Kavala, doamna Macedoniei a renunțat la fumat!

TIPĂREȘTE

Când am ajuns în Kavala un parfum plăcut și cunoscut ne-a învăluit, acoperind mirosurile de la terase, mașini sau eu știu ce. Era un parfum ce-mi amintea de acasă, de teiul meu din muscele, de fapt erau teii Kavalei, mulți, toți în floare și cum nu plouase de câteva zile, vă puteți închipui cât de plăcut era. Credeam că acela este singurul parfum care ne va fermeca simțurile pentru cele două nopți pe care urma să le petrecem acolo. Dar o vizită la un muzeu local avea să ne încânte cu un alt miros, acela de tutun curat, uscat, fără alte amestecuri, doar substanțe volatile din multele pachete cu frunze de tutun expuse acolo.

Kavala, cea care a devenit în timp o cetate înfloritoare, datorită poziției ei la mare și a drumului dintre marile orașe ale lumii antice și medievale, cea care cu multul aur scos din minele munților din jur, a susținut două imperii, Macedonia lui Filip al II-lea și Imperiul Roman, avea să cunoască cea mai înfloritoare perioadă, "epoca de aur" dar nu datorită aurului și argintului, ci din cultivarea și comercializarea tutunului!

Tutunul nu a fost cunoscut în Europa până la așa zisa descoperire a Americii de către Columb. Grecii și turcii, dar și alte popoare fumau, sau cum se zicea atunci, " beau fum" făcut din frunze uscate de mentă, eucalipt, dafin. Odată ajunse semințele pe continentul nostru, în sec. XVI, se plantează și se înmulțesc rapid, astfel că la peste un secol deja producția de tutun cuprinsese Asia și Europa iar Imperiul Otoman a fost una din puterile vremii care a intuit uriașele câștiguri generate de această umilă plantă. O legendă a unui trib de indieni Huron pare interesantă: când pe Pământ a fost mare foamete și secetă, Marele Spirit s-a îndurat și a trimis o fecioară frumoasă din cer; aceasta a pus o mână pe sol și au răsărit cartofii, la cealaltă a răsărit porumb și alte plante, apoi fata s-a așezat jos și pe tot pământul rămas liber, a apărut tutunul. Tot indienii au două interpretări: prima, zice că divinitatea le-a trimis hrană pentru stomac - cartofi și porumb dar și hrană pentru minte - tutun; a doua interpretare spune că Marele Spirit a trimis oamenilor cele necesare supraviețuirii - cartofi și porumb dar le-a dat și tutunul cu toate efectele lui căci nimic din ceea ce primim bun în viață nu rămâne neplătit!

Legenda a devenit realitate în Kavala. Turcii au reușit aclimatizarea unui soi de foarte bună calitate de tutun - Basmas - foarte aromat, cu puține zaharuri, apoi cum Grecia era sub Imperiu Otoman, a trebuit să cultive și ea, monopolul fiind al turcilor. Dintre toate orașele grecești, Kavala a avut un port care permitea oricărei nave comerciale să acosteze. Atunci populația locală era formată din turci, greci, evrei, armeni și bulgari, oameni care aveau un simț al comerțului dezvoltat, deci au "mirosit" viitorul. Nu întâmplător comunitatea ortodoxă cere aprobare sultanului pentru înființarea unei noi parohii în afara zidurilor cetății și foarte rapid o primesc, construiesc biserica și apar multe case, unele, așa cum le vedem azi, foarte impunătoare și deloc după normele arhitecturii turce. Chiar Muhammad Ali Pașa (Mehmet în turcă), provenea dintr-o familie de mari negustori de tutun și el a fost vânzător de tutun în tinerețe. Dar această dezvoltare rapidă a plantării, pregătirii și comercializării tutunului, a antrenat o mare masă de oameni din zona rurală, ducând la schimbări dramatice în clasele sociale și la crearea unei burghezii cosmopolite; muncitorii s-au organizat rapid, au apărut marile greve și, odată cu ocupațiile bulgare, Kavala începe să piardă din ce câștigase, apoi intrarea în țară de cantități masive de tutun de slabă calitate duce treptat la slăbirea comerțului cu tutun, acesta dispărând definitiv în anii 1960.

În urma "epocii de aur" a tutunului, orașul rămâne cu zeci de depozite de cărămidă ce nu-și găsesc proprietari, cu clădirile frumoase ale negustorilor, cu birourile elegante ale multor consulate venite aici doar pentru a supraveghea negoțul cu tutun. Și astăzi se văd urmele acelei perioade, unele înfiorător de triste, altele renovate de municipalitate și folosite.

Câteva clădiri și un muzeu țin trează amintirea acelor ani care au dus la extinderea orașului dincolo de zidurile Panagiei.

Muzeul Tutunului

Kavala perioadei de prelucrare și comercializare a tutunului a constituit un fenomen aparte, cu implicații sociale, politice și economice și a devenit un studiu important pentru mulți istorici și sociologi. Fiind, așa cum am spus, cea mai bună perioadă economică a orașului din toate timpurile, municipalitatea a organizat expoziții tematice cum a fost cea din 1996 "Kavala, orașul tutunului de ieri", urmată de strângerea de materiale, din donații, pentru deschiderea unui muzeu, fapt împlinit la 5 aprilie 2003 când acesta se deschide, la parterul unei clădiri din centru. Colecția cuprinde elemente de cultivare, mașini de prelucrare, cam 3000 de fotografii, 2000 de cărți și reviste de specialitate, 40 de hărți, 6000 de acte bancare ale muncitorilor, documente rare cum este pachetul de înscrisuri otomane Monopolul Regiei, sigilii, mobilier, contracte ale asociațiilor de muncitori, desene. Are vitrine cu țigările grecești - vă amintiți de Papastratos? , vitrine cu chibrituri haioase, cu pipe și multe altele. Toate sunt învăluite într-o aromă plăcută, ușor înțepătoare dar și liniștitoare ce vine de la multele cutii de lemn sau carton și de la sacii cu tutun uscat. Muzeul este singurul de acest fel din Europa și grecii susțin că singurul din lume, adică nu este alt muzeu care să înceapă cu planta, să-i arate transformările, prelucrarea și în final produsul "de ars".

Intrarea este 2 € de persoană, fotografiatul gratis, fără flash.

Depozitul Municipal de Tutun

Clădirea a fost construită la început de secol XX de negustorul turc Kizi Mimin, pentru a depozita tutunul. Abandonată, este apoi preluată de municipalitate și momentan este locul unde se găzduiesc diferite expoziții temporare.

Pe lângă acest depozit restaurat, există multe altele în stare jalnică pentru care momentan nu s-a găsit o rezolvare.

Primăria (Dimarhio)

Este o impozantă clădire albă din centrul orașului, ridicată de baronul maghiar Peter Ertzoch în 1890 pentru afacerile sale cu tutun, clădire vândută de fiul acestuia unei companii anonime care, la rândul ei o pierde la o licitație în timpul crizei din 1929. Devine una din proprietățile municipalității și din 1937 aici funcționează primăria Kavalei.

Casa Wix

Este o clădire de lângă primărie, ridicată în 1899 pentru baronul german Adolf Wix, servindu-i acestuia de birou comercial și locuință. Și aceasta este luată de primărie și aici funcționează mai multe birouri.

Clubul Mare Grecesc (Megali Leshi)

Aproape de primărie, clădirea impozantă cu un amestec arhitectural ce cuprinde și elemente grecești, a aparținut unei societăți caritabile, "Fraternitatea Milostivă a Doamnelor din Kavala". Este celebru holul unde comercianții fumători își aprindeau trabucul cu bancnote de o mie de drahme. Renovată de primărie în 1980, aici se țin expoziții de artă.

Casa Tokou

Construită în 1879 de către negustorul Dimitris Tokos, a aparținut pe rând lui Tokos, apoi Consulatului Italiei, a fost școală particulară, în prezent aparține municipalității.

Mânăstirea Lazarists

Construită prin anii 1890, a fost sediul Ambasadei Franței, astăzi este singura biserică catolică din oraș.

Muzeul Maritim

Un muzeu micuț, am înțeles că este în mutare, actualul sediu, acolo unde l-am vizitat și noi, este în Depozitul Municipal, la parter. Prezintă tradițiile pescuitului și a construcțiilor de ambarcațiuni mici, de asemeni prezintă și istoria marinei comerciale a zonei Kavala. Am primit la plecare o cantitate apreciabilă de pliante să le împărțim prietenilor, pe care recunosc că le-am "uitat" pe o bancă în stația trenulețului turistic.

Vizitarea este liberă, fotografiatul după cum aveți noroc, adică unul din supraveghetori zice "free", celălalt vrea să știe la ce trebuiesc și aici intervine inspirația vizitatorului. Noi am fost inspirați! Intrarea și fotografiatul sunt gratis.

Conservatorul Municipal

Este una din cele mai vechi clădiri din Kavala, construită în 1864 de doi frați, primii negustori greci de tutun din oraș. După război a fost sediul unei bănci iar din 1987 municipalitate a dat-o conservatorului. Are o arhitectură neoclasică deosebit de frumoasă.

V-am amintit aici și în articolul trecut câteva clădiri care merită căutate și care fac parte din istoria Kavalei. Sunt și altele, unele abandonate, altele în curs de renovare, se pare că administrația locală se mișcă totuși cu folos.

În a doua seară, căutând Muzeul Municipal - închis de câțiva ani de fapt, deci nu se poate vizita - am dat peste finalul unei expoziții cu fotografii din muzeele arheologice grecești și am văzut întâmplător o poză care-mi părea cunoscută. Fotografiată cu telefonul într-o lumină nu tocmai potrivită, după multe căutări pe net la întoarcerea în țară, aveam să-i aflu misterul: pe fotografie erau alături o stelă funerară și un tablou, acesta din urmă îmi era cunoscut, de fapt era scena de pe Columna lui Traian în care Decebal se sinucide; stela aparține unui soldat, Tiberius Claudius Maximus, cel care avea sarcina să-l prindă viu pe regele dac și nereușind, îi taie capul și mâna dreaptă pe care le duce la Roma. Stela funerară, originalul, cu textul în care-și spune povestea soldatul și în care amintește de misiunea lui celebră în Dacia, este expusă la Drama, un loc pe care atunci, în ultimele două zile de vacanță nu puteam să-l mai vizităm dar cred că este bine de cunoscut pentru cei ce au drum pe acolo.

Despre Muzeul Arheologic din Kavala nu pot să vă spun aproape nimic căci n-am reușit să-l vizităm, din cauza timpului scurt, l-am lăsat pe altă dată; și când mă gândesc că era doar la 100 m de noi, încă îmi e necaz.

Kavala este un oraș dominat de marea albastră, are multe plaje în afara orașului și aproape de hotelurile din centru este plaja organizată Rapsani. Dar are și altele pe care nu le-am văzut. Portul vechi, în centru, este destul de aglomerat seara fiind locul de promenadă al localnicilor. Portul comercial nu deranjează fiind la 5 km distantă de oraș, spre Nea Karvali.

Despre cum ajungeți la Kavala nu vă spun, știe toată lumea. Vă spun doar că în oraș găsiți multe parcări publice cu prețuri de 1,6 - 1,8 și 2 € / 6 ore și în general 6€/zi iar în orele de program ale grecilor găsiți mai ușor loc în parcarea din port. Există și parcare publică gratuită, undeva la margine dar cred că nu merită.

Primul drum pe care ar trebui să-l faceți este la punctul de informare turistică unde primiți răspuns bun la toate întrebările, aflați orarul actualizat și prețurile la cele 3 muzee, gratis este harta turistică a orașului, restul materialelor se plătesc. Punctul de informare se află puțin lateral de stația trenulețului turistic, acesta circulând din oră în oră, cu pauză la prânz (are program de vară, este afișat.) Este gratis iar pentru locul unde vreți să coborâți, anunțați din timp șoferul.

În Kavala găsiți foarte multe bancomate, în general se acceptă plata cu cardul dar magazinele mici preferă plata cash. Transportul în comun pare destul de aerisit iar cursele pe distanțele intraurbane sunt dese.

Muzeele, ca multe altele din Grecia, au un program scurt, în general de 6 ore. La fel și băncile, în caz că aveți de schimbat ceva bani.

Către Insula Thasos există cursă ferry directă, la fel și spre alte insule, dar programul îl aflați din port.

De mâncat am preferat tavernele din port, nu ne-au părut grozave deși mâncarea a fost bună, sunt însă mai scumpe decât în Thasos. Iar produse de patiserie am luat de la un magazin unde am fost invitați să vorbim românește, dar despre asta cu altă ocazie.

Orașul Kavala este plăcut, are destule locuri ce merită văzute, are împrejurimi frumoase dar costurile sunt puțin mai mari decât în Thasos; dar este un loc ce merită o oprire și colindat la pas pentru clădirile, parcurile și statuile lui.

---

VIZUALIZĂRI: 4722 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI