Muzeul National de Istorie al României, Tezaurul Istoric

TIPĂREȘTE

După vizitarea Muzeului Aurului de la Brad m-am gândit la o revenire la Muzeul Național de Istorie a României (M. N. I. R.) sau mai bine zis la ceea ce a mai rămas din el. Deși sunt aici pe AFA articole excelente, cred că o readucere aminte nu strică, mai ales acum, în perioada vacanței elevilor și în săptămâna "Școala altfel". De aceea voi începe și eu puțin altfel, vă voi spune, pentru aceia care încă nu știu că M. N. I. R. este în București pe Calea Victoriei nr. 12, vis-a-vis de palatul CEC, are un program de vizitare de miercuri până duminică, program de vară orele 10 - 18, tariful de vizitare este unic numai până la sfârșitul lunii mai 2016 și este 7 lei de persoană cu menținerea gratuității pentru cei ce beneficiază de aceste facilități, apoi se revine la tarifele diferențiate; există taxe de ghidaj (se solicită cu 48 de ore înainte de vizită), pentru limba română este între 10 și 20 lei, funcție de numărul persoanelor din grup, fotografiatul este netaxabil dar condiția este să nu folosiți blitz și, după părerea mea, o vizită poate dura 2-3 ore dacă doriți să studiați atent exponatele. După cum am văzut la vizita mea de săptămâna trecută, puteți avea norocul sau îl puteți aștepta acolo în muzeu, căci sunt destule grupuri de români (elevi săptămâna aceasta) și străini care beneficiază de ghidaj, deci puteți să vă alăturați discret grupului. Străinii de toate vârstele sunt cei pe care i-am întâlnit în sălile muzeului, români doar un grup micuț.

La 8 mai anul acesta se vor împlini 44 de ani de la inaugurarea muzeului bucureștean, înființat în urma hotărârii Consiliului de Miniștri ai R. S. R. din 1968; atunci s-au discutat aproape toate condițiile strângerii patrimoniului dar și a locației căci era de ales între clădirile Palatului de Justiție, Palatul Poștelor, Sfatul Popular al Capitalei sau ridicarea unei noi construcții. A fost ales Palatul Poștelor, clădire istorică și s-a început renovarea acesteia, lucrare executată destul de rapid. Munca depusă apoi pentru aducerea obiectelor valoroase din muzee, colecții, biblioteci, arhivele statului, de la particulari, etc., organizarea spațiului expozițional și a materialelor informative în cei 15.000 mp, alocați inițial a fost imensă și a presupus cooperarea unor istorici și arheologi renumiți, și nu numai. Inaugurarea și funcționarea muzeului a fost un adevărat succes, devenind cel mai mare muzeu de profil din țară, căutat de multi vizitatori dar a fost și folosit pentru propaganda comunistă, aici fiind aduși toți șefii altor state care vizitau România.

La deschiderea oficială muzeul avea un patrimoniu mult mai sărac decât astăzi dar care era expus publicului. Din septembrie 2002, cea mai mare parte a expoziției permanente a fost trecută în conservare, în depozite, deoarece au fost începute lucrările de consolidarea clădirii ce trebuiau terminate până în 2007. Astăzi nu se știe când și cu ce bani va fi terminat. Din expoziția permanentă acum există doar Tezaurul istoric și Lapidarium cu copia Columnei lui Traian iar în holul mare se organizează expoziții temporare cu diverse teme.

Din stradă, înainte de a urca treptele, te impresionează clădirea cu cele 10 coloane dorice, chiar dacă nu mai are statuile de deasupra intrării, distruse de cutremure. Despre istoria terenului și a construcțiilor care au existat aici, a scris foarte documentat Michi și găsiți destule informații și pe pagina muzeului, vă spun doar că a fost foarte dorit Palatul Poștelor deoarece la punerea pietrei de temelie a participat chiar Carol I iar un document referitor la construcție, împreună cu monede de aur și argint, aflate în circulație, a fost zidit în coltul dinspre biserica Sf, Dumitru Poștă. Ce nu încadrează cu aspectul clădirii este statuia lui Traian, una din cele trei asemănătoare lucrate de sculptorul Vasile Gorduz (una la Roma, alta la Sevilla) și care-l reprezintă pe împăratul Traian nud, ținând în brațe un lup cu un șarpe, de fapt s-a vrut redarea mitului genezei daco-romane a poporului român.

Intrând în holul mare, în stânga sunt două case de bilete, de fapt două magazinașe care vând diverse cărți, reproduceri după obiecte, tricouri, hărți; acolo puteți primi cheia de la o cutie de depozitare pentru diverse obiecte personale, cât timp vizitați muzeul. Și am uitat să vă spun că există un sistem ajutător pentru persoanele aflate în scaun cu rotile, atât în stradă pentru a urca treptele, cât și în muzeu pentru a coborî la subsol. După plata biletului, prin holul mare unde acum se pregătește o expoziție, se merge către Lapidarium, copia Columnei lui Traian și tezaur, ordinea nu are importanță. Deși nu aceasta a fost ordinea în care am vizitat expozițiile, voi scrie întâi despre Tezaurul Istoric.

Camera tezaurului de aur, argint și pietre prețioase este de fapt sub unul din trotuarele de pe Calea Victoriei, se zice că sub cel din fața clădirii CEC, dacă este adevărat nu pot să știu dar este informația făcută public de unul din directorii muzeului. Acolo unde este camera tezaurului a fost buncărul poștei unde se păstrau sume imense de bani în aur, în totală siguranță. Nici nemții nu au descoperit buncărul în timpul Primului Război, când armata română a trebuit să se retragă, acolo fiind rămași în siguranță 5 milioane de lei în aur. Astăzi sala tezaurului are și alte sisteme moderne de securitate. Încăperea de aprox. 1000 mp are 40 de vitrine cu aproximativ 3000 exponate așezate în ordine cronologică, adică orfevrărie preistorică cu obiecte primitive de podoabă și vase de libații, apoi orfevrărie getică, greacă, podoabe din timpul ocupației romane și rafinatele bijuterii ale regalității. Vitrinele sunt securizate și se deschid la perioade bine stabilite de timp pentru a fi curățate, în prezența unei comisii speciale formată din istorici și reprezentanți ai MI. Exponatele nu sunt asigurate - se spune că sistemele de securitate sofisticate nu creează îngrijorare- dar atunci când sunt expuse în afara muzeului părți din colecții, niciodată colecția întreagă, sunt asigurate la sume uriașe. De exemplu, doar una din cele 12 brățări regale dacice, de aprox. 950 g aur, a fost asigurată la suma de 400.000 €. Aici sunt expuse obiecte ce au aparținut unor culturi de pe teritoriul românesc sau obiecte ale bisericilor, caselor domnitoare, regilor și reginelor, aici puteți admira obiecte ce au fost ale dacilor (brățările regale), geților (coiful princiar getic), hunilor, goților, tetraevanghelierul de la mânăstirea Hurezu, mitra episcopală de la București, crucea de mână a domnitorului Brâncoveanu, parte din tezaurul de la Pietroasa dar și multe exponate ce au aparținut familiei regale române: coroana de oțel a regelui Carol I, coroana reginei Maria, sceptrul regelui Ferdinand, săbii primite cadou de regi de la armata română dar și de la cea turcă, caseta reginei Maria în care s-a odihnit un timp inima ei, bijuterii deosebite. Coroana reginei Maria, deosebită, se zice că este cea mai frumoasă coroană a unei regine a României, este ovală și nu rotundă la bază, este decorată cu spice de grâu și crucea gamată, ambele simbolizând și fertilitatea, are pandantive cu stema României dar și a ducatului de Saxa-Coburg și Gotha, este lucrată din aur adus din munții Apuseni și modelul este inspirat după coroanele purtate de soția lui Neagoe Basarab, doamna Despina Milița. Coroana a fost lucrată la Paris la Casa Falize, după modelul desenat la sugestia reginei de argeșeanul Costin Petrescu, despre care am mai scris câteva cuvinte. Sunt multe obiecte de aur și pietre prețioase ce au aparținut reginei Maria, despre caseta în care i-a fost depusă un timp inima, am scris într-unul din articolele despre castelul de la Balcic.

Nu pot să trec peste coroanele regale fără să pomenesc de celebra coroană de oțel a regelui Carol I, despre care se vorbește adesea. Istoria ei, așa cum am aflat-o eu sau poate doar una din variantele care circulă: la 14 martie 1881 s-a proclamat regalitatea la noi iar la 10 mai același an a fost încoronat rege cel ce era domnitorul Carol I. La ordinul strict secret al lui Carol, Arsenalul Armatei a confecționat trei coroane aproape identice din partea din față a unuia dintre tunurile luate ca trofee în bătălia de la Plevna din 28 noiembrie 1877; o coroană fără nici o piatră prețioasă, având în vârf crucea ordinului Trecerea Dunării a fost sfințită și purtată de rege la încoronare. Coroana dorită chiar de rege a fost un simbol și un mesaj, domnia lui va fi puternică și se va dărui poporului român, gestul său fiind preluat din tradiții vechi europene.

Despre poveștile kosonilor, podoabelor, obiectelor bisericești, cele ale familiei regale se pot scrie pagini întregi, cu atât mai mult dacă mai știți câte ceva sau auziți explicațiile unui ghid bun. Cel mai bine este să veniți aici să vedeți partea de tezaur expusă, niciodată toate artefactele, din motive de securitate și să aveți norocul ca cele mai valoroase să nu fie în expoziții itinerante. Nu uitați că noi avem cel mai mare depozit subteran de aur nativ din Europa, că aici, sub picioarele noastre există istorii nedeslușite, petrecute acum multe mii de ani, că poate în viitor vom aprecia istoria noastră, bunurile și tradițiile noastre.

Despre copia Columnei lui Traian vă spun curând, de fapt în acea sală am petrecut mai mult timp decât în fața vitrinelor strălucitoare dar nu avea logică să scriu întâi despre ea când de fapt Columna este creată de mirajul aurului dacic și nu invers.

---

VIZUALIZĂRI: 2735 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI