Tenerife - paradisul seniorilor activi

TIPĂREȘTE

Ah, nici Germania nu mai este ce a fost. Nici aici nu te mai poti baza pe nimic, punctualitatea, siguranta, curtoazia… pfff, nu mai există!

Am ales special ultima călătorie “paushal” deci cu totul inclus pentru a nu mai avea – credeam eu – “stresul” sa organizez eu totul. Tren spre aeroport inclus, transfer din aeroport la hotel inclus si pentru ca de data aceasta nu aveam nici măcar chef sa inchiriez o masină – am ales un hotel ce punea la dispozitia clientilor un shuttlebus pana in orasul din apropiere, ah ce mai, se prevestea a fi o excursie extrem de relaxantă! Daca nu as locui in Germania… nu mă credeti? cititi mai departe.

Zborul din Frankfurt – aflat la doar 29 de minute cu trenul accelerat non stop din orasul in care locuiesc l-am planificat cu circa 2:30 ore inainte de a decola. Voiam totusi sa fiu punctuală a la aeroport, parca aveam o presimtire…

Nu stiu daca ati auzit – dar in Germania la ora actuala este extrem la modă sa se faca grevă! Postasii fac grevă, pilotii fac grevă, educatoarele fac grevă… si bineinteles si conducatorii de tren. Ascult stirile dimineata la radio – deoarece uneori se face public abia in ziua respectiva dacă trenurile circulă sau nu dar astazi nu e grevă si respir usurată! Astazi este doar o mică intarziere (precum v-am spus punctualitatea in Germania, cel putin la trenuri nu mai exista!) deci nimic neobisnuit. Circa 15 minute se anuntă prin megafoane, cand pe monitoarele de pe peron se schimbă ora de sosire cu 20 de minute mai tarziu. Mă gandesc 15-20 minute, mai e timp destul, dar sotul meu parca cu o presimtire ma avertizează – pe tren nu te mai poti baza! Si se indreapta spre ghiseul de informatii – se intoarce cu un zambet, pe care il cunosc si care nu inseamna decat: ti-am zis eu sa mergem cu masina! Trenul nostru are un defect – intarzierea poate fi de 20 de minute sau de 2 ore. Trebuie sa luam un alt tren care ne duce la gara principala din Frankfurt si de acolo cu S-bahnul (un fel de tramvai) inapoi pana in aeroport. Dureaza in total 50 de minute dar daca mai asteptam mult dupa accelerat vom pierde avionul. Asa că urcăm cu putine emotii in trenul personal si ajungem fara peripetii in gara principala din Frankfurt… care se afla in reconstructie. Deci prin mormane de moloz si praf ne indreptam spre peronul de la S-bahn si in momentul cand urcăm imi dau seama că nu am bilet valabil. Calatoria dureaza doar 7 minute in care imi curge transpiratia pe frunte – stiti cum e – cand te prinde ghinionul nu te mai lasă! Dar avem noroc – controlorul nu vine. Mai sunt doar 70 de minute pana la decolare cand suntem in cautartea ghiseului unde se face chek –inul. Aeropotul Frankfurt este imens! cred ca unul dintre cele mai mari din lume – si cum se putea altfel – avionul nostru decolează din celălalt terminal – deci fuga, fuguta sus la monorail si in cateva minute coboram la terminalul 2, ceasul ticaie... de ce trece intotdeauna timpul mult mai repede cand ai nevoie de el si cand esti in asteptare pare sa ramana pe loc? Dar nu aveam timp de filozofari. Mai erau 55 de minute inainte de plecare si ghiseul era deja inchis… cum se poate??? Intrebăm in dreapata si in stanga… daca facem chek-inul online la automat putem sa predam bagajul separat. O domnisoara simpatica ne ajuta sa printăm biletele de bord pe care nu sta scris nici un loc. La intrebarea mea cum se poate asa ceva – imi raspunde – avionul este suprasolicitat – nu mai avem locuri libere – intrebati la boarding unde sa va asezati. Dar repede, grabiti-va ca drumul prin zona de securitate este extrem de lung si dureaza. Bineinteles ca ajunsi la security check suntem scanati de noul body-scanner si sotul meu trebuie sa se supuna unui control minutios. Si dupa trecerea de 2 ori a pantofilor pe banda rulanta suntem lasati sa ne grăbim mai departe. Avionul decoleaza de la ultima poarta… cum se putea altfel. Zborul nostru este deja anuntat prin megafoane – „Last call! Rugam pasagerii sa se prezinte imediat la poarta de imbarcare! ” da, da, ne grabim. Ajunsi aici aflam ca nu avem locuri unul langa celalalt – fiind ultimi din avion ni se repartizeaza doua locuri ramase libere.

Eu primesc un loc pe ultimul rand intretimp ce sotul meu se ingesuieste intre doua doamne de varsta mai inaintata (ah, am uitat sa va spun ca Tenerife este paradisul seniorilor activi). Locurile din ultimul rand sunt defapt rezervate stewardeselor si nu sunt rabatabile iar instalatia audio nu functioneaza deloc. Nu conteaza – important este ca la decolarea avionului ne aflam in el. Rasuflu usurată! Dupa atata stres mi s-a facut o foame si trag cu ochiul spre “bucataria” avionului din spatele nostru – noi aflandu-ne foarte aproape de ea. Dar nu se pregateste nimic… noua metoda folosita acum si la charterele de vacantă, nu doar la low cost, este că biletele se vand fara mancare si mancarea trebuie sa o platesti separat in avion bineinteles la preturi de restaurante de lux. 4 ore fara mancare (avand in vedere ca nu luasem nici micul dejun) erau mult prea mult. Asa că imi cumpăr un sandwich cu aproape 5 euro si o sticluta de fanta aflata in oferta la “doar” 2.5 Eur (0,25 l.). Avertizare si pentru voi cei care doriti sa zburati cu agentiile germane precum Condor, TuiFly, Germania, etc. Luati cu voi de mancare si de baut! Noua metoda se aplica incepand cu 1 iunie 2015 – nici noi nu am fost informati!

Zborul este mult prea linistit avand in vedere ca nu am putut asculta muzica si nici viziona filmul prezentat, neavand ton deloc la locul meu. Dar de acum incolo totul va fi bine, sper eu, cand avionul aterizeaza punctual si ma gandesc – bagajul nostru va venii cu siguranta primul daca a fost incarcat ultimul, e doar logic, dar de data aceasta nu ne mai grabim, ca si asa vom fi asteptati de autobusul agentiei care ne duce pana la hotel.

Nu-ti fa nici un gand – autobusul nu v-a pleca fara noi! ii spun eu dupa inca o jumate de ora de asteptare dupa bagaj – dar sotul meu din nou nervos doreste sa fie sigur. Asa ca iese din aeroport lasandu-ma sa ridic eu geamantanul cand vine... daca vine… eh, dupa cateva minute a trecut prin fata mea pe banda rulanta si ultimul geamantan. Nu era al nostru. Acum ce sa fac… este pentru prima oara cand ni se pierde geamantanul. Il vad pe sotul meu cum face semne disperate cu mana sa ma grabesc, el nu mai poate reintra in aeroport – eu fac semne disperate ca nu a venit geamantanul. Ma apropii de ghiseul “lost and found” sa anunt ca geamantanul nostru ne este. Trebuie sa-l descriu cat se poate de concret – cel mai bine pe spaniola (doamna de la ghiseu nu prea vorbeste engleza si germana deloc), marime, culoare, marca – ce marca este geamantanul meu? nici nu stiu – e destul de nou. Imi face o copie dupa biletul de avion si numarul de chitanta al bagajului lipit pe dosul biletului / (aveti grija sa pastrati neaparat acest segment!) si imi inmaneaza o brosura in care este descris cum si ce sa fac intr-o astfel de situatie, poate daca am noroc se v-a gasii in urmatoarele zile.

Unde este geamantanul?

Nu a venit sau s-a pierdut pe drum incep eu sa rad… pe bune, suntem fara geamantan. Bine ca autobusul nu a plecat fara noi. Tu esti de vina! imi spune el cu repros, daca mergeam cu masina nu aveam intarziere, precis de aceea nu au reusit sa-l mai incarce in avion – Nu, ii raspund eu – tu esti de vina! deaorece cand l-am impachetat m-ai mustrat “ce impachetezi atatea haine? pentru 5 zile imi ajung hainele astea pe care le am pe mine” Acum ti s-a adeverit prevestirea – ramai 5 zile cu aceleasi haine pe tine… ne asezam separat in autobus si eu ma piticesc si tac cand imi dau seama ca autobusul va face mai mult de o ora cu mai multe opriri pana ajungem la hotelul nostru si nu mai vreau sa aud reprosuri de genul… daca luam masina eram in cateva minute acolo!

Deoarece, cu toate ca am aterizat in sudul insulei ne dreptam spre nord – hotelul nostru aflandu-se in imediata apropiere de orasul Puerto de la Cruz – mai multe nu stiu nici eu. Prin geamul prafuit al autobusului vad doar împrejurimi aride si stancoase. Prima impresie nu este deloc placuta!

Hotelul nostru se afla in mijlocul naturii – nimic imprejur – doar cateva vile private si un mic magazin alimentar. Din camera, care defapt era un mic apartament cu dormitor si bucatarie separata, avem o privire fantastica peste muntele Teide si peste o mare fara plaja! Ne aflam pe coasta cea mai abrupta a insulei, atat de abrupta ca nici nu puteam cobori pana la apa.

Acum inteleg de ce se ofera un shuttlebus gratuit pana in oras. Noua (sau cel putin mie) imi trebuie ceva haine de schimb asa ca hotaram sa mergem in seara aceasta in oras sa cumparam macar cele necesare… cosmetice de exemplu – acum, cum nu este voie sa transporti in bagajul de mana nici un fel de lichid am pus absolut toate cosmeticele in gemantan, inclusive pasta de dinti.

Autobusul hotelului face tura tot la o ora, 15 minute dureaza drumul pana in oras acolo asteapta 15 minute pana la intoarcere si tot asa incepand de la ora 9 dimineata pana la 7 seara cand e ultima cursa. Si daca dorim sa prindem ultima cursa atunci trebuie sa ne grabim, autobusul pleaca in cateva minute. Hotaram spontan sa-l luam si eu incerc sa comunic cumva cu soferul sa ne astepte la intoarcere. Raspunsul este NU – nu are sa ne astepte – deoarece este ultima lui cursa si doreste si el acasa… noi putem lua un taxi inapoi spre hotel in cazul in care nu reusim sa facem toate cumparaturile in 15 minute. Atat asteapta el pana se intoarce inapoi. Ne privim in ochi – eu si sotul meu suntem din nou un „team“ – da vom reusii! Ne impartim – eu ma duc la haine, el la cosmetice… Centrul comercial la care opreste este unul dintre cele mai mari de pe insula dar spre norocul nostru cele doua magazine se afla in apropierea intrarii. Ce voiam sa cumpar… ah, chiloti si tricouri. Intru in magazin si imediat se apropie o vanzatoare de mine sa ma ajute… ce doresc sa cumpar… chiloti – de femei si barbati unde aveti? intreb eu intr-o rasuflare. Ce numar doriti? ma intreaba ea mustrandu-ma de sus pana jos. Da-mi medium sau nu, mai bine large – nestiind cum sunt numerele aici la ei. Ea ii depacheteaza meticulos si ma intreaba, sunt ok acestia? Ce culoare doriti? Nu conteaza incerc eu sa-i explic, sunt in graba! Si de barbati va rog. Vanzatoarea ma priveste si mai mirata! In fugă spre casă mai capturez si niste tricouri in XL sa-mi fie bune si ca cămasă de noapte. Nu ma uit nici la pret nici la model – asa repede nu am reusit sa fac inca nici odata cumparaturile – mai ales la haine! Sotul meu ma asteapta deja in fata magazinului – Ai gasit tot? il intreb. Vom vedea deseara in hotel ce ne mai lipseste… chiloti avem acum! Deci si pentru voi o informatie importanta: in cazul in care ti se pierde bagajul pe drum ai voie, ajuns la destinatia concediului sa-ti cumperi un set de prima urgenta deci pastrati neaparat bonurile fiscale.

Si acum doriti sa stiti precis cum a fost pe Insula Teneriffe… celelalte 4 zile au fost minunate!

Seara la un pahar de Cava am fost rasplatiti (era si cazul dupa atata ghinion) cu unul dintre cele mai frumoase apusuri de soare!

A doua zi la micul dejun intrebam cativa seniori buni cunoscatori ai regiuni (cativa dintre ei se aflau pentru a 10 oara in acelasi hotel) ce anume sa vizitam in imprejurimi. Si astfel aflam ca exact azi intr-o localitate din apropiere se sarbatoreste “Corpus Cristi” si cu aceasta ocazie intregul oras v-a fi decorat cu covoare de flori si tapiserii de nisip vulcanic colorat. Acest festival este celebrat în La Orotava din 1847, atunci când membrii familiei Monteverde au făcut un covor de flori pentru a sărbători trecerea paradei prin fața casei lor private. Acum toate strazile orasului vechi vor fi acoperite de covoare de flori. Si noi putem sa admiram astazi geneza acestei minuni!

Luam autobusul pana la intrarea in orasul La Orotava si de aici o luam pe jos pe stadutele inguste. Nu toate strazile sunt terminate si astfel avem posibiliatea sa admiram si aceasta munca sisifica a celor cativa “artisti” locali mandrii de orasul lor. In fata sfatului o tapiserie facuta din nisip colorat de marimi demne pentru cartea recordurilor (este inregistrata din anul 2007 ca fiind cea mai mare tapiserie din nisip colorat din lume avand o marime de 859,42 m²).

Orasul La Orotava este insa renumit si pentru balcoanele din lemn sculptat cu ornamente tipice ale Tenerifei si bineinteles si pentru pomii dragoni (cel mai mare aflandu-se in mica gradina botanica din spatele sfatului). Deci se merita sa faceti o vizita si in zilele in care nu este parada.

Ne intoarcem la hotel nu inainte de a vizita si Puerto de la Cruz care are o faleza foarte frumoasa si cateva plaje mici cu nisip negru. Luam masa (bineinteles peste si fructe de mare) la o terasa direct pe malul marii. Ajunsi inapoi in hotel surpriza, surpriza, geamantanul nostru a fost gasit si adus de agentia de avioane pana la noi in camera. In sfarsit ne putem schimba si intinde la soare.

Bineinteles ca urmatoarele zile nu le-am petrecut doar la piscina ci am vizitat si orasul universitar San Cristóbal de La Laguna cu casele sale colorate singurul oraș din Canare declarat Patrimoniu al Umanitatii de către UNESCO si minunatul Loro Parc unde ne-am amuzat de spectacolele cu delfini, lei de mare si papagali.

Recomand nordul insulei Tenerife iubitorilor de drumetii si celor care le plac zonele mai linistite si nu vor neaparat sa se balaceasca toata ziua in apa marii. Partea de nord a insulei este si partea verde, norii ce se aduna la amiaza peste apa oceanului raman agatati de creasta muntelui si nu rar se revarsa peste pamantul fertil. Varful Teide ce se ridica in mijlocul insulei si pe care il poti vedea aproape de oriunde te-ai afla, te atrage ca un magnet.

Noi vom revenii cu siguranta peste cativa ani alaturandu-ne grupurilor de seniori activi care an de an cuceresc cel mai inalt munte din Spania.

---

VIZUALIZĂRI: 3905 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI