We will always have Paris (III): farmecul nepieritor al cheiurilor Senei

TIPĂREȘTE

Impresiile pe care le redau aici s-au creat în cele trei călătorii la Paris (2000, aprilie 2015, iunie 2015). Dintre acestea, ultima a fost cea mai obositoare, din cauza aglomerației (de aceea, sfatul pe care l-aș da oricui ar fi să vadă Parisul în alt anotimp decât vara). Totuși, în oricare dintre călătorii, măreția care transpare în spatele aparenței turistice, străzile încărcate de istorie, dar și cheiurile romantice ale Senei, m-au atras ca un magnet.

Cheiurile Senei pot fi trăite ca experiență în mai multe feluri.

(a) Nivelul (fizic) superior, cel la care sunt situate străzile și trecerea pe poduri. Arhitectura diferită și povestea nespusă a fiecărui pod, combinată cu imaginea clădirilor cu rezonanță istorică, construiesc o veritabilă simfonie de percepții în mintea vizitatorului, și invită la reflecție. (Bunăoară, podul ca element arhitectonic simbolizează comunicarea: cum s-ar putea dezvolta o comunitate dacă malul stâng nu ar comunica cu malul drept? ...)

(b) Nivelul (fizic) inferior: cheiurile pot fi străbătute, într-o anumită măsură, pe sub poduri, aproape de nivelul apei: aici, pe lângă senzația de a trăi istoria în detaliile ei necunoscute, călătorul întâlnește mici grupuri care fac picnicuri pe cheiul inferior al Senei, unele barând complet trecerea plimbăreților (care fac echilibristică printre sticle de vin desfăcute, încercând în același timp să nu cadă în apă :) ). Plimbarea este și mai frumoasă în serile calde, când podurile luminate (fiecare în alt fel) și statuile din preajma cheiurilor capătă o înfățișare misterioasă și romantică, și invită la noi descoperiri.

Pe măsură ce se desfășoară aceste călătorii de inițiere pe cheiurile superioare sau inferioare ale Senei, turistul face cunoștință cu diferitele obiceiuri-emblemă ale locului: unul din ele este nunta pe vaporaș (cu adevărat romantică în lumina asfințitului), iar altul este obiceiul de a lua parte la diferite dansuri improvizate pe perechi sau în grup, în câteva locuri cunoscute de turiști. Dar probabil cel mai bine cunoscut este legatul lacătelor pe pod (cu ritualul de rigoare și aruncatul cheii în apă). În legătură cu asta, in aprilie 2015 am văzut nu doar celebrul Pont des Arts (de unde au fost scoase lacătele înainte de cea de-a doua mea călătorie) ci și alte două poduri care sunt mai puțin cunoscute ca "primitoare de lacăte": Pont de l'Archeveque și Passerelle de Solferino (aceasta din urmă, cu încă destule locuri pentru pus lacăte, pentru cei care doresc :) )

(c) Plimbarea pe apă, cu Batobus-ul: acesta este un vaporaș de tipul “Hop off, hop on” care face un drum circular pe Sena și acoperă o serie de stații importante: Luvru, Champs- Elysees, Beaugrenelle, Tour Eiffel, Musee d’Orsay, Saint-Germain-de Pres, Notre Dame, Jardin des Plantes, Hotel de Ville. Prețul unui permis de o zi este de 16 euro (adult), 7 euro (copil 3-15 ani). Orarul este de la 10 la 19 (iarna) sau de la 10 la 21,30 (vara). Turul se poate face la lumina zilei (când sunt vizibile toate detaliile) dar și seara, când farurile acestor vaporașe se întretaie feeric cu luminile de la suprafață. (Batobusul nu este singurul vaporaș care circulă, dar noi pe acesta l-am descoperit).

Prima dată când am făcut turul Senei era în aprilie 2015, sub un soare superb care făcea fluviul și podurile să strălucească. În duminica aceea se întâmpla să fie un maraton colorat cu diferite puncte de pornire pe malurile Senei (echipa Roșie, Albastră, Galbenă...) iar culorile echipelor se obțineau prin difuzarea unei cantități enorme de pudră colorată, din care alergătorii ieșeau acoperiți complet :). Nostim, numai că pudra colorată acoperise complet cheiurile în zonele de plecare, și chiar era o problemă pentru turiștii neștiutori care nu voiau să plece de acolo vopsiți în albastru... din fericire competiția a luat sfârșit după ora prânzului.

A doua oară când am făcut turul Senei era tot duminică (peste fix două luni, de fapt) și, deși era puțin mai cald decât în aprilie, cerul era înnorat (și chiar a început ploaia destul de repede). Avantajul unei acțiuni turistice care se repetă este că, a doua oară, turistul consumă mai puțină energie ca să se orienteze, este mai avizat în legătură cu ce urmează să vadă și, prin urmare, este mai atent. Astfel, la a doua plimbare cu vaporașul am reușit să trec dincolo de emoția conștientizării momentului și să înregistrez mai clar clădirile pe lângă care treceam și diferitele perspective pe care le oferea vederea din vapor. (Probabil, dacă aș mai merge și a treia oară, eficiența ar fi și mai bună :)...)

(Va urma...)

---

VIZUALIZĂRI: 4259 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI