Multe despre San Remo, un oras fermecator

TIPĂREȘTE

San Remo este un oras linistit, un oras calm dar care are multe de oferit. Nici nu ma gandeam ca sunt atatea de vizitat/de vazut in San Remo pana nu am ajuns acolo.

Citisem mult si ma informasem ca de fiecare data dar stiti cum se spune, la fata locului totul este diferit.

Am „pasit” in San Remo intr-o vineri dimineata... nu aveam nimic programat... stiam ca am toata ziua in fata pentru a descoperi acest oras.

Am cerut o harta la receptia hotelului si am mers incetisor spre centrul orasului.

Prima data am descoperit o promenada extrem de frumoasa, pe Corso dell'Imperatrice. O promenada lata, unde lumea se plimba linistita. Noi eram in tricou si in adidasi iar localnicii cu fasuri groase si in ghete. Mie una mi s-a parut cald dar la ei se pare ca luna noiembrie este prima luna de iarna hahaha. Dar sa revin la promenada. Ce am observat inca de la inceput este faptul ca fiecare locuitor al acestui oras are caine. Bine, poate nu chiar toti oamenii dar din 10 oameni 7 erau cu cainii dupa ei.

De asemenea, nu am vazut multi tineri pe strada, nici copii si nici femei gravide. Majoritatea oamenilor sunt oameni in varsta.

Tot pe Corso Dell’Imperatrice exista o pista luuuuunga pentru biciclisti si de asemenea pentru cei care doresc sa alerge. Mi s-a parut un lucru extrem de bun si bine pus la punct de catre autoritati. Pe toata Coasta de Azur am observat aceste piste pentru biciclisti.

Dupa ce am admirat si m-am plimbat pe aceasta promenada frumoasa am gasit Auditorium Franco Alfano (Franco Alfano a fost un compozitor italian și pianist) din Parco Marsaglia.

La cativa mentri am putut admira Iglesia Ortodoxa Rusa (San Basilio). Biserica a fost ridicata în 1912 de către comunitatea locală ruseasca. Din pacate era in restaurare si nu era deschisa publicului. Am reusit sa fac cateva poze dar schelele erau prezente pe biserica si oamenii chiar munceau la biserica. Am inteles ca intrarea in biserica este de 2 euro atunci cand este deschisa.

Dupa ce am admirat biserica, la cativa metri am ajuns la cea mai faimoasa cladire din San Remo si anume: cazionoul.

Un cazino pe care noi ne-am „incumetat” sa il vizitam in ultima zi petrecuta in San Remo. Intrarea este gratuita, trebuie doar sa aveti pasapoartele la dvs si sa va inregistrati la receptie. Vi se face o poza pe loc, datele din pasaport sunt introduse in baza lor de date si vi se da un card (imprimat pe hartie) cu valabilitate o saptamana. Pe card aveti scris numele dvs si data de „valabilitate”. Cu acel card, urcati la etaj si cardul va este scanat. Nu aveti voie sa fotografiati inauntrul cazinoului.

La parter este camera de Slot Machines sau cum le spuneam eu :”pacanele”.

Bineinteles, numai persoanele peste 18 ani au voie in cazino iar ca si program este urmatorul:

Ore de deschidere:

In camerele de jocuri (poker, ruleta, etc)

- de duminică până joi - 14:30 la 02:30

-Vineri și sâmbătă - 15:00 la 03:30

-Camera de Slot Machines

- de duminică până joi - 10:00 la 02:30

-Vineri și sâmbătă - 10:00 la 03:30

Mie mi s-a parut ceva unic sa „vizitez” un cazino si sa ma „holbez” de-a dreptul cum mii de euro se duc pe apa sambetei. Oamenii care jucau nu aratau a fi miliardari. Erau oameni de toate varstele si tineri si trecuti de 80 de ani. Majoritatea jucau la ruleta, dar erau catva ce jucau si poker.

Nu ma intrebati, va spun de pe acum: nu am jucat si nu am incercat sa joc. Un jeton era 100 de euro si era obligata sa iau minim 6 jetoane. Facet dvs calculele... am spus pas si am preferat sa vad cum pierd altii bani.

Am admirat cazinoul de fiecare data cand treceam pe langa el, oricum este o caldire superba si impunatoare. Dar sa revin la obiectivele turistice din San Remo.

Langa cazino se afla Convento Frati Cappuccini Sanremo (biserica Capucinilor).

La intrare, un roman care cerea bani fara nici o jena... dar trec peste...

In 1685 fațada bisericii a fost grav deteriorata, și, s-a descoperit că întreaga clădire are nevoie de consolidare. După suprimarea lui Napoleon (1810), capucinii au putut să se întoarcă in San Remo, în 1815.

Este o biserica simpla dar draguta, intrarea este libera asa ca nu ezitati sa „aruncati o privire” in interior daca tot sunteti in zona.

Mi-am continuat plimbarea pe Corso Giacomo Matteotti, dar fiind sambata, magazinele deschideau dupa ora 10:00... Nu trebuie sa spun ca fiind in Italia, m-am „lovit” si de data aceasta de programul „haotic” al magazinelor. Intre ora 13 si 16 sunt inchise (acum depinde de fiecare magazin in parte, fiecare face „legea” dupa cum doreste). Unele magazine inchid mai repede, altele sunt deschise fara pauza... ciudat... inca nu am reusit sa ma obisnuiesc.

Dar sa revin la Corso Giacomo Matteotti, o artera pietonala, unde masinile nu circula ci doar oamenii cu... caini... haha. Glumesc :D

Sunt magazine destul de scumpe, ce ofera incepand de la incaltaminte, imbracaminte pana la parfumuri. Unele magazine vad articole de designeri celebri (ca sa nu fac reclama aici nu voi da nume).

Ca si preturi: o caciua 10 euro, o geaca de la 50 la 400/500 euro, ghete: de la 100 de euro in sus si cam asa mergeau preturile.

Intr-una din zile am stat si eu pe Corso Giacomo Matteotti la o cafea. Eram terminata de picioare si am decis ca este timpul pentru odihna. Am stat la Bar Melody, chiar in „inima”... strazii. Dupa ce am studiat meniul (5 euro o clatita) am decis ca vreau un esspreso. Si cum aveau o esspresso care in meniu arata delicios am comandat 2 cu ciocolata. Unul costa 2 euro.

Ne vine frumos comanda si eu fericita vreau sa beau sa ma incalzesc... dar... ”impactul” a fost unul dureros... esspresoul meu era... rece ca gheata... avea si inghetata in el... Brrr... si asa s-a „dus” incalzitul meu si cafeaua mea calda... off...

Imi doream tare mult sa vad faimoasa statuie a lui Mike Bongiorno si am descoperit-o, tot pe Corso Matteotti.

Daca va intrebati cine a fost Mike Bongiorno, sau de fapt numele sau este mai lung: Michael Nicholas Salvatore Bongiorno va spun eu... el a prezentat ani la rand Festivlul de la San Remo... plus ca a luat numeroase premii de-alungul carierei sale de prezentator.

Nu am descoperit imediat Teatrul Ariston desi stiam ca este prin apropiere, chiar pe site scria ca in paralel cu Corso Matteorri pe Via Corrodi se afla Teatrul Artiston. L-am descoperit ulterior... Pe mine una nu m-a incantat in mod deosebit... sincer... nici macar nu arata a teatru pe dinafara daca nu ar fi acele afise...

Teatrul este renumit datorita festivalului de muzica de la San Remo care se tine in acest teatru in fiecare an in luna februarie.

Nu am intrat in teatru desi, daca aveti noroc sa nimeriti intr-o perioada „buna” puteti viziona gratuit anumite spectacole ce au loc in teatru. Trebuie sa urmariti pe internet din timp programul teatrului.

Dupa aceea, de pe Via Pietro Calvi am ajuns in Piazza San Siro ce gazduieste Concattedrale di San Siro care se presupune a fi cea mai veche constructie religioasa din Sanremo și unul dintre cele mai importante exemple de arhitectura romanica din vestul Liguriei. A fost construit în secolul al doisprezecelea.

Cel mai mult m-au impresionat usile bisericii.

Cele două uși laterale cu basoreliefuri lor reprezintă cele mai vechi părți ale Bisericii. Lucrările sunt sculptate de un artist necunoscut. Basorelieful de pe usa din stânga este reprezentat de un măgar care se afla în mijlocul unui palmier și a unui lamai. În fundal din spatele măgarului este o cruce cu un episcop.

Basorelieful de pe ușa din dreapta o prezinta pe Fecioara cu Pruncul printre episcopii San Siro și San Romolo Genova.

În Catedrala Sf Siro este prezent la altar un crucifix foarte valoros și o statuie a Fecioarei de Rose Garden, o lucrare de arta a lui Anton Maria Maragliano.

La intrare arata ca fotografiatul este interzis in biserica.

Vis a vis de Concattedrale di San Siro se afla Oratorio dell'Immacolata Concezione, o biserica micuta dar frumoasa si spectaculoasa.

Dupa aceea am ajuns la Torre della Ciapela din Piazza Eroi Sanremesi. Noi cercetari, indicat faptul ca acest turn a fost ridicat in 1130 și nu în 1550 cum se credea initial.

Motivul pentru care acest turn a fost contruit este pentru a apăra orașul de raidurile barbarilor.

In Piazza Eroi Sanremesi se organizeaza martea si sambata „bazar”. Este impropriu zis bazar. Eu am nimerit sambata piaa normala, de legume, fructe, condimente, etc.

Cand ieseam din piata mi-am scos harta si notitele pentru a vedea cum pot ajunge la Sanctuarul Madonei de la Costa.

Un domn trecut de 70 de ani s-a oprit in fata mea, era italian si a inceput sa imi explice pe harta unde sunt si unde pot ajunge. I-am zis ca doresc sa urc si sa ajung in La Pigna si sus la panorama. A fost extrem de amabil, vorbea extem de rar astfel incat am putut intelege tot ceea ce mi-a explicat.

Eram oricum aproape. Vis a vis de Piazza Eroi Sanremesi se face un drum, de fapt sunt niste scari, dupa care m-am lasat „pierduta” printre stradute.

Si am urcat si am tot urcat si iar am urcat. Incetisor si gafaind si admirand cele mai vechi case. Una singura era in restaurare, restul s-au pastrat totusi intr-o stare destul de buna tindn cont ca sunt extrem de vechi.

Din intamplare am ajuns in La Piazza del Capitolo din vechiul cartier La Pigna.

Se presupunea ca aici se alfla originea orasului San Remo.

Am continuat urcarea dupa ce mi-am tras sufletul de cateva ori pe drum caci practic am traversat tot cartierul La Pigna si am ajuns la o belvedere superba. Am facut poze, am stat si m-am relaxat si mi-am multumit mie ca am optat pentru o excursie pe cont propriu si nu am mers cu grupul si cu ghidul.

Imi place enorm de mult sa vizitez singura, sa nu ma alerge nimeni, sa nu stau dupa nimeni, sa fac ce vreau, cand vreau. Sa stau o ora daca vreau pentru a face poze, sa mananc o gustare unde vreau eu nu unde imi impune ghida...

Dar sa revin la belvedere. De fapt locul se numeste Piazza Santa Costanza.

Ok, stiam ca sunt pe drumul cel bun si ca pe langa trebuia sa fie Santuario Madonna Della Costa dar nu il vedeam. Desi... era in fata ochilor mei haha. Mai intai am trecut de Opera Don Orione si in Piazza Castelo se afla Santuario Madonna Della Costa, una dintre cladirile si bisericile mele preferate daca pot spune asa.

Ce are special Santuario Madonna Della Costa? In primul rand amplasarea, pe acel deal de unde puteti admira tot golful San Remo... plus... nu stiu, mi-a placut enorm de mult cum arata... extrem de frumoasa, impunatoare... de basm.

Dupa ce am intrat in biserica si am mai petrecut timp in jurul sau am inceput coborarea. Bineinteles ca am mers pe alt drum, nu pe cel pe care venisem. Imi place sa descopar locuri si peisaje noi si nu imi este frica sa ma „pierd” pentru ca nu m-am pierdut niciodata.

Tot in La Pigna, pe Via Romolo Modernoam gasit o casuta extrem de frumoasa, pe care am si pozat-o.

Coborarea mea a facut sa ajung intamplator si fara sa vreau in Piazza Colombo. Nu mi s-a parut spectaculoasa. Multe magazine, cafenele si cam atat. Langa aceasta piata se afla statia principala de autobuze. Am mers si am intrebat de curiozitate de program, am luat pliante dar nu aveam de gand sa plec spre Nisa sau spre alte orase din Franta de acolo pentru ca aveam o statie de autobuz chiar langa hotel si nu avea rost sa merg pana in Piazza Colombo. Dupa statia de autobuze se gasesc Giardini Medaglie D'oro Sanremesi, un parculet micut, dar dragut.

Din piata am coborat spre mare si am ajuns pe faleza de unde am continuat sa mergem pana am reusit sa admiram Porto Vecchio di Sanremo. Nu trebuie sa mai spun ca acea faleza este extrem de lata, cu piste special create pentru biciclisti si pentru alergatori.

Culmea este ca nu ma dureau picioarele si am continuat sa mergem desi eram constienta ca acel drum il aveam de parcurs si la intoarcerea spre hotel...

Si tot mergand si iar mergand am ajuns in Portosole, portul nou al orasului San Remo. Vis a vis de port am descoperit intamplator Giardini Nobel. Stiam ca trebuie sa fie prin apropiere, dar nu stiam cu exactitate unde si pe harta pe care o primisem de la hotel nu reuseam sa descifrez mai nimic deoarece era o harta trasa la xerox.

Sa revin la Giardini Nobel... oau, un parc superb, incredibil de frumos... o sa vedeti si dvs pozele si o sa va convingeti. Nu vreau sa ma gandesc cum arata primavara cand sunt si mai multe flori...

Apoi am gasit celebra Vila Nobel dar din pacate portle erau inchise si exista un afis in care ni se spunea ca intre 5 si 15 noiembrie este inchisa... ghinion... am facut cateva poze (noroc cu zoom-ul bun de la aparatul foto) si am mai continuat putin drumul, am trecut de Portosole si ne-am intors la drumul principal.

Era deja timpul sa ne intoarcem, altfel riscam sa iesim din San Remo si sa ajungem in alt oras haha.

Cand ne intorceam, eram pe Via Aurelia am vazut vis a vis de Giardini Nobel un alt parc frumos. Erau gradinile municipale. In san Remo am descoperit farte multe parcuri extrem de frumoase. Fiecare parc avea un oras bine stabilit si afisat pe poarta si se inchideau pe perioada noptii. Parcurile erau curate.

In Giardini Municipale Ormond se gaseste vila Ormond, care si aceasta era inchisa deci nu am putut sa o vizitez.

Am ajuns apoi la gara din San Remo... o gara ciudata pot spune, constructia in sine era sinistra de-a dreptul.

Langa gara se afla Parco Delle Carmelitane, un alt parc frumos.

Dupa aceea ne-am continuat drumul pe unde venisem, am ajuns din nou pe Corso Matteotti si inapoi la hotel. In partea opusa hotelului se afla magazinul Coop, un supermarket cu multe produse ieftine. Avea preturi mai bune ca in Lidl (care este in apropiere de Coop).

Dupa Lidl, pe partea opusa se afla plaja Gabriella. Bineinteles ca a trebuit sa merg pana acolo, este prima plaja ce… imi poarta numele si ajung sa o “vizitez”. Locul in sine nu mi s-a parut spectaculos.

In alta zi cand ne-am plimbat prin San Remo am descoperit fara sa vrem Giardini Vittorio Veneto. Aici se afla niste ruine recent restaurate si langa un fel de Aventura park cu tiroliane si loc de joaca si pentru cei mici si pentru cei mari.

Ca si concluzii pot spune ca San Remo mi-a placut mult. Un oras cochet, linistit, ce are multe de oferit.

---

VIZUALIZĂRI: 7189 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI