pe bolovani, pe pietre, pe pietricele (nu este nisip, v-ați prins) sau pe șezlonguri, la prețul de 30 Eur 2 șezlonguri cu umbrelă, 2 prosoape pe șezlong și 2 ape incluse.

Pe plajă am descoperit doar 2 locuri unde se poate lua masa: fie la terasa din zona plajei cu șezlonguri de care vă spuneam mai devreme (se închide la 21.00), fie la restaurantul aparținând hotelului Montesan (apartamentele Montesan sunt chiar pe plajă, chiar la coborârea din dreptul hotelului Guesthouse Radjen), acolo unde am întâmpinat un super personal și mâncare excelentă la prețuri foarte bune (de exemplu, un platou cu fructe de mare pentru 2 persoane era 20 Eur sau o porție de pui cu cartofi prăjiți 8 Euro). Merită văzut acest restaurant, la fel și hotelul – dacă mai ajung vreodată în Muntenegru, acolo aș merge.

Recunosc că tot ceea ce am văzut și luat la pas a fost zona din partea stângă a aleii spre insulă (cum privești marea) și nu știu dacă pe partea dreaptă a acestei alei există o altă zonă, similară celei pe care ne-am petrecut noi cele 3 zile.

În final vă pot recomanda cu toată inima acest loc! Sveti Stefan merită văzut: un loc cu un farmec incontestabil, liniștit și relaxat (așa l-am găsit eu), cu apă limpede și de o culoare superbă (ca de altfel tot litoralul muntenegrean și croat) și cu oameni foarte primitori.

---

VIZUALIZĂRI: 2612 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI