ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 19.05.2016
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: Râmnicu Sărat
ÎNSCRIS: 09.05.11
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
MAY-2016
DURATA: 1 zile
familie cu copii
2 AD. + 1 COPII -- v: 6 ani

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
97.50%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 13 MIN

Platoul Meledic, lacul Mocearu și ”Focul Viu” (Terca) - frumuseți naturale pe meleagurile buzoiene!

TIPĂREȘTE

Chiar dacă vremea se dovedește în continuare a fi capricioasă gata... miroase a vară! Așa ne-am gândit noi weekendul trecut, când am decis că este momentul să reînnodăm șirul plimbărilor noastre pe frumoasele meleaguri buzoiene. De ce am ales județul nostru? Pentru că distanța pe care urma să o parcurgem nu era chiar mare (am parcurs până seara la întoarcerea acasă cam 190 de kilometri) și pentru că unele frumuseți naturale ne așteptau încă să le vizităm pentru întâia oară. Zis și făcut! Ne-am trezit de dimineață și soarele ne-a zâmbit prin perdea, așa că deocamdată vremea ținea cu noi. Am pregătit niște sandvișuri, două sticle cu apă, unele haine de schimb și pe la ora 09.30 ieșeam pe ușă dornici de plimbare.

Am uitat să vă spun unde ne-am hotărât să mergem! Păi am ales să vizităm o parte din zona montană a județului Buzău, stabilindu-ne ca ținte principale: platoul Meledic, lacul Mocearu, precum și ”Focul Viu” de la Terca. Dacă la Meledic am mai fost în urmă cu vreo câțiva ani, celelalte două obiective au constituit noutăți și pentru noi, chiar dacă am explorat până în prezent multe dintre locurile frumoase ale Buzăului.

Pentru a ajunge în zona obiectivelor vizate, am optat pentru o rută mai scurtă, dar mai anevoioasă: Râmnicu Sărat – Murgești – Mărgăritești – Câmpulungeanca – Dogari (pe hartă DJ 203A). Această primă porțiune înseamnă cam 35 de kilometri, dintre care aproape jumătate este drum pietruit, destul de greu. Ajunși în localitatea Dogari, am continuat pe DJ 203K până la Mânzălești. Calea principală de acces în zonă este reprezentată de DJ 203 K, cu plecare din Mărăcineni (lângă municipiul Buzău), de la intersecția cu DN 2/E85.

La Mânzălești, pe partea dreaptă în direcția noastră de mers am revăzut Grunjul, la confluența dintre râul Slănic și pârâul Jgheab. Pintenul de culoare albă nu poate fi ratat, întrucât se află aproape de șoseaua principală, în albia râului Slănic. Înaltă de 18 metri, cu o cruce amplasată în vârf, această formațiune este considerată monument al naturii cu statut de rezervație geologică. Asemănătoare cu o piramidă, formațiunea nu este un mic munte de sare (așa cum s-ar putea lesne considera datorită culorii), ci este formată din tuf vulcanic și marne.

Am urmat drumul principal și după vreo trei kilometri am intrat în ”lumea de sare a Buzăului” – platoul Meledic (rezervație naturală mixtă – botanică, geologică, speologică) . Spun asta pentru că pe partea dreaptă a drumului relieful devine dintr-o dată extrem de spectaculos. Pereții abrupți ai platoului Meledic își dezvăluie comoara: sarea iese la suprafață formând un versant alb, vizibil din depărtare; din loc în loc, la baza peretelui de sare apar mici cavități. În partea superioară, brăduții și alte forme vegetale se unduiesc sub adierea unui vânt de primăvară care nu a vrut să ne dea pace toată ziua. Nu-i nimic, important a fost că până seara nu a plouat.

Ajunși aici, nu puteam rata oportunitatea de a ajunge pe platou. Un drum comunal urcă susținut spre dreapta, astfel că după vreo doi kilometri am ajuns la intrarea în Complexul turistic Meledic, parcând mașina la umbră în apropiere. Numele este destul de pompos pentru ceea ce se află acolo în prezent. Am intrat în curtea complexului și am trecut pe lângă o magazie cu pretenții de bar unde se aflau câțiva localnici. Pe partea cealaltă a potecii de acces către lac se află niște căsuțe ponosite în care nu cred că s-a mai cazat cineva de ani buni. Avansând alți câțiva metri, imaginea devine mult mai frumoasă: în fața noastră se întinde poiana unde se poate campa în perioada caldă a anului, iar în partea stângă Lacul Mare pare o oglindă pentru verdele crud al copacilor care-l înconjoară, dar și pentru undițele a doi pescari ce așteptau ”marea captură” printre ierburile de pe celălalt mal. Lacul nu este foarte mare (0,72 hectare), dar este deosebit pentru faptul că este un lac cu apă dulce aflat pe un masiv de sare; se întâmplă acest fapt pentru că pe fundul lacului s-a depus un strat de argilă care a întrerupt contactul cu straturile de sare din adâncuri. În ceea ce privește zona de campare, am observat vreo doi muncitori care făceau anumite reparații la clădirea care adăpostește grupurile sanitare.

Nu departe de marginea lacului sunt înșirate câteva băncuțe, tot acolo este zidit și un grătar, iar teiul lui Alexandru Vlahuță rezistă încă în apropiere, amintindu-ne de scriitorul care a prezentat această frumoasă zonă a Buzăului în cunoscuta sa operă literară ”România pitorească” (în capitolul intitulat simplu ”Meledic”).

În fundal, munții Buzăului completează superbul tablou vizual, dominat cromatic de verdele crud specific lunii mai. Casele înșirate în depărtare ne amintesc de Bisoca, o altă destinație mai greu accesibilă, dar la fel de spectaculoasă. Trecem pe lângă cele câteva sculpturi în lemn amplasate lângă lac (în anul 2001 a fost inițiată aici o mică tabără de sculptură) și intrăm pe o cărare din vecinătate, potecă ce ne-a condus în câteva minute la poarta unei pensiuni aflate în apropiere; este vorba despre Pensiunea Meledic, clasificată la două stele, conform informațiilor afișate. Nu am văzut pe nimeni prin curte, așa că ne-am mulțumit să aruncăm o privire peste gard. Locația pare îngrijită, cu o curte destul de largă, unde am remarcat un foișor, dar și un grătar zidit. Această pensiune poate fi o variantă de luat în seamă pentru cei care doresc cazare în zona Meledic (locația a fost prezentată în trecut pe AFA).

Voi mai adăuga faptul că pe platou se mai găsește un lac ceva mai mic, aflat la câteva minute de mers pe jos – este vorba despre lacul Castelului, unde nu am ajuns de această dată. Deasemenea, adâncurile sărate ale platoului Meledic ascund mai multe peșteri, printre acestea remarcându-se una cu o lungime de peste 1000 de metri (este vorba despre peștera 6S Meledic). Conform wikipedia, peștera 6S Meledic are lungimea de 1220 de metri și o denivelare de 32 de metri, fiind a doua cea mai lungă peșteră în sare din lume. Accesul în peșteră este blocat în prezent datorită unor alunecări de teren.

Cam atât despre platoul Meledic și frumusețile sale, trecuse aproximativ o oră de când ne aflam aici, așa că ne-am îndreptat agale spre mașină și am pornit spre lacul Mocearu, o destinație nouă pentru noi. De la poarta complexului Meledic și până la lacul Mocearu am parcurs aproximativ 15 kilometri pe drumuri parțial asfaltate, apoi pietruite, însă destul de abordabile atâta timp cât nu plouă serios. Am continuat pe DJ 203 K și am trecut de satul Lopătari, ajungând apoi la intrarea în satul Luncile; aici drumul se bifurcă: tot înainte se ajunge la Terca (pe DC 159, spre ”Focul Viu”), iar către stânga drumul urcă în serpentine pietruite destul de strânse până în satul Plaiul Nucului. Am ales să vedem întâi lacul Mocearu, așa că am urmat DJ 203K și am oprit de vreo două ori în decurs de numai câțiva kilometri întrucât peisajele de acolo sunt impresionante. Locuințele sunt răsfirate pe culmile din zonă, foioasele și coniferele se amestecă la tot pasul, iar pășunile submontane oferă nenumărate opțiuni pentru un picnic la iarbă verde, în aer curat și ciripit de păsărele.

La intrarea în satul Plaiul Nucului am observat un mic indicator spre stânga către un drum comunal pe care am străbătut ultimii doi kilometri până la lacul Mocearu. Am ajuns în apropierea lacului și am parcat sub poala pădurii, căutând pe de o parte un petec de umbră, iar pe de altă parte ne-a interesat să mai putem ieși de acolo în caz că va începe ploaia. Căci trebuie să vă spun că odată ce am ajuns la Mocearu am avut ceva emoții, întrucât mai mulți nori plumburii s-au adunat amenințători, iar câteva tunete au clocotit chiar prin văile din apropiere. Din fericire, s-a dovedit a fi o alarmă falsă, iar norii ne-au ajutat să obținem niște poze frumoase! Pe cuvânt, o să vedeți! ;)

Am coborât pe o potecă prin partea dreaptă a lacului și ne-am bucurat de cadrul natural mirific, însă am trăit și o dezamăgire când ne-am apropiat de lac, deoarece am găsit mai mulți copaci care fuseseră tăiați nu de prea multă vreme. Pentru conservarea frumuseții sălbatice a zonei, ar fi bine ca aceste defrișări să nu se extindă.

Am mers încet pe un drum forestier spre lac și, cu fiecare pas pe care l-am făcut, am fost fermecați de combinația extrem de reușită dintre apă, pădure, munte și cerul înnorat, ale cărui umbre se rostogoleau parcă pe luciul lacului. Am profitat de aerul curat și de liniștea deplină pentru a ne plimba pe malul lacului timp de aproximativ 45 de minute; am și luat loc la un moment dat printre ierburile din apropiere, întrucât mai multe rățuște sălbatice au ieșit la plimbare din stufăriș. Am reușit să fotografiem două dintre ele, dar și câțiva peștișori micuți care se jucau în apa de lângă mal. Pe internet există puține informații despre lacul Mocearu, însă din ceea ce am mai găsit prin diverse surse Mocearu este un lac carstic de prăbușire, format datorită existenței în subteran a unui filon de sare asemănător cu cel de la Meledic. Cu o vechime de aproximativ 150 de ani, lacul are apă dulce, la fel ca Meledicul.

Nu am plecat de aici fără a studia puțin posibilitățile de cazare în zona Mocearu. Lângă lac, pe o colină din apropiere, am văzut două pensiuni foarte frumoase; este vorba despre Pensiunea Lacul Zânelor și Pensiunea Agroturistică Lacul Mocearu, vile realizate din bârne de lemn. Pentru o cât mai bună documentare, am intrat în curtea Pensiunii Agroturistice Lacul Mocearu și am vorbit preț de câteva minute cu administratorul. Acesta ne-a spus că în perioada caldă rezervările se fac cu două-trei săptămâni înainte; acum toate camerele erau ocupate (parcarea era plină, într-adevăr), așa că ne-a invitat în livingul uneia dintre cele două cabane ale pensiunii. Din ceea ce am văzut, locația este foarte elegantă, păstrând un aer rustic; administratorul ne-a spus că prețul unei camere duble în această perioadă este de 120 de lei pe noapte și se pot servi contracost atât micul dejun, cât și cina. Deasemenea, ca variantă de relaxare, pensiunea deține două hidrobiciclete pe lacul Mocearu (le văzusem mai devreme de la distanță, însă am crezut că sunt bărci).

Am mulțumit pentru informații administratorului și am plecat, propunându-ne să venim cât mai curând aici pentru un weekend. Nu de alta, dar vreau să-mi exersez abilitățile de mare pescar pe lacul Mocearu! :)

Așa cum am mai spus, ultima noastră țintă din ziua respectivă a fost ”Focul Viu” de la Terca. După un scurt picnic la marginea pădurii am pornit pe același drum ca la venire, iar la intersecția din satul Luncile, am virat pe drumul comunal 159 spre satul Terca. De la această intersecție am parcurs aproximativ șase kilometri pe un drum destul de accidentat până în locul unde aveam să parcăm mașina. Drumul șerpuiește pe lângă apa Slănicului, care poate fi traversată din loc în loc pe mai multe punți de lemn. Am întrebat în două locuri localnicii și am parcat pe marginea drumului, chiar lângă o bornă kilometrică ce indică (privită din sens opus) 6 kilometri până în satul Luncile. Pe malul celălalt al Slănicului este o clădire albă, o construcție recentă care poate fi folosită ca punct de reper pentru o eventuală vizită în zonă.

Am văzut un indicator pe o bucată de tablă către ”Focul Viu” și am traversat râul pe o punte îngustă și destul de șubredă. De aici a început cu adevărat greul. Din cauză că în ultimul timp a plouat mult, poteca spre stânga de pe malul râului, pe care trebuia să o urmăm, a fost o adevărată mlaștină. Din loc în loc, am mai găsit câte un bolovan pe care să mai pășim, vreo doi i-am mai poziționat noi, însă ne-am umplut de noroi, care a trecut chiar și peste adidași. Însă nu ne-am dat bătuți, am zis că dacă tot am ajuns până aici, e musai să vedem focurile vii! Cu cel mic instalat la loc sigur pe umerii mei, am început să urcăm tot mai abrupt și am avut noroc că ne-am întâlnit cu un alt localnic ce ne-a indicat poteca pe care trebuia s-o urmăm; altfel nu știu dacă nimeream! În principiu, după vreo două sute de metri pe lângă râu, apare o cărare care urcă la început prin pădure pe lângă un izvor, apoi iese pe o pajiște și tot urcă, pe alocuri mai lin, alteori mai abrupt, de ziceam că dealul ăla nu se mai termină. Pe vreo doi pomi am observat și un marcaj rudimentar (două linii verticale roșii ce au în centru o linie albă) care avea să ne conducă în final la obiectivul nostru.

Daaa! Victorieee! Plini de noroi și transpirați am ajuns după aproximativ 45 de minute de mers pe jos în condiții dificile la ”Focul Viu”. Monument al naturii, acesta reprezintă un fenomen natural provocat de emanația de gaze naturale ce ies la suprafață prin fisurile scoarței terestre. Vatra se vede de la oarecare distanță, iar flăcările nu erau chiar mari întrucât vântul bătea destul de nervos. Probabil că pe o vreme calmă, preferabil seara, flăcările sunt mult mai vizibile. Noi am fost însă încântați pentru că, pe lângă mirosul puternic de gaze din zonă, ne-am și încălzit puțin în jurul focului! Am avut și aici posibilitatea să facem niște fotografii frumoase, am admirat valea Slănicului de la înălțime, apoi am coborât repejor, având și avantajul că deja știam traseul și punctele sale dificile.

Ajunși la apa Slănicului, am spălat adidașii pe exterior în apa râului, apoi am plecat către casă (era trecut puțin de ora 17.00), încântați de drumeția noastră pe meleagurile buzoiene, amuzați de faptul că arătam ”ca niște purcei”, după cum hotărâse cel mic! Pentru cei care doresc să viziteze zona, dar în special pentru cei care vor să vadă ”Focul Viu”, îi sfătuim să urmărească pe cât posibil prognoza meteo pe câteva zile înainte și să vină aici într-o perioadă secetoasă. Totodată, este bine ca niște cizme de cauciuc să existe prin portbagaj, măcar preventiv. O să atașez fotografii și o să vă convingeți de necesitatea lor.

În încheiere, vă recomand să vizitați această zonă a județului Buzău, chiar dacă infrastructura este pe alocuri praf, chiar dacă indicatoarele lipsesc aproape cu desăvârșire! Informații puteți obține de la localnici, iar cu nițică răbdare veți descoperi locuri minunate care să vă încânte atât ochii, cât și sufletul! Voi atașa mai multe fotografii care să vă convingă de frumusețea acestor locuri...

Călătorii plăcute tuturor!


[fb]
---
Trimis de Floryn81 in 19.05.16 22:58:55
Validat / Publicat: 20.05.16 07:17:42
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUZĂU.

VIZUALIZĂRI: 14863 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

11 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Floryn81); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P21 Platoul Meledic - Sculpturi amplasate în incinta complexului turistic Meledic.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 68800 PMA (din 52 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
Articol de elită, apreciat de suficienţi votanţi pentru a-i fi alocat, automat, ZUPERBONUSUL (în valoare de 20000 PMA).

ECOURI la acest articol

11 ecouri scrise, până acum

crismis [20.05.16 16:16:14] »

@Crazy_Mouse: Foarte interesante obiectivele vizitate de voi! Despre "Focul viu" citisem cate ceva, dar despre celelalte nici nu am auzit! Da, sunt un pretext bun pt un week-end activ, dar totusi relaxant!

Felicitari!

Dan&Ema [20.05.16 19:03:26] »

Exceptional articol si ma bucur ca ai prezentat aceste obiective mai putin mediatizate care si pe mine ma fascineaza si vreau sa le vizitez. Despre Focul Viu am vazut un reportaj TV care m-a provocat. Acum si tu!

Floryn81 CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [20.05.16 21:08:17] »

@crismis - Mulțumesc frumos! Într-adevăr, zona Buzăului (ca și zona Vrancei, pe care o cunoaștem aproape la fel de bine) oferă numeroase posibilități de petrecere a timpului liber într-un mod activ; întâlnim multe obiective naturale sau construite de om, către care se pot organiza mici drumeții care să îți ofere posibilitatea de a face puțină mișcare și de a respira aerul curat în zone rămase încă destul de sălbatice (sperăm să reziste cât mai mult timp astfel).

Și mă gândesc (printre altele, pe lângă cele descrise în prezentul articol), pe de o parte la cascada Casoca, lacul Vulturilor, Vulcanii noroioși, trovanții de la Bozioru, zona Bisoca, iar pe de altă parte la schiturile rupestre din zona Nucu sau bisericuța rupestră Aluniș, mănăstirile Cârnu, Barbu, Ciolanu, Găvanu sau Poiana Mărului (ultimele două în zona Bisoca), tabăra de sculptură de la Măgura, stațiunea Sărata-Monteoru ș. a. m. d.

Așadar, vizitați Buzăul!

Floryn81 CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [20.05.16 21:17:40] »

@Dan&Ema - Mulțumesc frumos pentru aprecierile care, de ce să nu recunosc, îmi fac multă plăcere! Așa cum am mai spus și pe parcursul altor articole, zona Buzăului este foarte frumoasă, păcat de drumurile foarte proaste și de lipsa unor indicatoare! Cu toate acestea, dificultățile pot fi depășite cu răbdare, iar satisfacția de a descoperi locuri extraordinare va fi mare! Drumurile astea proaste de pe la noi au totuși și un efect pozitiv asupra mediului înconjurător: nu prea vezi peturi și alte gunoaie, natura este încă destul de curată prin locurile pe care le-am prezentat.

Oricum, dacă te vei decide pentru o tură în zonă, nu uita: e aproape obligatoriu să aveți parte de vreme frumoasă (+ vreo două zile înainte să fi fost la fel). Și atunci tot mai trebuie ceva - acumulatori full la aparatele foto! Veți avea nevoie!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
tata123 🔱 [22.05.16 23:16:03] »

@Crazy_Mouse - Felicitări! Am revenit în această seară la fotografii și m-am bucurat de frumoasele peisaje buzoiene și de verdele încă crud al naturii.

Despre fenomenul natural numit foc viu, identic cu cel al vulcanilor noroioși (diferă doar modul în care gazele ies la suprafață), am citit cu multă vreme în urmă (atât despre focul viu de la Tega-Lopătari, cât și despre cel de la Andreiașu-Vrancea). Imaginile de pe Internet sugerau accesul mai dificil în zona Lopătari, drept dovadă experiența voastră - mai ales după ploi intense. Voi merge și eu în zonă - e pe lista de obiective.

Poate că toate dificultățile menționate de tine și cunoscute de mulți (infrastructură rutieră distrusă, lipsa indicatoarelor, promovare turistică redusă) au condus la conservarea frumuseților oferite de meleagurile buzoiene. Cine are voință și răbdare le poate vizita bucurându-se de peisaje deosebite.

Îndemnul din final e de nota 10!

Floryn81 CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [22.05.16 23:42:41] »

@tata123 - Mulțumesc frumos!

mishu [23.05.16 09:14:17] »

Avem o tara frumoasa cu care putem sa ne mandrim, cinste tie care ne-o prezinti asa cum este ea, mai cu aspect de Cenusareasa dar care ascunde de fapt o printesa minunata.

Chiar daca infrastructura incearca sa te incurce asta nu poate decat sa faca locurile mai frumoase prin naturaletea loc.

Am citit cu mare placere relatarea ta iar pozele le-am admirat pur si simplu, natura in toata spledoarea ei. Felicitari, votat cu mare placere.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
liviu49 [17.06.16 16:17:14] »

@Crazy_Mouse - Prietene, nu am ce face si trebuie sa-mi scot palaria din sifonier, mai ales ca au venit caldurile. Din pacate (este numai vina mea) nu am reusit sa citesc articolul cum trebuie, dar saptamana viitoare, la serviciu, il tiparesc si dupa ce il citesc, nu cred ca nu gasesc un pretext sa nu dau cu un ecou. Asa ca m-am razbunat pe poye si si dupa nu am gasit vreuna pe care sa o iert, le+am votat pe toata. Sigur ca nu este salbaticia Alpilor, sau a Fagarasului, mai de la noi din batatura, dar natura adevarata este natura si la inaltimi mai mici. Si merita vayuta!

Referitor la poye, unele dintre ele imi readuc pe retina, amintiri din concediile petrecute in 1988 si 1989 la Soveja. Poya P15 imi aminteste de poiana Punga, unde faceam plaja, in aerul acela oyonat, de iti umfla plamanii. Iar pozele P20 si 21 imi amintesc de sculpturile din lemn de stejar aparute in 1989 in Punga, ca urmare a unei tabere de creatie a Uniunii Artistilor Plastici din vara lui 1988, dupa plecarea noastra. Mama ce as mai face plaja acum la Soveja! Stie cineva daca mai exista ceva pe acolo, ca de auyit nu prea am mai auyit pe statiune.

Doamne ma opresc, ca vad ca tastatura s+a imbatat si nu mai scrie ce vreau eu si cine stie ce mai iese.

Numai bine!

PS. Vad ca mi+au iesit niste litere aiurea si nu reusesc sa le dibuiesc pe cele corecte. Daca am scris un cuvant aiurea cititi litera corecta care ar fi trebuie sa fie.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Floryn81 CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [17.06.16 16:29:35] »

@liviu49 - Mulțumesc frumos! Am făcut mai multe poze în această plimbare, ceea ce am atașat aici reprezintă doar o selecție. Zona este foarte frumoasă și se prezintă încă bine, probabil și datorită faptului că nu este prea ușor accesibilă.

liviu49 [17.06.16 17:05:38] »

@mishu - Doamna Mishu, cata dreptate aveti! Avem o tara minunata, poate prea frumoasa, spre invidia unora, dar din pacate e locuita. Iar faptul ca unele drumuri nu permit decat cunoscatorilor si admiratorilor naturii, celor care stiu sa pretuiasca si sa respecte natura, asa cum e ea de la natura, s-ar putea sa fie sansa copiilor si nepotilor nostri sa mai vada ceva natural in tara aceasta.

Sunt o fire, in general, optimista, bine dispusa, uneori prea vesela, poate, dar mi-a teama ca asfaltarea Transalpinei, DJ 713 (spre Piatra Arsa), Transraraul, drumul spre Colibita, DN 66A, Lupeni-Herculane, DN 67D (sper ca nu gresesc) Baia de Arama- Herculane, Valea Latoritei, sa nu duca la accesul in aceste zone, minunatii ale naturii, a "pantofarilor" care vor strica, asa cum s-a mai intamplat, din pacate, prin alte zone.

Ma rog sa nu se intample asa ceva!

Pana atunci numai bine si calatorii placute!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
webmasterX [15.01.18 16:56:08] »

Mutat, la reorganizare, în rubrica «Platoul și lacul Meledic [Mânzălești, BZ]» (nou-creată, între timp, pe sait)

[Rubrica inițială: Periplu prin frumuseţile Buzăului]

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
crismis, Dan&Ema, liviu49, mishu, tata123 🔱
Alte impresii din această RUBRICĂPlatoul și lacul Meledic [Mânzălești, BZ]:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.074742078781128 sec
    ecranul dvs: 1 x 1