Vacanţa perfectă - aia de care aveam nevoie!

TIPĂREȘTE

Eu am banii, tu ai concediul?

Exact sms-ul asta l-a primit Pufoshenia in dimineata zilei de 21 mai, ora 10, pe cand se afla la birou (si credea ca glumesc). Asta dupa ce cu o seara inainte stabilisem ipotetic o data de plecare in jurul lui 8 iunie si stabilisem impreuna ca n-avem bani de Antalya. Si asta dupa ce aflasem cu vreo 2-3 zile inainte ca a mea jumatate vrea concediu de relax si leneveala, adica Turcie in loc de Grecie, ca din Grecia (vezi impresii) doar ce revenise cu fix 3 saptamani inainte, dupa Paste – sa mor io, pai si atunci de ce cautai de nebun o saptamana si ceva vacanta in Grecia? In sfarsit, visam cu ochii deschisi la o Antalya si in cele doua zile am tot cautat hotel, de capul meu, cam ce credeam io ca ar fi ok pentru noi si cam ce s-ar incadra in banii pe care nu-i aveam oricum. Hotelul fiind ales, am cerut oferte pe la vreo 5 agentii si departajarea s-a facut “la fotografie”, intre oferta AFA Travel (cea mai buna primita pana in dimineata zilei in care am platit) si cea a unui tour-operator (o oferta putin mai buna, dar a contat ca mi-au confirmat camera in ziua in care eu am avut banii, un orar de zbor mult mai ok si o mica “atentie” din partea lor). De la momentul trimiterii sms-ului pana la cel al platii sejurului au fost fix 4 ore, ca ma trezisem in dimineata aia cu un refren in cap: “acum ori niciodata”. Unii ma cunoasteti si stiti ca-s impulsiv, dar cand iti doresti ceva, fara curaj si fara sa-ti asumi anumite riscuri, poti sa ratezi ceea ce ar fi putut fi o vacanta perfecta. Si ca sa explic si misterul aparitiei banilor necesari: din pacate n-am castigat la loto, dar cum eram pe repede inainte… Deci: platit pe 21.05, numarat zilele pana la plecarea din 08.06…

Sa fie clar inca de pe acum: n-am vrut un hotel highclass, megagigadeluxe si fite - a se citi “n-aveam bani de asa ceva” =)) si alegerea noastra a fost Limak Atlantis DeLuxe - Belek (na, ca tot am avut deluxe - in nume :D). Impresii super bune pe 2016 de la englezoii care sunt in vacanta atunci cand noi ne pregatim de mierlit mielul si facut cozonaci, dar si de la cativa colegi care calcasera pe acolo cu macar o vara inaintea mea.

Depre drum e simplu de scris: lasat masina (Pufoshenia, ca io in dreapta) in parcarea de la locul meu de munca, moca!!! – singurul avantaj cand lucrezi peste drum de aeroport; carat de trollere peste pasarela de la DN si pana la aeroport (deh, nu lucrez decat peste drum); hop in aeroplanul BlueAir, plecat cu vreo 15 minute intarziere, ajuns la timp (i-o fi dat talpa sau a avut vant prielnic, habar n-am). Bananait vro 10 minute la iesirea din aeroportul Antalya, ca io nu mai citii tot ce scria pe voucherele de transfer, ma luai dupa tipii aia imbracati in tricourile tour-operatorului… numa’ ca io nu eram cu grupul de peste 100 de nemtalai si englezoi la inghesuiala, mie mi se luase un transfer prin a2btransfers, ca sigur era mai ieftin – dar asa am mers intr-un microbuz de 18 locuri doar 4 persoane si am ajuns la hotel in doar 35 de minute, cu un hell-driver… clar, s-a meritat ieftineala :)

Nici nu opri nenea microbuzu’ in fata intrarii, ca a si tabarat un bellboy sa ne ia bagajele… Hoooo, ca-s in spate, nebunule! – el nimic, mai sa-mi ia si borseta :) Intram in lobby la ora 12 fix, cu siguranta alora care nu mai calcasera de 7 ani in Turcia :D si ne prezentam la receptie, cu gandul sa ne lasam actele si bagajele, sa stie oamenii de noi si sa ne dea ceva de baut, ca ne uscaram pe drum (mai ales io). Cand colo, astia parca ne citira gandurile: Sir, would you like a glass of champagne, un rahat, o prajiturica sau o limonada, ceva? Hais, ca avem de asteptat, imi zisei! Cand colo, nenea de la receptie abia ca-mi ceru pasaportul sa arunce o privire, ma puse sa completez o fituica si dupa 30 de secunde imi ceru mana… Bah nebunule, stai ca pe la noi nu merge asa, ca abia ne cunoscuram – nici macar o cina, nici pe mama n-o cunosti, nu tu romantism, ce faci tu aici??! Pai mana o cerui io, asta acu’ fo’ 10 ani si nu tie, ca nu esti genul meu, ci neveste-mii. Saracul, el voia sa ne puna neste bratari pe care scria ca avem voie la alea mai scumpe beuturi si la alte cele si sa ne dea cartelele de la camere. Hehe, si io care voiam sa-i spun ca e interzis si de lege, dar si de religie, ca nu parea botezat ca pe la noi. In sfarsit… dam sampania pe gat, sarim peste prajiturele si cu bellboyu dupa noi dar si cu inca un nene ce ne arata una-alta pe acolo, ne indreptam spre lifturi, trecand pe langa birourile de Guest Relations si pana spre lobby-bar. Lobby imens, nu luxos sau impunator, dar mare si confortabil – aici veneau zilnic reprezentantii tour-operatorilor sa prosteasca oaspetii hotelului cu tot felul de excursii la preturi exorbitante fata de realitate. Cei de la Guest Relations, ca tot i-am pomenit, se ocupa de orice: de la orice nemultumire englezeasca (gen lipsa kettle sau fasole in minibar:P) pana la rezervari la restaurantele a’la’carte – super serviabili si de treaba. Si tot mergand noi asa spre bar, imi taie bellboyu’ macaroana cu un “elevators, on the left”… Mrrrr, dar il urmam intr-unul din cele doua lifturi, ce pareau si s-au dovedit a fi de ajuns, desi corpul principal este maaaare – n-am asteptat niciodata cat sa ma apuce nervii, deci functionau ok.

Ajunsi la ora 12:10 in camera 1638 (1 – corp principal, 6 – etajul, 38 - camera), cea care ne fusese repartizata fara nici o umbra de spaguta (am mers pe bulanu-mi deja cunoscut si pe principiul “ce ne dau, aia e”), l-am miluit pe nea’ ajutatoru’ cu 2e si scaparam de el la timp cat sa nu lesin de sete. Prima impresie: camera maaare, pat imens, uite un geam sau un balcon. V-am zis ca-s bulanos, nu? Pai unde mai platesti tu nenicule standard room si primesti full sea plus piscine view? Si totul fara umbra de atentie in pasaport? Vedenia de la balcon a fost cel mai frumos “bun venit din nou in Turcia”. Balcon micut, dar am nimerit unul dintre foarte putinele care iti permiteau, prin contructia lui si lipsa de sticla intr-ale peretilor lui, sa te afisezi intr-insul in orice splendoare doreai, fara sa te vaza nimeni – masuta, scaune uscator, chestii normale. Revenind la camera: peste 30mp, cu un pat matrimonial de 2x2m in care puteai face febra alergand jumatatea, saltea super ok, perne pentru orice cap tare sau mai putin tare… Extra bed, numa’ bun de folosit pe post de magar – locul ala unde iti arunci hainele cand te dezbraci :) Birou cu niste chestii explicative si telefon. LCD mare deasupra lui, frumos ingropat in perete si iluminat de jur imprejur in bleu neon, dar total inutil, doar 2 posturi in limba engleza – cand mai ajungeam devreme in camera si vedeam finaluri de meci de la Euro, le admiram in turca. Sifonier imens, ca parca ne mutam acolo, nu sta lumea doar 1-2 saptamani. In sifonier se afla si seiful, care functioneaza perfect daca are baterie si daca tu ai cheita aia speciala ce il porneste… ca daca nu o ai, mai faci o tura pana la receptie si o ridici – iar daca ramane fara baterii si nu mai vrea sa se deschida, sa vezi cum transpiri in ziua plecarii ca ai pasapoartele inauntru si trebuie sa vina j’de manageri ca sa poata fi “spart”; n-a fost cazul la noi, ca ramase fara corent cu o zi inainte, dar nu il mai folosiram o zi si se deschise. Baia este mare, frumos decorata si bine utilata – gresie de calitate in culori reci, baterii Grohe, consumabile bune, branduite. Cabina de dus cu peretii de sticla, presiune apa varza la ora de inainte de cina, cu temperatura apei fluctuanta :D N’spe tipuri de prosoape, papuci, halate, toate pe acolo pe sus sau pe jos. Schimb prosoape zilnic, lenjeria la doua zile sau zilnic, lebadute si petale pe pat, floricele. Climatizarea este centralizata si functoneaza perfect!!! In 2 minute a facut frig in camera. Daar, ca era sa uit: cand intrai in camera, muream de sete si gasind minibarul am zis clasicul “ce avem noi aici? ”. Si ia te uita: 2 ape plate la 500ml, 2 ape minerale la 250ml (exista asa ceva?), un Pepsi si-o Mirinda la 330ml (fiecare, macar atat!), 2 suculete d-alea la cutiuta, cu pai, pt copii (dar Cappy) si… SACRILEGIU!!! doua microberi, la 250ml – Efes Malt, dar la 250? Pe bune??? Pai una o trag pe nas si una o bag in perfuzie! Pana la urma am supravietuit, ca noi tot beam ce era pe acolo si a doua zi le gaseam la loc – misto un minibar d’asta, vreau si io unul acasa, care sa se umple cand lipsesc. Si daca stau bine sa ma gandesc, vreau si macar o camera ca aia, sa o las deranjata si sa o gasesc cu lebadute pe pat si curata, ba chiar si rufele aranjate…

PS camera: pe birou am gasit un suport cu un fel de carte de vizita, pe care scria: “eu sunt Cutarica si v-am pregatit camera”. Nu i-am raspuns cu “io-s Papi si iti multumesc”, dar cei 5e lasati langa cartea de vizita sper ca au facut-o.

PPS camera: Mare, misto!!! Dar nu e un 5 stele full, nici sa o zugravesti iar si sa-I mai pui o juma’ de stea. Ii gasesti multe daca vrei, dar sunt doar miiici detalii, nimic deranjant – dar se vede ca are ceva ani in spate, atata tot. Curata la maxim, nimic de reprosat!!!

Clar, va fi cel mai lung articol al meu de pe AFA. Dar nu-l impart, indiferent ce-ar fi! Pana la urma, nu poti sa candidezi la Senat cu o campanie slaba… cine rezista, te si voteaza! Asta e adevarata platforma-program. Oricum, cine rezista si il citeste pe tot e tare!!! .

Hai ca am terminat cele doua miniberi, sa iesim din camera si sa continuam cu altceva in afara de mancare si bautura – vor urma, dar mai jos putin. Unul din motivele pentru care aleg un hotel in Turcia (n-am avut multe ocazii, dar la astia chiar ai de unde alege) este numarul de piscine. Si Atlantisul are, fraticule! Pai numai io de la balcon gineam una imensa, olimpica si dreptungiulara, cu niste “aripi” misto pe margini si o insulita, de formau un 3 in 1. Pai ce sa vreau mai mult, la atata intindere de apa piscinoasa? Pai puteau mai mult! Ca la nivelul imediat inferior se mai afla doua piscine, dintre care una e pentru kinderi. Misto e ca nu le vezi decat daca treci pe langa ele, altfel ai impresia ca sunt doar alea de sus. Sunt si vreo tobogane, dar nimic spectaculos si sunt cu program. Daaaar… in spatele corpului principal, te mai asteapta inca o intindere de piscine, in zona silent pool/dolphin pool – aici este mult mai multa umbra si mult mai multa liniste decat la piscinele din fata, lipsind si animatia – daca la prima vizita a noastra inTurcia preferam silent pool, acum nu am fi stat acolo nici platiti.

PS piscine: sejlonguri stivaaa, nu trebuie blocate de la prima ora, gasesti mereu ceva liber. La piscinele de jos, dispre plaja, sejlongurile vi le puteti muta dupa bunul plac pe gazon, la umbra palmierilor sau la soare. Prosoapele de plaja le gasesti in camera si ti le schimbi singur intre orele 17 si 19 la un “chiosc” - am vazut melteni (despre nationalitati putin mai jos, dar nu erau de-ai nostri) care lasau 2 prosoape si luau un brat… beah!

PPS piscine: oricat as vrea sa carcotesc aici, m-au spart si n-am ce sa spun de rau. Cum mah??? Gaseste naiba ceva: ca ai alunecat pe margine, ca nu puteai sa iesi de gras ce esti, gaseste ceva! Nu pot sa gasesc si sa carcotesc nimic aici, sorry.

PPPS piscine: exista si o piscina interioara, nici cada dar nici olimpica, cu iesire spr cea exterioara silent pool. O pozaram si atat, dar pentru un revelion as incerca-o.

Baaaah! Ai deja 3 pagini de word scrise! Nu te mai citeste nici dreaq, mai hoo! Acum? Cand nu zisei nimic de mancare si beutura??? Da, dar in ritmul asta, mai scrii inca pe atat!

Trec pe rezumat, mai ales ca e vorba masa. Hotelul are muuulte restaurante – poate nu-s asa de multe, dar unele se schimba de la o ora la alta – de exemplu, cel care este Laila Snack pe ziua, seara devine Dynasty, cu specific turcesc. Cum naiba sa scriu pe scurt despre restaurante, fara clasicele tampenii “a fost super, gasesti ceva centru oricine si nu mori de foame”? Pinea – Restaurantul Principal… Mic dejun repetitiv, de acord. Dar cand ai zi de zi oua facute in 5-6 feluri, cum naiba sa nu se repete? Ce pot sa inventeze oamenii aia din oua, cand tu ai zi de zi 5-6 tipuri sa bagi in tine??? Nu vorbesc aici de branzeturi de macar 6 tipuri, salate, gemuri, cereale, fructe confiate, legume la gratar, n’spe feluri de lactate, clatite sau naiba mai stie ce… Ce vreti sa mancati, oameni buni (aia care va plangeti), cand aveti atata diversitate? Fresh doar de portocale, si doar la micul dejun. Pranz Aici am trecut doar in vizita, si era mancare stiiivaaaa. Multa vita si mult pui, sosuri clasice, salate, gratar. Nimic spectaculos, dar gustos :) La cina lucrurile se complica rau, ca sunt cel putin 6-8 bucatari live, fiecare pe treaba lui - bucatarul cu chinezarii, bucatarul de paste, bucatar la covrigi/pide + minim 3 la gratare – dar la fiecare masa sunt minim 3-5 gatind live. Peste stiiiiva!!! Dorada, pastav si alte inotatoare, absolut delicioase, zilnic! Fructe – cel mai putin am numarat 8 sortimente, ajungand si pana la 11 – si ma refer la proaspete, nu si la confiate sau compoturi. Dulciuri – Aici, D’zeu sau Allah cu mila, ca nu le puteai numara nici sa stai 10 minute; in fiecare zi baclavale, cataif sau alte l’de feluri, unele absolut geniale.

PS Pinea: Servirea bauturilor, pentru orice masa a zilei, se face la masa, de catre ospatari – evident ca te poti duce la bar sa iti iei, dar servirea este buna si nu se asteapta deloc. O singura exceptie, intr-o dimineata cand am asteptat dupa un fresh de portocale peste 3 minute si am luat foc, fiind servit in urmatoarele 30 de secunde cu scuze din partea catorva oameni (nu era cazul, eu voiam sucul si atat).

PPS Pinea: Si ceva naspa, normal :D Sa fiu in Turcia si sa duc dor de carne de miel/oaie??? Si inca una: pauza fructe de mare (mie oricum nu-mi plac, dar unii poate le viseaza)

Alte carciumi: pranzul il papam mai mult la Laila Snack, eu la pizza si bere si Pufoshenia la dorada la gratar sau alt pesti. Oricum erau mult mai multe de ales, dar asta era meniul nostru preferat. Nici nu ne asezam la masa ca auzeam: Cola, no ice and Efes – ce poate fi mai sublim? :) Mai era casuta cu gozleme – aici e clar ce se facea - sau carciuma de pe plaja, cu prajiuri (adica doa chestii prajite sau hamburgeri). A’la’carte au gratuit turcescul (Dynasty) si Mexicanul (El Saguaro), restul adica italian (La Cucina), pescaresc (Posseidon) si Far East fiind contra cst, dar doar 9e/pers.

Baaah! Ai zis ca faci rezumat la treaba cu mancarea! Acu pune mana si fa macar da treaba cu cocartzul!

Hai ca am scris prea mult la mancare, m-am plictisit si pe mine, ala care muream de sete la inceputul scrierii. Asa ca nu mai enumar toat locurile de ostoit setea de prin resort, dar vreau sa scriu despre alea incercate de noi zilnic. Si daca la masa am zis deja ca ti se aduce la masa ce vrea sufletelul tau, sa scriu ceva si despre baruri. Care sunt stiva si peste tot, dar noi eram axati pe cel de la piscina mare, Lykia Bar de unde cat timp stateam la piscina ne apovizionam cu d-ale hidratarii, inaintee de cina ne faceam pofta dee mancare si noaptea tarziu ne faceam chef de somn… Bauturile ce le poti servi sunt muuuuulte, dar n-o sa vezi pe nicaieri un meniu cu cele incluse sau nu – in principiu, daca nu ceri o anumita marca ti se servesc cele autohtone =)) Erau englezoi care nu suportau sa bea decat JW si englezoaice/nemtoaice cu Baileys, URSS-isti cu Smirnoff… era interesant sa stai la bar si sa vezi cu ce erau serviti, mai ales atunci cand erau “aburiti”. Noi daca eram doar 2 si simpatici cum suntem, am fost usor de tinut minte si deja toti barmanii stiau ce bem, eram serviti imediat si primeam o atentie aparte – sau cel putin asta ne-au lasat imprsia. E uimitor cum cateva vorbe schimbate din suflet cu cel din fata ta pot transforma un om, cum un selfie facut impreuna cu un barman… ma opresc aici! Pufoshenia a primit un cocktail pe care nici daca l-as fi platit nu ar fi iesit asa, doar pe un zambet (are si ea zambetul ei minunat, de acord) Ideea e ca poti sa bei orice si oricat, daca stii ce sa ceri si cum sa ceri – altfel, esti doar unul din multime si esti tratat ca atare (chestie valabila si in continuare).

Alte baruri: cel mai bun este cel din lobby, cu cele mai corecte amestecaturi.

PS baruri: jenante paharele de 150ml in care se puneau bauturile de luat la piscina – miiiicii extrem pentru bere!!!

PPS baruri: Lista foarte scurta de cocktail-uri, dar oamenii amesteca orice – trebuie doar sa stii sa ceri :)

Bah nebunule, treci la somn!!! Ai 4 pagini de word si n-ai terminat, o sa se roage astia de la AFA de tine sa il imparti in doua macar – oricum nu citeste nimeni atat de mult…

Auzi bah dracusorule!!! Pai io daca nu scriu de Entertainment team, mai bine nu scriam deloc. Pai trag astia niste petreceri cu tunuri cu spuma in fata barului de pe plaja, de inebunesti!!! Si fac niste petreceri seara, super tari. Asta cand nu fac bingo cu niste panarame de premii sau cand n-au invitati niste oameni de canta live. Plus show-urile d seara, unele chiar misto!!! Si pe tot timpul zilei te trag dupa ei la tot felul de jocuri. Pai tu stii de cate ori am auzit io “Papi, bye-bye? ” la tras cu arcul si cu pusca? Dar asa in doua zile toata lumea ma stia ca sunt sin Romania si ca sunt Papi, de la echipa de animatie si pana la barmani.

Aaaa, n-am zis ca hotelul e pe plaja? Chiar acolo e, si plaja e cu nisip. Numa’ ca intrarea in mare e destul de abrupta, iar ponton… ioc! Si inca ceva despre plaja, pentru aia fitosi si chitrosi (ajunsi aici pacaliti de un agent de vanzari): au neste corturi, ca badachinele alea de le vedem la stiri, de la Mamaia – si se inchiriaza, la pret muult mai mic decat la noi, cu hamal inclus cica – n-am vazut bataie pe ele, dar cum io nu stau la plaja….

ALTELE In primul rand, vreau sa scriu despre wi-fi, disponibil in absolut tot resortul si la o conexiune buna – ca in camera sau la piscina, ca pe plaja sau in lobby, ai semnal mai mult decat decent – si intr-o tara in care costurile pentru acest segment sunt extrem de mari inca, asta conteaza! Hotelul are o zona de SPA si o sala de jocuri la subsol, inclusiv bowling – e funny, poti petrece ceva timp distrandu-te la jocurile lor. In exterior sunt doua terenuri de tenis impecabile si gratuite, inclusiv in nocturna. Prin tot resortul exista frigidere cu apa, sa te servesti singur. Hotelul a inventat niste gradini absolut geniale, cu liniste totala, cu masute si balansoare, apa si verdeata – zici ca esti in alta lume!!! Ce mi-a placut maxim: nu exista NU!!! Adica n-ai sa vezi nicaieri scris “fumatul interzis”, ci maxim “va multumim ca nu fumati”; sau daca in alte parti am vazut mereu ca n-ai voie aia sau sa iei ceva din restaurant… aici poti sa iesi cu o juma’ de bufet cu tot cu pestii vii si maxim se ofera sa te ajute la carat (nu cazul nostru, dar era plin in jur).

O sa acord un paragraf separat subiectului “fumat”, pentru ca sunt fumator, cel putin inca. In camere doar ti se multumeste ca nu fumezi, dar ai scrumiera – evident, daca te duce capul, o scoti in balcon. La restaurantul principal cica e de nefumatori partea stanga, cum iesi spre terasa, partea aia mai mica – dar se cam fumeaza oriunde.

Nationalitati… Daca toti se plang de lipsa rusilor, eu n-am simtit decat lipsa rusoaicelor :D Pentru ca oricum erau stiva din Ucraina, Uzbekistan, Adzerbaidjan sau Belarus si se vorbea cam multa rusa. Eram doar 2 cupluri de romani in hotel…

Vreau sa mentinez oamenii. Pornind de la relaxarea oaspetilor hotelului si pana la cei angajati acolo. Pentru ca am vazut atata relaxare in jurul meu si atata voie buna, ca nu conta ce limba vorbeam sau daca ne intelegeam sau nu (aici e vorba despre ceilalti turisti). Ma crede cineva ca n-am vazut un om suparat sau necajit in 8 zile??? Si nu pot sa cred ca cineva poate zambi de la 7 dimineata si pana la 2 noaptea – am vorbit cu barmani, cu oameni din echipa de animatie si toti aveau problemele lor, dar erau tot timpul gata sa iti ridice tie moralul, tu ala care erai cel mai relaxat dintre ei. Am facut o cura de zambete si de pofta de viata!

TIPS: cazare in corp principal... Daca pana sa ajungem nu ne interesa unde am fi fost cazati, dupa un sejur acolo pot spune cu mana pe inima ca am avut bulan fantastic fiind cazati in corpul principal, cu vedere la mare. Consider anosta cazarea in corpurile din spate, si oricat ai aprecia linistea…. acolo e iei razna.

PS: Sunt impresii scrise in context de 70% full hotel timp de 4 zile si 100% full hotel in ultimile 3 zile.

PPS: prin tot complexul sunt pisici, foarte bine ingrijite si hranite, chiar necersetoare, nici macar la orele de masa. Eu, fiind un iubitor de matze, consider asta un plus!

Impresia finala: 1050E, 7 nopti perfecte! Am primit mai mult decat speram, a fost vacanta de care aveam nevoie. A fost si o experienta de viata, nu doar o vacanta – aici va urma si povestea excursiei la Pamukkale. N-a fost deluxe, dar ce puteam cere mai mult? Am primit fix ceea ce aveam nevoie: o cura de zambete si de pofta de viata.

VACANTE PERFECTE!!! – pentru cine a rezistat pana aici =))

---

VIZUALIZĂRI: 5831 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI