Un aer colonial strabate cartierul Casco Antico din Panama City

TIPĂREȘTE

Pe partea de vest a primului oras, distrus de piratii condusi de sir Henry Morgan in anul 1671, acolo unde pamantul formeaza o peninsula in golful Panama, in anul 1673 Don Antonio Fernandez de Cordoba, guvernator de Panama in perioada coloniala se reconstrieste orasul Panama. De data aceasta, atat amplasamentul cat si conceptul constructiei noului oras, are in vedere un sistem de aparare, impotriva atacurilor de pe ocean, al piratilor. Intrarea in oras se facea prin locul cunoscut sub numele de La Puerta De Tierrra, care avea un pod basculant marginit de 2 bastioane :La mano de Tigre si Barlovento, cu scop de aparare a orasului dinspre uscat. Azi din aceasta poarta, care a fost distrusa in anul 1857, au mai ramas niste ruine care se pot vedea la nivelul terenului, in apropierea Casei Municipalitatii. Tot in sistemul de aparare a orasului a fost construit un zid de aparare, gros de 3m, cu inaltimea intre 7-13 m, impotriva atacurilor dinspre ocean si care a mai suferit interventii in anul 1760, iar in aul 1886, partial a fost demolat, azi ramanand un frumos drum, acoperit de o bolta de plante cu flori. Este partea boemica a acestui vechi oras colonial, unde negustorii isi etaleaza frumoase marfuri, obiecte artizanale, suveniruri, lucrate in lemn, pietre semipretioase, bluzite lucrate de mana. Acest loc este locul unde tinerii din cartier isi petrec serile, iar turistii isi fac cumparaturile cu amintiri. Cartierul numit Casco Antico, este strabatut de case stralucitor de albe, tipic coloniale, cu partea de jos si partea superioara lucrate din lemn sculptat etaland o frumoasa dantelarie. Stradute inguste marginite de buticuri, restaurante, cafenele, care isi deschid usile la parterul caselor, toate frumos aranjate, dand un farmec romantic acestui loc. Constructiile, realizate intre anii 1756-1765, au fost ocupate de negustori, reprezentanti ai Casei Gongora, renumiti pt calitatea marfurilor. Numeroase constructii istorice, printre care cateva cladiri in stil militar Spaniol, numite Bovedas, care au fost bine conservate, pana in zilele noastre sunt mandria cartierului. In America acest tip de constructii mai sunt doar in 2 locuri, in orasul Cartagena-Colombia si Montevideo-Uruguay. Tot aici in acest cartier e resedinta Presedintelui Panama-Palatul Prezidential, asezat in zona Puerta de Mar, care in perioada coloniala a servit drept port pt. accesul vapoarelor cu marfuri importate sau exportate de negustorii, care faceau comert cu Coroana Spaniola, precum si pt. tranzitarea aurului din Peru. Puerta de Mar a fost primul edificiu ridicat in anul 1673 si a fost cea mai scumpa constructie. Dupa realizarea ei, a servit ca Rezidenta a Guvernatorului si a Capitaniei Generale a portului.

Alaturi de constructiile in stil colonial, s-au adus din Orasul Vechi, cele mai valoroase obiective, care au mai ramas dupa incendiul din 1671, mutandu-se piatra cu piatra si reconstruind vechile cladiri, bisericile. Reconstructiile au fost usor de realizat, datorita simplitatii lor si stilului auster in care au fost realizate. Ruinele bisericii De Santo

Domingo, adusa in anul 1925, din care s-a transferat Capela Arco Chato, ulterior declarata monument istoric, in anul 1941.

Una din cele mai apreciate piese care a fost transferata din orasul vechi, este fatada bisericii Mercedes. Aceasta biserica dupa incendiu s-a transformat intr-un moloz de piatra, dar a fost refacuta transferandu-se piatra cu piatra si reconstruita in totalitate. Partile laterale ale fatadei au fost flancate de 2 capele noi. Edificiul, o constructie in stil baroc, este o piesa arhitecturala f. veche si de valoare.

Catedrala Metropolitana-constructia a inceput in anul 1674 si realizata din lemn, de monsenor Leon si la inceput a servit congregatiei. In 1688 ea a fost consolidata de episcopul Bishop Lucas Fernandez, prin realizarea unei fundatii din material solid. In anii 1737 si 1757, cathedrala a suferit doua icendii puternice, focul lacom distrugand, tot ce a fost realizat din lemn, numai zidaria rezistand acetor atacuri. Dupa 99 de ani de la inceputul acestei constructii, templul a fost reconditionat si binecuvantat, deschizand portile in anul 1773. Suntem in mijlocul cartierului, in piata Primariei, o zona deschisa cu un frumos parc in centrul pietii, iar pe margini comercianti ambulanti te indeamna sa cumperi apa de la gheata, binevenita la aceea caldura din mijlocul zilei, fara sa mai zic, ca intradevar pretul era mult mai mic decat in alte locuri din oras, pt 1 $primeai 2 sticle de 1/2l, iar altii ofereau palarii de soare de toate tipurile si pt toate gusturile. Dar cladirile din jurul pietii adaposteau inca 2 cladiri care atrageau multitudinea de turisti, aflati in aceasta parte a orasului:Palatul Municipal si Muzeul Canalului Interoceanic Panama (pe care l-am vizitat inainte de a ajunge la Canal, care era programat in ziua urmatoare).

Palatul Municipal-edificiu este o constructie tipic stilului colonial, finalizata in anul 1760. Arhitectul acestei neoclasice cladiri a fost Genaro Ruggiere, caruia ii apartine si proiectul cladirii Teatrului National, precum si a Institutului National de Cultura. Aceasta cladire a adapostit 2 mari evenimente din istoria acestei tari:in 1821 s-a semnat actul de independenta al Panama de sub ocupatia Spaniei, iar in anul 1903,3 nov. Proclamatia de separare a Columbiei de Panama. Din anul 1910 cladirea adaposteste Consiliul Municipal si tot in aceasta cladire este sediul Muzeului de Istorie a Panama.

Muzeul Canalului Interoceanic-cladirea a fost realizata intre anii 1874-1875 si a fost sediul hotelului Grand Hotel. Din 1910, aici a fost sediul Guvernului Panama, in aceasta prioada cladirea a suferit cateva modificari, pt a servi ca oficiu public. In anul 1996, presedintele si Primarul orasului, propun proiectul de amenajare in aceasta cladire a Muzeului Canalului. Odata cu Congresul Universal al Canalului Panama, in 7 sept. 1997, a avut loc inaugurarea muzeului. Realizarea muzeului a primit un suport de la Uniunea Europeana si in special din partea Frantei. Dupa ce am vizitat muzeul, am coborat pe stradutele inguste si pitoresti spre ocean. Primul loc unde m-am oprit a fost o arie unde terasele restaurantelor atrageau turistii ca un magnet, prin aspectul meselor aruncate in adevarate gradini pline cu plante exotice, flori. Dar nici nu puteai refuza ospatarii care iti tineau calea cu cartea de meniuri in mana si iti povesteau cat de buna e mancarea pe care urma sa o iei in localul lor. Meniuri apetisante de peste, fructe de mare mi-au retinut atentia si am decis sa servesc masa de pranz, doar era si timpul. Dupa ce am mancat un chevice, din peste si creveti, destul de bun, dar fara sa atinga performanta acelui minunat chevice pe care l-am mancat in Arequipa-Peru si am baut un suc de papaya frech, mi-am continuat drumul pe straduta decorativa pana la cladirea Teatrului National.

Teatrul National-constructie reprezentativa a arhitecturii neoclasice, realizat dupa proiectul lui Genaro Ruggieri. A iceput in anul 1904 si finalizata in anul 1908. Inaugurarea a avut loc pe 5 oct. 1908, de presedintele Don Jose Domingo cu opera Aida de Verdi, urmata de Carmen De Lammermour, cu artisti de valoare a acelor timpuri, care au dat faima acestei inaugurari. Eram aproape de zidul de aparare care protejea odata acest minunat oras, se lasa amurgul, ceasul arata ora 17, iar ultima masina City Tour, trecuse pe aici. Asa ca am plecat spre locul unde taxiuri asteptau turistii intarziati sa-i duca la hoteluri. Distanta de cca 7-8 km, ne despartea de zona unde se cazau turistii. Pana aici nu sunt masini de transport publice, metrouri si se ajunge cu taxiuri, masini pe care le inchiriezi, dar cel mai bine iei un tur cu city-tour (costul pt 48 h e de 25 $) si daca nu depasesti ora 17, prinzi masina care isi continua prezentarea orasului cu zona cluburilor de iahting, cartierul ambasadelor, restaurantelor elegante, parcuri cu hoteluri plasate in aceasta arie linistita si retrasa. Dupa ce treci prin aceasta oaza linistita, intri in forfota comerciala a orasului, a universitatilor, centrelormedicale ca sa te opresti in final, in Down Town care arata la fel cu zona sgarie-norilor din Manhattan, in acelas loc de unde ai asteptat inceperea turului, la iesirea din elegantul, luxosul mall-Multicenter. Imaginile va vor convinge, de standardul cel mai inalt din lume, care caracterizeaza acest cel mai nou cartier din Panama-City.

Dar si aceasta zona-Casco Antico, cu constructiile perioadei coloniale, cu ruinele perioadei indigene, cu farmecul stradutelor, este de o valoare istorica de care turistii sunt extaziati. Pe 5 iulie 2003, UNESCO, declara acest cartier, World Heritage si o include in lista lunga a tuturor mostenirilor istorice.

Am ramas datoare cu pretul taxiului pt reantoarcerea la hotel. Taxiurile sunt ff. ieftine in Panama, de altfel ca intreaga viata, mai ieftina si ca in Costa Rica. Pretul il negociezi la urcare si apoi incepi calatoria, dar el este intre 6-8$, nu au aparat de taxare in general. Dar mai bine iesi la pret daca mergi pe negociere, am sa va dau si alte exemple unde pe aceeasi distanta am dat si 10$, ca la intoarcere sa gasesc un taximetrist mai invarsta, care mi-a spus ca pe aceasta cursa imi cere 5$ si spera ca sunt multumita. Binenteles nu i-am spus ce suma am platit pt a ajunge acolo. A fost cursa pana la Panama Viejo-primul oras din Panama, despre care o sa revin intr-un alt rw.

---

VIZUALIZĂRI: 3722 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI