ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 22.05.2016
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Piteşti
ÎNSCRIS: 19.06.11
STATUS: TITAN
DATE SEJUR
AUG-2015
DURATA: 5 zile
cuplu fara copii

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 14 MIN

Tokyo, de la tradițional la contemporan, prin oraș dar și prin Muzeul Edo

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE URM de aici

Ultimele impresii despre Japonia pe care le voi povesti vor fi despre cele 5 zile petrecute în imensul dar minunatul Tokyo. Ca impresii vor fi ultimele scrise, dar ca trăiri în Japonia, sunt primele.

Prima plimbare în Japonia, prima plimbare și în Tokyo, a început ceva mai târziu deoarece am ajuns la hotel în jurul orei 13, am făcut cheking-ul, am lăsat bagajele la recepție și am plecat să vedem două zone deosebite, Asakusa și Ginza, alese datorită apropierii de hotelul nostru, cazarea făcând-o seara la întoarcerea la hotel. Destul de aproape se află Muzeul Edo-Tokyo, așa că l-am inclus și pe el în programul nostru din acea zi.

Am mers mai întâi la Asakusa pentru a vedea templul Senjo-ji care se închidea la ora 17, ca de fapt toate obiectivele turistice din Tokyo, pentru a merge la Centrul Cultural de Informații Turistice și pentru a ne plimba puțin pe faleza râului Sumida.

Asakusa este un cartier situat în partea de nord-est a orașului Tokyo, în centrul orașului de jos, parte veche din Tokyo ce se întinde pe malurile joase ale râului Sumida ce îl străbate.

Principalul obiectiv turistic din Asakusa îl constituie Sensoji, cel mai vechi templu budhist din Tokyo, un foarte popular templu, construit în secolul 7. Nu trebuie uitată nici Nakamise, vechea stradă comercială care din anii 1700 și până astăzi continuă să ofere vizitatorilor o mare varietate de gustări tradiționale locale, suveniruri diverse și mult, mult divertisment.

Asakusa a fost mult timp liderul cartierelor de divertisment, trecând de la teatrul Kabuki și luminile roșii de la începutul perioadei Edo din anii 1600, la cinematografe, baruri, restaurante și la celelalte tipuri moderne de divertisment din anii 1900. În timpul celui de al doilea război mondial, o mare parte din Asakusa a fost distrusă în bombardamente și cartierul a pierdut din importanță fiind depășit nu numai de Shinjuku, liderul actual al diverismentului, ci și de alte cartiere. Reconstrucția străzii Nakamize de după anul 1950, câteva proiecte derulate după 1985 au făcut ca strada de numai 250 de metri să-și recapete frumusețea și să fie tot mai căutată de turiști și localnici.

Construirea în apropiere, a turnului televiziunii Tokyo Skytree, cea mai înaltă clădire din Japonia la cei 634 de metri pe care îi are, și deschidea în anul 2012 a mai multor restaurante, a unui mare complex comercial, a unul acvariu și a unui planetariu au dus la creșterea numărului de vizitatori din Asakusa.

Cu metroul Liniei Toel Asakusa am ajuns din Stația Bakurocho în Stația Asakusa în circa 10 minute. Mergând pe indicatoarele turistice am trecut pe lăngă Centrul Cultural de Informații Turistice, deschis în 2012, o clădire de 8 niveluri cu un design architectural interesant pe care am vizitat-o mai târziu, pe îndele, și, în câteva minute, am ajuns pe strada Kaminarimon-dori, la Poartă Kaminarimon, Poarta Tunetului.

Poarta, înaltă de aproape 12 metri, domină zona și adăpostește statuile a patru zei și un felinar de hârtie, imens, pictat în tonuri vii de roșu și negru pentru a sugera fulgerele și norii de furtună.

Am făcut câteva poze, apoi trecând pe sub dragonul sculptat în lemn din partea de jos a felinarului am ajuns pe celebra stradă pietonală Nakamise împodobită cu sute de felinare, stradă cu o mulțime de magazine unde se vând suveniruri, yukata, evantaie, gustări locale tradiționale, kibidango (găluște din fulgi de orez acoperite cu făină de soia), agemanju (tort moale prăjit și umplut cu pasta de fasole roșie), osebei (biscuiți din orez)….

La capătul ei ne-au întâmpinat cei doi Nio, paznici musculoși și fioroși, aflați la parterul porții Hozomon, poartă cu etaj. Tot la parter se află și trei felinare mari, cel mai important fiind felinarul central din hârtie roșie, greu de 400 kilograme, cu un diametru de 2,7 metri. De fiecare parte a lui se află două felinare de cupru de circa o tonă fiecare. Pe cealaltă parte a porții este expusă o pereche de O-Waraji, sandalele tradiționale japoneze din paie de orez împletite, imense, de 400 kg și 4,5 m lungime, la care au muncit 800 de oameni. Sunt mari ca măsură a puterii celor doi paznici, paznici și ai etajului unde se află multe din valorile templului.

Trecând prin imensa poartă, am văzut în partea stângă Pagoda cu Cinci Niveluri, înconjurată pe toate cele patru laturi de galerii. În jur, în mici magazine se vindeau amulete, lumânări, tămâie, ofrande pe care credincioșii le aduceau la templu. În față se vedea Templul Sensoji. Pagoda care adăpostește la ultimul nivel niște relicve ale lui Buddha nu se vizitează așa că am facut câteva poze și am mers la templu...

Templul Sensoji, cel mai vechi templu din Tokyo, este un important templu dedicat lui Buddha care se uită în jos, cel ce privește la lume și întruchipează compasiunea.

Și legenda acestui templu este la fel de interesantă. În anul 628, doi frați pescari au pescuit în râul Sumida statuia unei zeițe. Cei doi au aruncat statuia înapoi în apă, dar aceasta a revenit la ei. Șeful satului și-a dat seama că este o statuie sfântă și a hotărât să-și transforme propria casă într-un templu care s-o adăpostească. Era statuia zeiței Kannon, zeița îndurării, protectoare a credincioșilor în timpul vieții și călăuza sufletelor spre ținutul pur al lui Amida.

În fața Sălii Principale a templului se află un imens vas cu tămâie arzând și imediat în dreapta lui bazinul cu apă purificatoare.

Știam ritualul de a-ți spăla mâinile și a-ți clăti gura dar fiind primul templu vizitat în Japonia și după atâtea ore de mers și o noapte dormită?? în avion, în loc ca după clătire să arunc apa jos, am aruncat-o tot în bazinul de unde o luasem. Noroc că soțul meu, mai atent, mi-a atras atenția.

Am văzut Kannon Hondo, Sala Principală de culoare roșie, cu picturi pe tavan, care în zona de rugăciuni nu se vizitează. Este deosebită prin acoperișul foarte înalt și înclinat, mult mai înalt decât acoperișurile altor temple, astfel încât să poată fi văzut de la o distanță mare. Este împărțită în două zone, sanctuarul interior acoperit cu rogojini tatami ce adăpostește într-un mic altar cea mai importantă statuie din templu, Bodhisattva Kannon, și chiliile exterioare.

Am vizitat apoi mergând spre stânga, o micuță grădină cu apă curgătoare, iaz cu pești, cascadă, podeț, felinare, roci cu înscrisuri, altare, toate în miniatură. Era prima grădină japoneză văzută de mine și impactul a fost extraordinar: mică, dar, ca un diamant, de mare valoare.

Ne-am continuat plimbarea trecând pe lângă Saibutsu Itabi, o stupă realizată dintr-o placă dreptunghiulară de piatră, cu partea superioară în formă de triunghi și cu o inscripție scrisă pe ea. Nu am reușit să aflu ce scrie, dar am aflat povestea Sălii Zenizuka Jizo-do la care ne-am oprit.

Cândva, prin secolul 18, o gospodină a găsit îngropat în grădina ei un borcan plin cu monede. Pentru a nu-și schimba stilul de viață ea a hotărât să-l pună înapoi în pământ, lucru ce a adus prosperitate familiei. Ca recunoștință au ridicat acolo o statuie a lui Bodhisattva Jizo, la care credincioșii se roagă și astăzi pentru succes în afaceri. Se spune că monedele ar fi îngropate sub pagoda de piatră ce adăpostește cele 6 statui Buddha, de aici numelui zenizuka, movila în care este îngropată comoara. Deosebit este faptul că purificarea statuilor se face cu sare, oferită alături de tămâie și lumânări de vizitatori, statuile fiind cunoscute ca Statuile de Sare.

Aleea ne-a dus la Yogodo, sala ce găzduiește un grup de Buddha care urmează învățăturile lui Bodhisattva Kannon și sprijină activitatea sa iluminată. Este o clădire din beton dar cu țigle de acoperiș tradiționale. Pe o platformă de la centrul sanctuarului interior se află o statuie a lui Bodhisattva Kannon. Lângă el sunt așezați 12 Buddha, fiecare din ei protejând cele 12 animale din ciclul zodiacal oriental. Prin urmare, fiecare persoană este protejată de unul din acești Buddha.

Ne-am continuat plimbarea pe lângă statuile celor doi Buddha, înalte de aproape 2,5 metri, și am ajuns la Clopotul Timpului. Privindu-l parcă îl auzeam bătând orele, sau cum anunța mai târziu orele împreună cu alte clopote instalate în Tokyo. Am părăsit cu părere de rău incinta templului îndreptându-ne spre centrul de informații.

Se vizitează fără taxă, zilnic de la orele 06:00 până la 17:00.

 

Centrul de Cultură și Informare Turistică Asakusa este situat în apropierea stației de metrou Asakusa, lângă Poarta Kaminarimon a Templului Sensoji, vizavi de ea. Este o clădire deosebită, o stivă de opt case tradiționale mici, suprapuse, construite din lemn, cu acoperișuri înclinate. Cele opt “case” sunt diferite, diferite sunt și destinațiile lor precum și trecerile de la un nivel la altul.

Pe palierul dintre primul și al doilea nivel este plasată o platformă din lemn, loc de odihnă, unde este oferit Wi-Fi gratuit. La al șaselea nivel, profitând de acoperişul în pantă este ataşat de mansardă un mezanin fiind utilizat ca teatru, sală de conferinţe sau spațiu de expoziții. La nivelul opt al clădirii este amenajată o cafenea mică şi o platformă de observaţie care oferă o vedere panoramică dincolo de Râul Sumida și podul Azumabashi, la Tokyo Skytree, la Turnul Radio, la Asahi Group, de fapt la toată zona Asakusa. Am urcat până acolo și s-a meritat pentru că am făcut câteva poze care îmi plac foarte mult. Erau explicații cu ceea ce vedeam și să pozăm, așa cum de altfel am întâlnit peste tot pe unde am urcat. Dar, reamintesc, aceasta era prima noastră zi în Japonia.

Interiorul clădirii reflectă foarte bine deosebita sensibilitate estetică japoneză. Parcurgând trecerile dintre niveluri întâlnești geamuri cu draperii negre, lambriuri ondulate, sertare decorate cu frumoase motive imprimate pe diferite tipuri de lemn și panouri din sticlă, iluminate.

Programul de lucru al centrului este între orele 9:00 și 20:00. Se oferă internet gratuit prin PC-ul instalat sau prin conectare la Wi-Fi.

Comunicarea se face și în limbile engleză și coreeană, iar personalul este pregătit și amabil. Ni s-au oferit informații, pliante și hărți.

Am mers pe jos, la mallul Matsuya, unde am ajuns destul de repede, circa 100 de metri. Mallul are legătură cu Stația terminală de tren Tobu Line de unde trebuia să plecăm spre Nikko (vezi review “Nikko, o comoară japoneză … ”). Un mall modern, cu de toate.

Am trecut peste Azuma-bashi, Podul Azuma, contemporan, cel original din anii 1770 ne mai existând, și am ajuns la debarcaderul pentru vaporașele ce pleacă la Obaida, punct terminus de plimbare pe râu. Dacă este timp se merită efectuată o croazieră pe râu, cu trecere pe sub foarte multe poduri. Tot aici se află, de o parte și de alta, Parcul Sumida. Zona este verde, frumoasă. Nu prea departe se vedea și Tokyo Skytree unde nu am urcat deoarece era destul de scump. Ne propusesem să vedem Tokyo de la înălțime în altă zi, dar gratis.

Am plecat cu metroul 2 stații de la Stația Asakusa spre Stația Ryogoku și pe indicatoare atât în stație cât și afară am ajuns la Muzeul Edo. Am mai precizat că fiecare stație de metrou are un panou pentru informații, notat cu litera I, pe care este o hartă ce indică ieșirile spre obiectivele din zonă, deci și cel pe care vrei să-l vizitezi.

 

Muzeul Edo-Tokyo a fost inaugurat în martie 1993 ca loc de reflecție asupra istoriei și culturii Edo (perioada 1603 – 1868). Găzduit într-o clădire unică, ce pare ca o navă spațială enormă modelată după o navă de croazieră de lux, dar de fapt este construit ca un depozit tradițional Edo cu șapte niveluri ridicat pe patru piloni imenși. Muzeul adăpostește expoziții permanente ce cuprind aproximativ 590.000 de exponate, unele originale altele replici, cele mai multe, din perioada Edo și oferă vizitatorilor o călătorie prin istoria de 400 de ani a orașului Tokyo (numit anterior Edo), prezentând multe caracteristici ale capitalei nipone, de la perioada Edo până la deceniile recente. Vizitatorii pot experimenta și pot învața, într-un mod interactiv, despre diferite aspecte și modul de viață al locuitorilor în perioada timpurie a orașului, despre arhitectura Edo, patrimoniul cultural, climatul politic, situația economică și multe altele. Mai multe machete mecanice prezintă periodic spectacole sau scene din viața de zi de zi a acelei perioade, iar cu alte exponate se poate interacționa.

Eu nu am încercat dar șotul meu a reușit să miște puțin cufărul plin cu bani și cobilița cu două vase.

Muzeul dorește să ofere programe de înaltă calitate după modelul „iki”, (în traducere, șic, elegant), o estetică distinctă a perioadei Edo, și, în același timp, „nigiwai”, (în traducere, plin de viață), cu mulți vizitatori la muzeu, readaptând conceptul „”iki și nigiwai” la context contemporan.

Intrarea în muzeu se face pe la nivelul șase, unde, între orele 10:00 și 15:00, se pot găsi ghizi voluntari care prezintă comentarii în japoneză sau engleză, chineză sau franceză, coreeană sau germană. Noi am ajuns după această oră și nu am beneficiat de îndrumare.

La intrarea în muzeu te întâmpină replica vechiului pod Nihonbashi, pod de lemn sub formă de arc, reconstruit în muzeu aşa cum arăta în anul 1603, la începutul perioadei Edo. Traversând podul așteptam parcă apariția unui grup de samurai care-și însoțesc stăpânul, daimyo, aflat în misiune diplomatică. Era ca o călătorie în timp, senzație pe care am avut-o cât timp am vizitat muzeul, senzație indusă și de lumina difuză, de înserare din muzeu. Amplasată într-o sală uriașă, la mare înălțime, replica podului este foarte impresionantă. De adevărata grandoare a podului mi-am dat seama mai bine dintr-o dioramă aflată în muzeu.

Privind de pe pod, în partea stângă, am văzut zona Edo tradiţională, reprezentativ fiind teatrul kabuki (Teatrul Nakamura), în timp ce în partea dreaptă am găsit occidentalizarea din perioada Meiji (1868 – 1912), reprezentativă fiind clădirea sediului unui ziar (Choya Newspaper Publishing Co), construită în stil pseudo-western, un mixaj de elemente de arhitectură europeană, americană şi japoneză clasică. Sediul ziarului pare încremenit dar clădirea teatrului este plină de viaţă. M-a întâmpinat cu lampioane roşii aprinse şi cu afişe multicolore.

Teatrul este funcţional, are scenă şi scaune. Pe scenă se află manechine cu chipuri expresive, îmbrăcate în costume bogat ornamentate, specifice acestui gen de teatru. În anumite zile se organizează diferite spectacole, de la rakugo, povești comice, până la spectacole de koto (țitera japoneză cu 13 corzi).

Am coborât la nivelul cinci și am început plimbarea prin zona Edo aflată în spatele teatrului, unde mi-au atras atenția zona de teatre și de agrement, diversele locuinţe şi ateliere, magazinele și zonele comerciale. Văzându-le în mărime naturală mi-am putut crea o imagine despre modul de viaţă din Edo, perioadă și oraș. Încăperile erau foarte mici, mobilierul simplu, obiectele erau aranjate cu grijă pentru a folosi cât mai mult spaţiul. Mi-a plăcut mult magazinul cu picturi ukiyo-e, (în traducere, imagini ale lumii plutitoare).

M-au impresionat în mod special dioramele. Cea mai mare dioramă reprezintă zona comercială din jurul podului Nihonbashi și este spectaculoasă. Cuprinde podul, ambarcaţiuni din lemn pentru transportul mărfurilor şi pasagerilor, clădiri, străzi, magazine şi mii de personaje și impresionează prin minuozitatea detaliilor. Admirând-o parcă am intrat în ea și simțeam că mă plimb printre shoguni, daimyoși și samurai.

În zona Meiji este prezentată trecerea de la tradiționalul Edo la modernul Tokyo de azi. După un mare incendiu ce a avut loc în anul 1872 începe construcția în Ginza a orașului de cărămidă. Urmează adoptarea obiceiurilor vestice: învățământul și educația, tunsul, îmbrăcămintea și chiar alimentația. Este prezentată revoluția industrială din Tokyo, dezvoltarea industriei de informare și trecerea de la divertismentul popular din Asakusa la divertismentul modern din Shinjuku și celelalte cartiere.

În mod deosebit m-au impresionat sectoarele în care sunt prezentate catastrofele suportate de Tokyo: Marele Potop, Marele Cutremur Kanto și Raidurile aeriene și viața locuitorilor din timpul celui de-al doilea război mondial.

După mai multe inundații din anii 1910 s-a început construcția unui canal, iar în urma cutremurului din 1923, urmat de incendii catastrofale în care și-au pierdut viața peste 70.000 de locuitori, a început un proiect de reconstrucție a orașului creând prototipul orașului nou, Tokyo de astăzi. Prelungirea războiului a dus Japonia într-o poziție inferioară față de principalii săi inamici, Anglia și Statele Unite, Tokyo devenind ținta multor puternice bombardamente în urma cărora sute de clădiri au fost pârjolite și transformate în ruine.

Am trecut prin sectoarele moderne, Tokyo renăscut, Tokyo în timpul expansiunii economice și Tokyo astăzi, îndreptându-ne spre ieșire.

Muzeul este deschis între orele 9:30 și 17:30, sâmbăta până la 19:30, iar lunea este închis. Se permite accesul cu cel puțin 30 de minute înainte de închidere. Vizita noastră a durat aproape 2 ore. Taxa de intrare este de 600 yeni, fiind reduceri pentru elevi, studenți și persoane peste 65 de ani.

Soarele se pregătea de culcare așa că ne-am pregătit și noi să plecăm spre cartierul Ginza, stația de metrou Ginza, destinația noastră de seară, unde am ajuns cu metroul Liniei Ginza în circa 25 de minute, schimbând liniile de metrou dar ca număr fiind doar 7 stații, deci foarte aproape. Obiectivele turistice de vizitat pentru fiecare zi le alesesem să fie cât mai apropiate. Îmi propusesem, încă din țară, să vedem Ginza noaptea și acum, când vorbesc despre ea, gândesc că s-a meritat.

 

Ginza (în traducere Scaun de Argint) a fost construită în stilul actual în anii 1870, de un arhitect englez. A devenit rapid o stradă spectacol, clădirile construite din cărămida, material nou pentru janonezii acelei perioade, neavând succes ca locuințe, clădirile japoneze având alt specific ca deschidere, aerisire, iluminare. Dezvoltările ulterioare au mers tot în direcția occidentalizării zonei: s-au plantat sălcii de-a lungul străzilor, s-a introdus tramvaiul cu cai și s-au deschis multe magazine, în special pentru produse de înaltă clasă, de foarte bună calitate, dar cu prețuri pe măsură.

În timp, magazinele au devenit magazine vitrină unde vizitatorii vin, văd, admiră și pleacă, iar Ginza a devenit Ginbura, Ginza de Croazieră. Și astăzi Ginza rămâne una din cele mai frumoase zone comerciale din Tokyo, paradisul plin cu lumini strălucitoare, cu prețuri mari și produse la modă, fabricate de firme celebre.

Ne-am plimbat pe străzile puternic iluminate, printre clădirile îmbrăcate în reclame luminoase ce adăpostesc reprezentanțele marilor branduri din lume. Îmi este greu să descriu în cuvinte multitudinea de reclame, de firme și de culori așa că le voi descrie prin poze.

Am revenit apoi la hotel, ne-am recuperat bagajele, am mers în cameră și după atâtea ore de la plecarea din țară începeam și noi binemeritata odihnă.

Prima zi în Tokyo a fost deosebită, am uitat de oboseală, am văzut primul templu japonez extraordinar, ca de fapt toate celelalte pe care le-am văzut după aceea, prima grădină care m-a lăsat fără cuvinte, au mai urmat și altele, primul muzeu și o fantastică stradă cu reprezentanțe de firme, pentru mine, nemaivăzută pînă acum...

Despre cele văzute, despre toate acestea în următoarele reviewuri...

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de mprofeanu in 22.05.16 19:13:20
Validat / Publicat: 22.05.16 22:28:40
INFO ADIȚIONALE
  • A fost prima sa vizită/vacanță în JAPONIA

VIZUALIZĂRI: 4250 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

7 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mprofeanu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P19 Tokyo, Asakusa, Templul Sensoji, Grădinița cu de toate, cascadă, apă cugătoare...
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 42050 PMA (din 45 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

7 ecouri scrise, până acum

webmaster45 [22.05.16 21:12:24] »

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

Dan&Ema [22.05.16 22:38:05] »

O lume fascinanta! O alta lume! Sper sa ajung si eu acolo dar dupa implinirea planurilor africane de la inceputul anului viitor! Felicitari pentru articol! Un vot cu toata convingerea

Michi [22.05.16 22:56:42] »

Splendid şi amănunţit review. Mi-a adus aminte de multe secvenţe de acum 10 ani dar conţine şi foarte multe informaţii pe care nu le-am ştiut nici atunci. Mulţumesc că mi-ai votat pozele.

tata123 🔱 [22.05.16 23:35:15] »

@mprofeanu - Centrul de Informare Turistică prezentat e pe măsura civilizației japoneze: incredibil. Ar trebui și ai noștri guvernanți + autorități locale să privească și să învețe. Bucureștiul, de exemplu, are un amărât de centru de informare turistică „îngropat” în Pasajul Universității (și la propriu și la figurat).

Nu mai vorbim de micile chioșcuri circulare ori căsuțe apărute ca ciupercile după ploaie în multe comune, sate și orășele. De multe ori încuiate, nu găsești în ele decât câteva foițe (flyere, pardon) rătăcite - nu hărți, nu broșuri. Să nu exagerez: în unele locuri ele există, dar se plătesc.

mprofeanu [23.05.16 19:24:13] »

@Dan&Ema - Splendit! Abia aștept să citesc despre realizările tale africane! Cred că va fi ceva deosebit despre ceva ce eu nu prea știu și nici nu am citit prea mult.

mprofeanu [23.05.16 19:27:36] »

@Michi - Mulțumesc pentru vizită! Îmi plac pozele și cu atât mai mult când sunteți în ele. Le votez cu drag și aș dori să vă văd mai des!

mprofeanu [23.05.16 19:35:00] »

@tata123 - Ai dreptate sunt centre de informare peste tot în sate, orașe, comune dar fără personal și fără nimic în ele. De ce să ne mirăm oare, la noi cad autostrăzi, cad șosele de centură... Cred că sunt cârcotașă și nu prea mă caracterizează...

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Dan&Ema, Michi, mprofeanu, tata123 🔱
Alte impresii din această RUBRICĂTurist în Tokyo:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.082068920135498 sec
    ecranul dvs: 1 x 1