Villa Apostolis şi Villa Andonis din Parga sau acasă la Olga şi Adon’

TIPĂREȘTE

Cred că despre frumoasa Parga şi zonele din jurul său, nu mai puţin încântătoare, am scris şi am tooot scris, că posibil să vă fi plictisit! E drept că aveam ce, întrucât prima decadă din septembrie, din doi ani consecutivi, 2013 şi 2014, le-am petrecut în minunata staţiune de la Marea Ionică. Dar despre locul de cazare din Parga n-am mai apucat să scriu nimic, practic, el a fost eclipsat de farmecul orăşelului care ne-a cucerit inimile şi sufletele de cum l-am văzut, cazarea devenind aproape de neglijat. Până deunăzi când am fost întrebată simplu de nişte colegi de serviciu: ”Unde ai stat în Parga, ca să ne facem o idee, c-am vrea şi noi să mergem în Parga la toamnă? ” Atunci am realizat că deşi am păstrat în ambii ani aceeaşi cazare, n-am spus nimic despre ea. Cum încă nu e prea târziu, netrecând, încă, trei ani de la perioada în care am fost oaspeţi, m-am gândit că poate ar mai fi de folos cuiva interesat de Parga, încă un articol de cazare.

Dar cine sunt Olga şi Adon’? Ei sunt proprietarii celor două corpuri de vile situate în centrul Pargăi, cunoscute ca Villa Andonis, aşa cum am identificat-o pe booking şi ca Villa Apostolis, aşa cum am găsit-o pe site-ul agenţiei englezeşti de rezervări pe care am folosit-o, fiind mai ieftină. Nu am aflat imediat care dintre ele este Villa Andonis şi care este Villa Apostolis, dar cu timpul mi-am dat seama că cea din stânga intrării ar fi Villa Andonis, iar cea din faţă Villa Apostolis. Cert este că amplasarea vilelor, la câteva sute de metri şi, implicit, câteva minute de forfota din centrul Pargăi, era tot ce ne doream. Proprietatea este situată chiar vizavi de Centrul Medical (un mic spital), pe strada Spirou Livada nr. 20, artera principală a orăşelului, care abia putea asigura ca două maşini să treacă una pe lângă cealaltă, asta în cazul în care nu erau parcate şi alte maşini pe margine, ceea nu se prea întâmpla, circulaţia devenind anevoioasă. La asta contribuia şi relieful în pantă, dar şi trecătorii ce foloseau carosabilul pe post de trotuar, acesta fiind insuficient, dar ce să mai vorbim: strâmt, înghesuit şi aglomerat erau atribute-părţi din farmecul Pargăi. Accesul se făcea foarte bine şi spre port, implicit spre plaja Krioneri, dar şi spre plaja Valtos, pe străduţe urcânde, înguste cât cărările de munte.

Să revenim la vilele Apostolis şi Andonis. Ele sunt dispuse în jurul unei mici piscine cu o formă trapezoidală, la intrare te loveşti de un panou care te informează că poţi să iei cu chirie bicilete, scutere, aceasta fiind o altă afacere de familie a celor doi, frate şi soră: Olga şi Adon’. Olga e o femeie dură, gen femeia-bărbat, trecută de patruzeci de ani ce făcea eforturi mari să pară amabilă, ea conducea, practic, totul, ea împreună cu soţul ei urmăreau totul îndeaproape, nu le scăpa nimic. Nu am văzut să fi avut copii. În schimb, Adon’, de fapt Adonis, dar era strigat tot timpul de soră-sa Adon’, era un bărbat de treizecişi... de ani, însurat cu o consoartă frumoasă, cu doi copii şi al treilea pe drum. Anul următor bebeluşul era plimbat cu căruciorul, fără frică, de fraţii mai mari tot pe Spirou Livada. Adon’ era genul de om „lasă-mă să te las”care, în primul rând, se lăsa condus şi el de soră-sa, de o lejeritate remarcabilă (a se înţelege şi ospitalitate), pe deasupra avea un nume predestinat, căci era un bărbat frumos, la care se uitau cu drag toate musafirele, în special, englezoaicele. Lăsând gluma la o parte, ei mai deţineau încă două hoteluri: un aparthotel numit Valtos Ionion pe şoseaua ce duce la plaja Valtos, celălalt mai de soi, chiar la plaja Valtos, Ionion Beach, şi un centru de închirieri biciclete/moto la Valtos Ionion. Dacă pe Adon’ îl găseai, nu-l găseai prin preajmă, Olga era omniprezentă, meritul ei cel mare fiind asigurarea unei curăţenii desăvârşite în tot complexul, ea locuind împreună cu soţul din dotare într-un apartament de la parterul uneia dintre vile.

Buun! Fiecare corp de vile conţine numai camere în regim self-catering, toate fiind dotate cu chicinetă, în corpul din strada Spirou Livada fiind şi recepţia. Nu există bar, restaurant sau altă posibilitate de a încerca ceva de băut sau mâncat. Nici o probemă, lângă complex se afla Green Bakery, restaurant şi patiserie. Vila situată vizavi de intrare avea 17 studiouri şi trei apartamente, cea de lângă intrare, numai 14 studiouri. În primul an de vacanţă am stat într-un studio la parter, în corpul de lângă intrare. A fost foarte bine, camera foarte largă, chicineta utilată complet, cu baia destul de spaţioasă, balconul cam îngust, ce-i drept, şi cam apropiat în părţi de cele al vecinilor cu vedere, ca toate celealte la piscină, dar asta a fost! Curăţenie se făcea zilnic, lenjeria şi prosoapele schimbate la trei zile, consumabile: săpun, hârtie igienică, şampon, pe măsură ce se epuizau, stocurile erau refăcute. Aerul condiţionat funcţiona perfect, la fel şi frigiderul destul de încăpător, hota „trăgea” destul de bine, deşi n-am forţat-o prea tare, televizorul era din cel vechi cu tub (acum am văzut că le-au înlocuit cu LCD-uri), suspendat, cu o mulţime de programe, dar nici unul românesc. Mobilierul includea două paturi single, dar lipite în formă de pat matrimonial cu noptiere în părţi, un dulap enorm, cu seif cu tot, o toaletă cu scăunel aferent, o masă cu două scaune gen fotoliu, ca loc de relaxare. Şi pe balcon, la fel o măsuţă de plastic cu două scaune foarte comode. N-am întâlnit conaţionali în primul an la Olga şi Adon’, a fost o şedere foarte plăcută, am fost hotărâţi să repetăm experienţa Parga şi în septembrie 2014, musai tot la Olga şi Adon’, deşi se scumpise niţel.

Zis şi făcut! Am făcut rezervare în mod similar, ne-am prezentat la vile şi surpriză! Olga şi Adon’ nu numai că nu ne-au mai recunoscut, nici nu aveam pretenţia că doar nu eram cine ştie cine, dar erau foarte încurcaţi la vederea voucherului nostru de cazare. L-au sucit pe toate părţile, au consultat graficele de cazare pe care le aveau pe hârtie, deşi aveau un computer (probabil de decor) şi, în fine, Olga ne-a invitat în vila din faţă. Ok, mi-am zis, să o încercăm anul ăsta şi pe-asta. În drum ne spune că e posibil să ne mute în alt studio pe parcursul celor zece zile, pentru că le vin nişte prieteni buni din Anglia pe care trebuie să-i cazeze neapărat acolo. A repetat de câteva ori că „poate, nu e nimic sigur! ”, probabil la expresia feţei mele nedumerite. Atunci, de oboseală, n-am dat importanţă prea mare acestui aspect, deşi ar fi trebuit. În timp ce eram conduşi spre studioul nostru, auzim dulcele nostru grai răzbătând din altul unde se certau de zor membrii unui cuplu. Olga a zâmbit cu subînţeles, în sensul că „gălăgioşi mai sunteţi, fraţilor, din neam! ”. Eu m-am făcut că nu înţeleg despre ce e vorba.

Camera era foarte plăcută, deşi un pic mai mică faţă de precedenta, era mai stilată, avea pat de mijloc cu adevărat, noptiere în capete, o canapea, o toaletă cu scăunel, un LCD suspendat. Baia era, în schimb, mai mare şi mai bine organizată, dar la fel de curată. Chicineta era fix la intrarea în cameră, bine utilată, la fel, frigider şi hotă funcţionând perfect. Balconul oferea vedere către inima Pargăi până la mare care se zărea timid hăt departe, puteam admira priveliştea stând confortabil în minifotoliile din jurul mesei. Olga stătea cu noi în acelaşi corp, avantajul curăţeniei fiind mai accentuat. Aşa au trecut şapte din cele zece zile de vacanţă, în regimul cunoscut de schimbat lenjeria, prosoapele, consumabilele, etc. În după-amiaza celei de-a şaptea zile, Olga, ce ne aştepta în stradă, ne anunţă şi ne roagă s-o scuzăm, că trebuie să ne mutăm într-un studio în corpul celălalt, scop în care îşi punea la dispoziţie propriul ajutor. Ne-a luat aşa de repede şi de tare, că nu prea ne-am dezmeticit şi ne-am învoit. Am început să strângem în grabă lucrurile şi să le aruncăm fără noimă în bagaje, pentru că distanţa nu era mare, dar stresul şi disconfortul, da! În fine, într-o oră eram mutaţi dincolo şi cu sprijinul direct al proprietăresei. Apoi am îndraznit să comentez cutezând s-o întreb de ce a hotărât aşa, că şi noi plătiserăm demult tot printr-o firmă englezească, având, totuşi, defectul de a nu fi englezi. N-am primit nici o explicaţie pertinentă, ci numai scuze cu duiumul. N-am vrut să ne stricăm vacanţa, nu ne-am „pus cracă”, lăsând lucrurile aşa, dar faptul în sine mi-a lăsat aşa un gust amar, gust pe care nu l-a mai îndulcit nici Adon’ cel arătos ce se simţea şi el vinovat de învârtelile surorii sale. După aceea, în ciuda ghinionului avut, ne-am impus să trecem peste incident, fără să ne-afecteze prea tare, pentru a nu ne compromite finalul de vacanţă şi am reuşit.

Per total, complexul e o bună opţiune de cazare în Parga cea aglomerată şi înghesuită, chiar dacă nu are parcare proprie. Adon’ s-a descurcat şi ne-a făcut rost de loc pentru maşină în jur, în aşa fel încât n-au fost probleme. Apropierea de centru, port, de Valtos, de magazinele mai mari din zonă: Arista, Dalas, de biserica Sf. Nicolae, de şcoala cu a sa curte generoasă numai bună de parcare, reprezintă atuuri clare ce recomandă vilele Apostolis şi Andonis turiştilor dornici de Parga.

---

VIZUALIZĂRI: 2380 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI