Manastirea Pietroasa - Borsa

TIPĂREȘTE

Daca tot este Sfanta Sarbatoare a Invierii Domnului, o sa va povestesc despre o drumetie de anul trecut pe la manastirile maramuresene si o sa va descopar, sper eu, o minunatie de la poalele varfului Pietrosul Rodnei.

Intr-un weekend frumos de august, mai exact pe 15 august, am decis sa le fac o surpriza parintilor si sa-i duc in vizita pe la niste manastiri din judetul Maramures. Voiam sa le arat, si bineinteles sa vad si eu, Manastirea Barsana, despre care citisem si stiam ca este un loc deosebit, dar pe care nu l-am mai bifat cu ceva timp in urma cand vizitasem doar partea vestica a judetului.

Asa ca am plecat dis de dimineata fara a avea stabilita vreo cazare anume dar cu gandul ca vom gasi noi ceva prin Borsa. Aveam de ales intre drumul prin Bistrita (mai lung dar bun) si varianta scurta prin pasul Prislop, despre care citisem ca e dezastruos si aveam sa ma conving pe propria piele... sau mai bine zis pe propria masina :)

Asadar pornind pe directia Suceava - Campulung Moldovenesc, imediat cum coboram Mestecanisul, parasim europeanul si viram la dreapta spre Ciocanesti. Remarcam in acest sat pur bucovinean casutele aparte, care au pictate pe peretii exteriori motive populare. Un adevarat muzeu un aer liber (la intoarcere ne vom opri chiar la festivalul Pastravului)

Cum iesim din Ciocanesti drumul devine mai denivelat si mai rau, pt ca dupa ce iesim din Carlibaba sa devine un adevarat drum minat... Ma gandeam ca o data cu intrarea in judetul Maramures autoritatile locale sa-si fi dat mai mult interesul dar din pacate se afla in aceeasi stare deplorabila... Groapa langa groapa... nu poti merge mai mult de viteza a doua daca vrei sa le si ocolesti. Ajungem intr-un final in varful pasului Prislop, unde poposim si noi pentru prima data. Manastirea Prislop (a nu se confunda cu Manastirea Prislop din Tara Hategului), este o manastire relativ noua, de prin 2008. Este impunatoare si ca asezare si ca dimensiuni, dar din pacate nu este inca incarcata de spiritualitate. Prea impozanta si inca in constructie, nu a fost deloc pe gustul meu. Poate din cauza ca peste drum, fiind si sarbatorea Adormirea Maicii Domnului, era un hram sau nu stiu ce, dar duduiau boxele de numa numa. Nu am stat prea mult acolo, desi era loc mare de parcare si am fi luat si o gustare ca ni se facuse foame. "Atmosfera" ne-a facut sa mergem mai departe si dupa ce am mancat intr-o zona de picnic amenajata am plecat mai departe spre Borsa. Peisajul este frumos... raul Bistrita curge viguros ba pe stanga, ba pe dreapta. In Borsa am hotarat sa nu cautam cazare ci sa mergem mai departe catre Barsana si vom cauta la intoarcere.

Dupa ce iesim din Borsa intram repede in Moisei. Comuna cu un singur sat - Moisei. O comuna foarte intinsa si foarte populata si una din cele mai mari si vechi comune din Maramures, cu numeroase mentionari in istorie dintre care cea mai importanta este Masacrul de la Moisei - unul din cele mai violente masacre antiromanesti "14 octombrie 1944 de către unități militare maghiare aflate în retragere din Transilvania de Nord, pe Valea Izei, în două case de lemn aflate la ieșirea din comună. Au fost uciși 29 de etnici români. "

Parasim DN18 si viram stanga pe DN17, tot in Moisei fiind, si de aici ne abatem pana la manastirea cu acelasi nume. Fiind trecuti bine de ora amiezii, observam ca multa lume coboara, numai noi urcam. Fara sa stim, era hramul manastirii, si mai tarziu aveam sa aflu ca aici se desfasoara una din cele mai mari procesiuni din tara, numarul pelerinilor ajungand si la 50.000. Nu au fost chiar atatia si nici nu am resimtit aglomeratia excesiva in zona, ci doar in limitele normalului.

Drumul pana la Manastirea Moisei este asfaltat dar cu o panta destul de mare si... in acea perioada impanzit in stanga si in dreapta de comercianti veniti cu ocazia hramului. Daca mai punem la socoteala pelerinii din drum si soferii care coborau si care ar fi trebuit sa dea prioritate dar nu au facut-o pot spune ca a fost un urcus usor solicitant. Ajunsi la ansamblul manastiresc, ma copleseste un sentiment negativ. Dupa pelerini... POTOPUL. Au tinut neaparat sa-si faca resimtita prezenta si au lasat in urma gunoaie si un sentiment asa de... dezorganizare. Cred ca toti erau plecati la masa, caci nu mai era nimeni nici macar in biserica. Per total locul este frumos, manastirea frumoasa, cu calugari harnici si gospodari (si oamenii din sat de asemenea). Ansamblul cuprinde poarta de intrare, Biserica Veche, Biserica Noua, altarul de vara, chiliile si un corp pt cazarea pelerinilor. Punand totul pe conjuctura nefericita de a fi ajuns exact dupa plecarea pelerinilor, prefer sa nu-mi exprim mai multe pareri legate de acest loc. Mai mentionez un parauas, frumos amenajat, care trecea prin curtea incintei si care parea ca spala asa din izul zonei.

Manastirea are un site propriu, foarte bine organizat si documentat si in care este prezentata foarte frumos atat manastirea cat si istoria zonei.

Coborand de la Moisei intram inapoi pe DN17 si mergem pana la o intersectie in forma de T unde facem dreapta spre Valea Izei, conform indicatorului. Am uitat sa mentionez ca o data cu intrarea in Borsa drumul devine bun, mentinundu-se asa pana la capat.

Ajungem in cele din urma si la Manastirea Barsana. Aici, la fel cum s-a scris si pe site, este intr-adevar un colt de rai. Nu pot decat sa fiu in asentiment cu voi toti, care ati trecut pe acolo si ati acordat nota 10 locatiei. Review'ul lui Utube vezi impresiieste elocvent si nu voi mai insista asupra altor detalii.

Ca noutate, au aparut fotografi care iau cadre pentru miri cu drona in curtea manastirii :))

Pentru ca mai aveam suficient timp pana la inserare, la intoarcere inspre Borsa, am hotarat sa mai bifam un obiectiv si anume Manastirea Pietroasa Borsa. Undeva in zona spitalului din Borsa, intr-o zona mai larga (mai aerisita) veti vedea si un indicator spre Manastirea Pietroasa. Treceti Viseul si incepeti un urcus pe un drum ingust asfaltat care serpuieste printre casute si pensiuni si se afunda prietenos in padure. La un moment dat asfaltul se termina si este inlocuit de un drum pietruit. Fiind traseu montan pt varful Pietrosul, drumul este marcat ca atare cu insemne clasice pe trunchiurile copacilor. Dupa vreo 4 km (2 asfaltati si 2 neasfaltati) este o parcare unde iubitorii muntelui isi mai lasa masinile si continua urcusul pe traseul marcat spre varful Pietrosu.

Noi insa facem dreapta si iesim din padure spre lumina. Dupa vreo 200 m ajungem pe un platou si ramanem incremeniti de frumusetea care ni se intindea in fata ochilor. O minunata bisericuta din lemn, in stil maramuresean asezata pitoresc la poalele Pietrosului. Un cadru de tablou, manastirea pare pictata de o mana de geniu lasand pe panza toata creatia sa. Perfect centrata, cu culorile alese, fiecare albina la locul ei :) Poate vi se intampla si voua sa va aflati cateodata in fata unei picturi si sa incercati sa-i gasiti o chichita... ceva ce nu e de acolo. Dar nu... aici totul mi s-a parut perfect. Si trebuie sa tineti cont ca veneam de la Manastirea Barsana.

Am lasat masina in parcarea imensa din fata curtii si am pasit timizi si incatati peste masura in incinta ansamblului. Soarele isi incepuse coborarea sub linia orizontului iar noi am intrat repede in bisericuta sa ne inchinam. Acolo se afla o maica care tocmai aprindea candelele. Dorind sa-i lasam niste acatiste, dar sa nu o deranjam, am asteptat sa termine treaba, iar cand aceasta s-a intors a fost surprinsa sa ne vada acolo (asa de destonic isi facea trebusoara) si ne-a primit cu mare bucurie! Dupa ce am povestit un pic ne-a invitat numaidecat la masa, dar nu inainte de a trece pe la pastravarie sa ne arate de unde ne vom infrupta. Si dupa ce am mancat niste pastravi cu mamaliguta si usturoi... si branza naturala si un vin rosu foarte bun ne-am scuzat ca plecam sa cautam cazare ca se lasase seara bine cu promisiunea ca vom reveni dimineata la slujba, dar vezi sa nu mai poti pleca :) Maica stareta, de asemenea o maica deosebita, a insistat sa dormim acolo si ne-a condus maica care ne intampinase la o casa aflata inafara incintei manastirii la vreo 50 m pe un delisor. Am ajuns cu lanterna acolo fiindca era bezna deja si casuta era de fapt o cabanuta in toata regula. Jos... o bucatarie si vreo 2 camere si sus iar 3 camere cu o baie... toate noi... apa calda, caldura si tot ce vrei.

Dimineata aveam sa vedem si exteriorul. Peste drum mai era o pensiune in care erau alti turisti/pelerini. Noi am fost singuri in toata cabanuta aia. Urcand un mic delusor poti vedea o panorama deosebita asupra orasului Borsa pe o parte... si manastirea de cealalta parte.

La slujba l-am cunoscut si pe parintele slujitor. Un alt om minunat. De asemenea, oameni in port popular venisera la slujba. Desi nu era hram, dupa slujba toata lumea a fost poftita la masa.

Am mai stat de vorba, am facut schimb de numere de telefon (pe care vi le pot da daca vreti vreodata sa ajungeti pe acolo) Din chestiile lumesti am mai aflat ca primaria intentioneza sa asfalteze pana sus (adica si ceilalti 2 km). Ca manastirea este noua, de prin 2007 desi mie imi dadea impresia ca e intepenita de vreme acolo. Pamantul pe care e ridicata manastirea de aceasta mica comunitate a apartinut tatalui actualei starete, care a vrut neaparat sa se faca un schit acolo. Inafara de carne de peste nu se consuma alt fel de carne acolo. Pastravaria este alimentata cu apa proapata si oricat de frig a fost iarna nu a inghetat niciodata. In constructie era casuta preotului slujitor, in timp ce chiliile maicilor, bucataria si foisorul erau construite deja. Locul este punct de plecare sau innoptare pentru numerosi turisti care vizeaza de fapt varful Pietrosul.

Drumetia a continuat cu Cascada Cailor (urcare cu teleferic si apoi traseu lejer la pas - foarte frumos) si un scurt popas la intoarecere la Ciocanesti.

Recitind ce am scris pana acum, am sesizat ca am spus in 2 randuri "bisericuta" De fapt lacasul nu este mic, dar nici mare... insa contrasteaza puternic cu muntii din spate... si iti descopera de fapt... foarte sublim... cat de neinsemnate sunt lucrarile omului fata de maretia lui Dumnezeu!

Din pacate, telefonul a suferit un accident si nu am nicio poza din excursie, exceptie cele cateva pe care le trimisesem pe facebook lui frate-miu si pe care le-am si incarcat pe site :(

Daca pentru Manastirea Prislop si Manastirea Moisei nu ma prea pot pronunta, daca pentru Barsana am recunoscut frumusetea incontestabila, pentru Manastirea Pietroasa si oamenii de aici pot spune cu mana pe inima ca am vazut frumusetea si am simtit o incarcatura pozitiva extraordinara. Emotia si starea sufleteasca de la acea vreme m-au ajutat sa retin cateva detalii pe care sa vi le impartasesc si voua si sa retraiesc azi, cu ocazia asta, acele clipe minunate.

Va doresc in continuare un Paste Fericit!

In ritmul meu... in felul meu

---

VIZUALIZĂRI: 9487 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI