Modernism in varf de munte

TIPĂREȘTE

Pentru alegerea unui loc de petrecere a acestui sfarsit de saptamana m-am inspirat din paginile cartii numita "amfostacolo" care, din nou, nu m-a dezamagit.

Am ales vila Eduard din Fundatica, o vila care strajuieste parca micile casute de la baza coamei pe care ea este construita si inteleg ca face acest lucru de peste 5 ani, ea fiind finalizata in 2010.

Drumul il stim cu totii: Pitesti, Campulung, Rucar, Fundata. Exact in dreptul Primariei Fundata se face dreapta pe un drum cu o singura banda, asfaltat initial, dupa care cu pamant, dupa care (la intrarea in Fundatica) iar asfaltat. Practic de la Primarie faci cam 6 km, in 10-15 minute. Cei 6 km ii faci cu placere, pe alocuri drumul este un pic cam dificil, dar nu de netrecut.

Proprietarul ne-a spus ca si iarna se poate circula pe acest drum. Am indoielile mele. Atat de stramt este in unele locuri, ca nici zapada nu are unde sa fie data la o parte. Dar peisajele sunt de poveste.

O data ajunsi, intram initial in curtea partintilor proprietarului (oameni tare de treaba) dupa care se parcheaza si incepi sa urci un mic deal (20-30 metri) pentru a putea ajunge sus, la pensiune.

Intrand in vila, te intampina un living generos si o zona de bar foarte moderne. Vila dispune de 2 bucatarii, una la demisol pentru gratar si cealalta incorporata in living, fiind open-space. Bucatariile sunt echipate complet, cu ustensile chiar si pentru gratar.

Urcand la etaj gasesti cate 4 camere pe nivel. Vila are 2 nivele plus spatii de locuit si la mansarda, la care se poate ajunge pe niste scari din lemn. Ideal pentru familii cu copii ceva mai marisori.

Camera are dotarile minimale: pat, masuta, dulap, televizor. Daca as fi perfectionista, as spune ca prezenta unui scaun in camera ar fi binevenita. Dar te descurci cu cele 2 comode pana la urma. Baia este ok. Balconul maricel.

Curtea pensiunii este in panta, indreptata doar in jurul pensiunii si la gratar, zona gratarului fiind foarte bine amenajata, cu foisor incadrat de geamuri (inteleg ca este vant acolo destul de des), gratar construit din caramizi, lemne la discretie si bucatarie pentru vase si apa.

Nu uitati ca suntem la 1300 m altitudine, cateva haine groase nu strica, nici macar vara, cand temperatura ajunge doar pana la 27 grade.

Insist asupra panoramei care este practic piesa de rezistenta a acestei pensiuni. Din majoritatea camerelor si din living, ti se desfasoara un peisaj de vis, cu casute, animale la pascut, sute de metri de pasuni, si mai ales cu varfurile muntilor acoperiti de zapada. Daca adaugam si linistea permanenta rezulta un loc in care vii sa iti incarci bateriile, unul din cele mai relaxante locuri pe care eu le-am vizitat. Seamana mult cu Dambovicioara de acum 10-12 ani, insa ca multe alte locatii, si aceea s-a stricat din prea mult "progres".

Am avut marele noroc de a avea la dispozitie intreaga vila, nemaifiind niciun turist. Ni s-au dat cheile si ni s-a facut un mic instructaj.

In rest, oameni calzi insa care nu ne-au bucurat cu prezenta decat pentru a ne aduce cas (delicios) si cateva oua. Gratis.

Ca si petrecere a timpului liber, ai televizor, table, carti, remy. Nu exista internet, de abia exista acoperire telefonica in anumite zone. Poti face drumuri pana in Bran (15 km) sau la pestera Dambovicioara.

Noi am luat pranzul intr-un restaurant din Bran despe care voi face o recenzie separata, deoarece merita!

In rest, castelul e acelasi, micile tejghele de la intrarea in castel tot acolo sunt, aglomeratia si kurtos kolacul nu lipsesc.

Drumuri sigure si petreceri frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 3002 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI