Antrenament pentru... concediu

TIPĂREȘTE

Despre olteni se pot spune multe, că sunt oameni glumeţi, puşi pe şotii, dar şi iuţi la mânie, că au mintea brici, vorbesc şi se mişcă mai repede decât românii din alte provincii ale ţării, că sunt mai vulcanici, iar folosirea perfectului simplu în limbajul lor constituie o notă aparte. Să nu mai zic de celebrul vin de zaibăr, pe care dacă l-ai vărsat din greşeală pe haine, vorba marelui Amza Pellea, nu mai iese decât cu foarfeca. Însă ceea ce nu pot contesta eu la olteni este ospitalitatea, de care am avut parte ori de câte ori am ajuns în această frumoasă zonă a ţării.

Profitând de faptul că atât eu cât şi consoarta mea aveam câteva zile libere, plus că juniorul meu urmează să intre în focul examenelor pentru admiterea la liceu, ne-am gândit că o ieşire la munte n-ar strica, puţină linişte şi relaxare nu dăunează nimănui, şi chiar dacă luna trecută am vizitat Baia de Fier, am hotărât ca acum să mergem tot aici, dar la altă pensiune. Cum am zis şi în titlul articolului, un antrenament înainte de concediul din iulie, când vom pleca bineînţeles tot la munte.

De data aceasta am ales pensiunea Eva, am pus mâna pe telefon, pardon, smartphone, cuvântul telefon ar trebui trecut la arhaisme, şi am discutat cu administratorul, pentru o cameră dublă matrimonială, cu pat suplimentar, cazare două nopţi. Însă domnul T. ce zice? ,,Nu dom' Radu, de ce să staţi înghesuiţi într-o cameră, când sunteţi doar dumneavoastră? '' Ca urmare, ne-a oferit două camere la preţ de una. Avantajos, nu? De asemenea, i-am spus că vrem să luăm masa la pensiune, solicitare cu care a fost de acord, nefiind nevoie să mă mai deplasez la alte restaurante din zonă.

Am plecat de acasă dimineaţa, la 07.00, când termometrul din maşină arăta 26 de grade, cu speranţa că la Baia de Fier va fi un pic mai răcoare. De unde? Aici erau lejer peste 30 de grade! Căldură mare, oameni buni! Conform indicaţiilor primite, după ce intrăm în Baia de Fier, trecem de primărie, în sensul de mers către comuna Polovragi, iar la ieşirea din localitate facem stânga, practic pe ultima străduţă din Baia de Fier, pe un drum asfaltat, dar destul de îngust, parcurgem aproximativ 1,5 km, apoi mergem circa 600-700 m. pe un drum neasfaltat, dar bun, destul de pitoresc, cu trecere printr-o pădurice, ajungând în cele din urmă la pensiune, o clădire frumoasă, modernă, orientată cu faţa către dealul din apropiere, situată in zona denumită de localnici ,,Şopta'', sau ,,Hududoaie'', undeva în nord-estul localităţii, foarte aproape de mănăstirea Polovragi şi de intrarea în Cheile Olteţului, cam 1-1,2 km de mers până la acestea.

Deşi pe saituri este prezentată ca având patru camere, pensiunea are de fapt cinci, toate duble matrimoniale, fiecare având baie, ultima fiind dată în folosinţă cu puţin timp în urmă, ca dispunere două fiind la parter si trei la etaj. Noi le-am preferat pe cele de la parter, fiind mai răcoare.

Pensiunea mai dispune de living, cu masă pentru 14 persoane, şemineu, lcd cu diagonală destul de mare, şi încă două canapele confortabile. Din living se poate intra direct în bucătărie, spaţioasă, nu mai descriu dotările pentru că avea tot ce este necesar pentru pregătirea mesei, iar din această bucătărie se poate intra în alta, mai mică, foarte utilă dacă în pensiune ar fi două grupuri de turişti, nu s-ar deranja unii pe ceilalţi.

Camerele mi-au lăsat o impresie bună, curate, aerisite, ambele cu tv lcd, semnal wireless destul de bun. Băile, de mărime medie, au dotările necesare, la cabina de duş uşile se închid etanş, nu sunt probleme cu scurgerea apei.

Câteva cuvinte despre exteriorul pensiunii: parcare pentru 3-4 maşini, filigorie în partea stângă a cladirii, iar la intrare, în dreapta, pe o canapea, la masă, se poate servi cafeaua dimineaţa, în stânga fiind amplasat grătarul cel de toate zilele al românului, ce ne-am face noi fără el? În curtea pensiunii, pe partea stângă se pot observa câteva tufe de zmeură şi o ,,boltă'' din viţă-de-vie.

Mi-a plăcut căsuţa din curte, construită din lemn, având în mijloc o corlată, sau cunie, unde se pot prepara mâncăruri la ceaun, proprietarul intenţionând ca în viitorul apropiat să instaleze un pat din lemn cu saltea de fân, pentru doritorii de autentic, de tradiţional, care vor să doarmă acolo.

În privinţa meselor, ne-au dat oltenii, frate, de n-am putut duce! Cică aşa e la ei, cum să rămână turistul flămând? Şi dă-i cu ciorbă de perişoare, cu sărmăluţe şi mămăliguţă, cu păstrăv prăjit şi mujdei de usturoi, cu friptură de pui şi porc, cu diferite garnituri, cu îngheţată de casă şi prăjituri care mai de care mai apetisante.

La capitolul băuturi oamenii s-au prezentat onorabil, oferindu-ne diverse sortimente de sucuri, o tuiculiţă trăznet înainte de masă, plus un vin belea, din care am cerut şi mi s-a dat si o sticlă pentru acasă, că prea era bun! Micul dejun a fost îndestulător, cafeaua super, nu pot spune decât că după două zile de păpică din plin, odată ajunşi acasă, alte două zile am mâncat doar fructe şi am băut doar apă minerală. Trebuie să precizez un aspect foarte important, la această pensiune masa se oferă doar la cerere, deoarece multe grupuri de turişti preferă self-catering-ul.

Evident că după aceste mese copioase am făcut ceva mişcare, plimbându-ne prin pădurea din apropiere. A doua zi, am dat o fugă la Rânca, unde spre surprinderea mea era destul de cald pentru altitudinea de aproape 1700 m., 24 de grade! Din păcate, nu am putut vizita Cheile Olteţului, accesul turiştilor fiind interzis, la intrare era montată bariera, aşa că ne-am lăsat păgubaşi, mergând să ne reculegem la mănăstirea Polovragi.

Una peste alta, ne-a plăcut la pensiunea Eva, am fost doar noi, nu ne-a deranjat nimeni, ne-am făcut de cap, a fost frumos, proprietarii sunt nişte olteni de toată isprava, am fost trataţi ca şi cum am fi fost de-ai casei, vă recomand să vă cazaţi la această pensiune când ajungeţi prin Baia de Fier.

Vacanţe frumoase vă doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 2675 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI