Concertul Regal de la Sala Radio, un regal de muzică bună

TIPĂREȘTE

De două zile mă tooot gândesc cum să scriu acest articol. De ce? simplu: pentru că un simplu eveniment la care am participat vineri seara a fost în fapt mult mai mult decât atât - purtând în sine marca mai multor niveluri de celebrare. A fost în primul rând o celebrare a Casei Regale a României; nu atât prin prezența la concert a Altețelor Lor Regale Principele Radu, Principesa Elena, Principesa Maria și a altor câțiva invitați de marcă, ci prin simplul fapt că acum se împlinesc fix 150 de ani de la instaurarea Casei Regale a României în țara noastră. Pentru cei care nu au avut parte de lecția asta în manualul de istorie, reamintesc faptul că la data de 10 mai 1866, prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus jurământul de credință în fața Parlamentului și a fost proclamat domnitor al României. Tot pe 10 mai, dar în 1877, senatul a votat proclamația de independență a țării față de imperiul otoman, iar pe 10 mai 1881, Carol I de Hohenzollern–Sigmaringen este încoronat Rege al României.

Regalitate răsturnată apoi cu forța de niște „emanați” și tratată de către aceștia în ultima jumătate de veac astfel încât să nu mai poată fi restaurată. Prea curând sau vreodată - pentru noi, cei din generația mea sau mai mari, oricum prea târziu.

Așa... să revin. Dar tot cu o „diversiune”: aici trebuie să vin și cu câteva detalii din lumea filmului - anume cu menționarea unui regizor român emigrat, Radu Mihăileanu, și cu unul dintre filmele sale cu un mare succes de public și anume „Concertul” (2009).

Subiectul, în câteva cuvinte este relativ simplu: Andrei Filipov, fost dirijor al orchestrei renumitului Teatru Balșoi din Moscova, un rus evreu înlăturat din funcție pe vremea lui Brejnev și ajuns om de serviciu, interceptează un fax trimis de Théâtre du Chatelet din Paris. Se hotărăște să-și reunească prietenii, foști muzicieni, și să se substituie veritabilei orchestre a teatrului Balșoi pentru o reprezentație excepțională la Paris. (ro.wikipedia.org/wiki/Concertul_(film)) Dar ăsta e doar rezumatul rezumatului - în fapt e tot cam ca povestea mea - un tort cu multe straturi, cu dragoste, trădare, lichelism, șmecherie, umor, politică, totul amestecat cu grijă și în proporții bine alese și pus pe muzica lui Ceaikovski. Concertul care cu acordurile sale însoțește acest film ca o coloană vertebrală este cel de Piotr Ilici Ceaikovski: Concertul în re major pentru vioară şi orchestră, op. 35; iar după ce am văzut și revăzut acel film de câteva ori, mi-a rămas în suflet...

Și iată că în programul evenimentului de vineri seară, a fost una dintre piese. Mai exact, a doua - între imnul regal al lui Eduard Hübsch (ascultat de întreaga asistență în picioare și salutat la final cu îndelungi aplauze și strigăte de „BRAVO!”) și Simfonia nr. 4 în la major, op. 90 - “Italiana” de Felix Mendelssohn.

Și merită aici menționat și faptul că solistul Gabriel Croitoru a interpretat acest concert cu vioara Guarnieri, cunoscută și sub numele de "Catedrala", care a aparținut lui George Enescu, un favorit al Reginei Elisabeta a României (al cărei pseudonim literar era Carmen Sylva).

La pupitrul dirijoral a fost dirijorul Orchestrei Naționale Radio, Nicolae Moldoveanu. Cu un simplu bețigaș, a ținut în frâu vreo 70 de muzicieni cântând la viori, viole, contrabas, flaut, oboi, corn, trompetă, percuție (sper că n-am uitat niciunul) în perfectă armonie.

Atât el, cât și orchestra și solistul violonist au fost îndelung aplaudați și rechemați la rampă.

Cu multă generozitate și cu bucurie, violonistul Gabriel Croitoru ne-a oferit și un bis cu câteva pasaje din Concertul lui Ceaikovski.

Mi-e greu să descriu în cuvinte ce am simțit acolo; poate unii veți reuși, ascultând fondul muzical propus.

La final - flori, aplauze, bucurie. Mi-am adunat sufletul de pe jos și am pornit încet, per pedes, să admir Festivalul Internațional al Luminilor. Dar despre asta, în curând.

Nu ocoliți Sala Radio - e o sală de concerte minunată, cu o acustică foarte bună și mai ales cu prețuri mai mult decât accesibile. Aici e mereu ceva de ascultat; dacă iubiți muzica, priviți programul și nu ezitați să luați bilete, chiar și dacă sunteți prin București numai în vizită!

Pe curând,

===

PS evident, aș dori ca fond muzical chiar... П. И. Чайковский - Концерт для скрипки с оркестром ре мажор, соч. 35. :)

---

VIZUALIZĂRI: 1466 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI