Ghid util pentru drumul cu trenul in Grecia

TIPĂREȘTE

In 2008 am avut ocazia sa calatoresc prima data in Grecia, si trebuie sa recunosc ca a fost "dragoste la prima vedere", motiv pentru care mi-am si propus ulterior sa nu treaca anul fara sa ajung macar o data in acest colt de paradis. Am ajuns in Santorini pe cont propriu, fara a apela la agentii turistice, oricum marea majoritate a tour operatorilor au introdus aceasta destinatie doar din 2009 in calendarul charterelor. Lipsa informatiilor la acea data a facut ca excursia noastra sa iasa ceva mai wild fata de cum eram obisnuiti, dar fara a o influenta neaparat in mod negativ.

Pana la acea data, doar in tara mai organizasem excursii de acest fel, mai exact fara a fi in cunostiinta de cauza asupra destinatiei. Despre Grecia auzisem o gramada de lucruri, toate foarte pozitive, stiam ca e foarte frumoasa, iar despre Santorini stiam doar foarte putine, mai exact ca era o destinatie destul de noua si mai rebela. Am facut rezervarea la hotel, platind on-line cu cardul, dupa care a doua zi!!! mi-am dat seama ca ar fi cazul sa-mi caut si o modalitate de transport pana acolo, mai avand doar 3 saptamani pana la plecare, iar la acea data inca nu aveam permis de conducere, asa ca masina nu a fost o solutie.

Am gasit trei modalitati de a ajunge in Atena si anume cu autocarul, cu trenul si cu avionul, :)), iar de aici aveam varianta de a merge mai departe cu avionul sau cu ferry-ul pe insula.

Prima varianta studiata a fost avionul, care a cazut si foarte repede, datorita pretului de atunci, aproximativ 375 - 400 de euro cu taxe cu tot de persoana, cu plecare din Budapesta sau Bucuresti, ceea ce ni s-a parut cam mult. Varianta a doua a fost cea cu autocarul, dar si aceasta a cazut destul de repede dupa ce am vazut ca drumul pana acolo ne costa din Bucuresti undeva la 300 de euro dus si intors, la care trebuia sa mai adaugam aproximativ 50 de euro drumul dus-intors pana in Bucuresti cu trenul, iar statul in scaunele de autocar nu e chiar un confort absolut.

Ultima varianta, pentru care am si optat a fost trenul, unde datorita sistemului Balkan flexipass, drumul a iesit undeva la 250 de euro Oradea - Atena, dus-intors. Prin urmare am dat fuga la agentia de voiaj unde insa am avut parte de o surpriza, nu puteam face rezervare decat pana la Salonic, desi trenul avea un vagon cuseta care mergea pana la Atena, explicatiile care mi s-au dat au fost fara sens, oricum mi-am dat seama ca nu era vina femei de la ghiseu, optand pentru cuseta pana la Salonic, aici urmand a-mi plati locul pana la Atena.

Si a a venit si momentul mult asteptat, seara pornind spre Bucuresti, ocupand pana aici o cuseta de 4 persoane, extrem de spatioasa si curata. Drumul a fost fara probleme, am primit lenjerie extrem de curata, apa plata, desi era inceputul lunii mai pe tren era si caldura, la prize am avut curent, asa ca telefoanele noastre nu au avut de suferit, iar lampile de veghe functionand foarte bine. In Bucuresti am ajuns a doua zi dimineata, avand un interval de 4 ore pentru hoinarit pana la plecarea spre Salonic, asa ca ne-am lasat bagajele la casa de bagaje si am pornit la o mica hoinareala prin Bucuresti.

La pranz ne-am urcat in tren cu destinatia Salonic, acesta avand si cateva vagoane catre Istanbul, de care daca ma mai tine bine memoria ne-am despartit la Veliko Tarnovo. Si aici am stat la cuseta de data aceasta de 6 persoane, un pic mai inghesuita, dar a fost ok, curata, doar prizele nu functionau, am inteles ca era defect ceva la panoul electric, celalalte vagoane neavand probleme.

Ajunsi la vama Giurgiu, ne-am adus aminte ce insemnau asteptarile prin vami, in urma cu mai multi ani, desi aici nu am stat decat cam 30 de minute, in schimb la Ruse am asteptat aproape o ora, ceea ce a dus si la acumularea unei intarzieri de aproape o ora, ce nu a mai fost recuperata pe parcurs.

Bulgaria vazuta din tren ne-a dezvaluit cateva peisaje foarte frumoase, dar si foarte dezolante, in momentele cand trecand prin unele orase, fostele zone industriale din apropierea garilor aratau ca dupa bombardament, ca sa nu mai vorbesc de trenurile bulgaresti pe care pusesera stapanire amatori de graffiti.

O alta observatie pe care trebuie sa o fac e ca Bulgaria ni s-a parut un sat pustiu, am vazut foarte putina lume prin localitatile prin care am trecut, doar Sofia a fost ceva mai animata.

La bulgari am mai avut sansa de a mai admira noaptea un peron aproape o ora in vama de la iesirea spre Grecia, dar o data ajunsi in prima statie din Grecia, aici vama a durat mai putin de 15 minute, dupa care ne-am continuat drumul spre Salonic, unde si am ajuns dupa un drum care a durat aproximativ 18 ore.

In Salonic am avut de asteptat cam o ora pana la plecarea spre Atena, asa ca ne-am dus sa ne luam locuri spre Atena. I-am dat doamnei de la ghiseu zambind biletele noastre Balkan flexipass si am rugat-o sa ne dea locuri pana la Atena, ne-a raspuns intr-o engleza ce semana pe alocuri cu suedeza, fara exagerari, ca nu mai are locuri la urmatoarele doua trenuri spre Atena nici la clasa I nici la a II-a si ca va trebui sa ne continuam drumul in picioare sau pe eventualele scaune libere. Asa ca in schimbul a 3 euro de persoana, am primit un drum de care-mi voi aminti multi ani de acum incolo:)). Ca sa va faceti o impresie despre conditiile in care am calatorit va trebui sa luati una bucata vagon compartimentata, ii umpleti compartimentele la refuz, mai inghesuiti cam 80-100 de persoane pe coridor, inmultiti cu 8, adica numarul de vagoane, si tineti cont ca ne aflam in antepenultimul vagon, iar ultimul vagon era vagon restaurant si in permanenta lumea mergea inspre si se intorcea de la restaurant, urcandu-te peste tine, ca sa poata trece pe coridor. Trebuie sa mai adaug si ca acest tren era un InterCity, dar a oprit in halte, in care in Romania nu cred ca opresc nici cursele speciale, nu personalele, iar distanta pana la Atena a facut-o in aproximativ 8 ore si jumatate!

Cand ne-am dat jos in Atena, trebuie sa recunosc ca m-am simtit mult mai "bine si mai fericit" decat cand am coborat prima data din avion. Dupa acest voiaj "placut" am considerat ca ar fi cazul sa ne asiguram cu locuri pentru intoarcere, asa ca ne-am indreptat spre giseul de bilete, dar domnita de aici ne-a taiat elanul, sustinand sus si tare ca la trenul cu care doream sa ne intoarcem pana la Salonic, tot un InterCity, nu se vand bilete, fiecare isi ocupa loc cum vrea, se plateste doar suplimentul de viteza 3 euro.

La intoarcerea in tara, ajungand in gara din Atena, am hotarat sa mai facem o incercare si sa vedem poate vom primi ceva locuri, dar nici vorba, raspunsul era destul de sec, fara locuri sa-i dam doar 3 euro pentru suplimentul de viteza. Am sperat, trebuie sa recunosc, ca pe drumul de intoarcere va fi mai bine, dar m-am inselat, evident ca toate locurile erau ocupate de persoane care AVEAU bilet pe acele locuri, si noi am calatorit alte 8 ore pana la Salonic in aceleasi conditii inghesuiti pe coridoare intre bagaje. Asa ca ajungand in Salonic desi am avut aproape 2 ore si jumatate pana la plecarea spre tara, ne-a pierit tot cheful de a mai explora orasul.

In rest drumul de la Salonic pana la Oradea, l-am facut in conditii la fel de bune ca la dus, doar vamesii bulgari sau incapatanat sa tina trenul o ora si jumatate in Ruse. Inainte de a intra in Giurgiu, pe cand marea majoritate a pasagerilor, inclusiv eu, stateam pe la geamuri facand poze la Dunare si la orasul Giurgiu, autoritatile romane s-au hotarat sa spele trenul...

Nu cred ca as mai repeta drumul cu trenul, acum, dar probabil daca nu as conduce nici in ziua de azi, ar fi ramas o optiune viabila. Drumul cu trenul prezinta cateva avantaje fata de autocar, si anume faptul ca te poti plimba pe coridoare cand vrei (sa uitam de zona Salonic - Atena:)), iar riscul sa dai peste "soferi" mai speciali e mai mare.

---

VIZUALIZĂRI: 25638 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI