Creta – destinatia completa

TIPĂREȘTE

In 2013 dupa vacanta de vara din Turcia am inceput sa caut informatii pe baza carora sa organizez urmatoarea vacanta de vara din 2014. Dupa mai multe documentari, foarte utile inclusiv pe AFA, si trageri la sorti am ramas la Creta si Mallorca. In final am ramas la Creta, lasand Mallorca pentru o data viitoare. Asa ca ne-am planificat vacanta pentru Sep 2014.

Pentru ca ofera un tablou turistic complet - atat prin varietate cat si prin detaliu. Insula este locul unde apare prima civilizatie europeana timpurie - civilizatia minoica – fiind mai veche decat elenii. Asadar se pot vizita diferite locatii pe insula, reprezentative pentru aceasta civilizatie – unele mai bine pastrate, altele mai putin bine, unele mai mult mercantilizate, altele mai putin. Odata cu contactul ulterior dintre cele doua civilizatii vecine, ultima din ele, in speta elenii, au luat nastere destul de multe mituri si legenede cu privire la Creta – importanta atribuita Cretei de catre elenii fiind evidentiata de faptul ca au plasat in legendele lor nasterea zeului suprem pe acele pamanturi. Ca au facut-o pentru a crea o aprtenenta de netagaduit sau ca vedeau acest loc intradevar mitic ramane la latitudinea fiecaruia de decis. Mitologia isi are si ea locul ei de cinste in turismul local. Ramanand in partea de cultura si civilizatie veti vedea ca in Creta de-a lungul timpului au fost pe rand la putere diferite natii cotropitoare care si-au lasat puternic amprenta in limba, cultura, arhitectura, gastronomie si traditii. Pe rand dupa disparitia civilizatiei minoice controlul insulei total sau partial a fost preluat de eleni, romani, bizantini, venetieni si intr-un final de otomani. Alt argument este multitudinea de plaje aflate pe un perimetru de coasta de peste 1000 km. Au marele avantaj ca nu sunt foarte mute orase mari pe linia costiera, sunt departe de continent si astfel claritatea si calitatea apei de mare este foarte ridicata. Clima este fara doar si poate un alt avantaj, de preferat aprilie, mai, iunie, septembrie si putin din octombrie – cald si fara ploi care sa-ti strice vacanta. Fata de Cipru, de exemplu, nu au problema apei (care se acumuleaza in mod natural, pe perioada mai rece, si se capteaza artificaial ulterior) si dispun de un mix de flora foarte faina, probabil unica in Europa. Distanta relativ mica, folosind ca mijloc de transport avionul, fata de Romania – fara escala inteleg ca se fac 2 ore, cu escala la Atena 3,5 ore. Criminalitate redusa, servicii bune si posibilitati pentru toate buzunarele. Cam atat la sectiune de ce? - cred ca sunt destule motive cre sa va faca sa va ganditi la o vacanta in Creta.

Asa cum va spuneam mai sus am ramas la planificarea vacantei. Ca locatie am ales prefectura Chania sau N-V insulei. Pe parcursul recenziei veti vedea de ce.

Initial am cautat un charter dar din pacate sejurul cu multiplu de 7 zile nu era pliat deloc pe programul nostru. Asa ca undeva prin Iunie am rezervat locuri la Aegean Airlines cu escala in Atena – nu foarte avantajos programul deoarece atat ziua de plecare cat si ziua de retur sunt pierdute. Pe 11 am decolat la 10:30 din Buc si am aterizat la 17:00 in Chania. Pe 20 am decolat la 06:30 din Chania si am aterizat la 10:05 in Buc. Cazarea am rezerat-o, prin site specializat, dupa mai multe cautari am ales in Platanias, la studiourile Cathrin Apartments. Din dorinta de a avea mobilitate am rezervat si o masina de clasa mica pentru toata perioada – lucru care este absolut necesar daca nu sunteti persoane statice.

Pe 11 ne-am trezit de dimineata si am plecat din Constanta spre Otopeni. Dupa o escala in Atena am aterizat pe Daskalogiannis pe la 17:00. Prin e-mail stabilisem, cu compania de inchirieri masini, sa fim asteptati la aeroport si sa ni se predea masina. Asa s-a si intamplat, ne-a preluat un tip de la aeroport si dintr-o parcare aflata langa aeroport ne-a predat masina – un Hyundai Accent ceva mai vechi cu aprox 94 mii km la bord care avea un miros specific datorita sederii indelungate in soare, miros care in timp odata cu folosirea AC a disparut. Cand am pornit masina am avut surpriza sa vad ca rezervorul este complet gol si in momentul imdediat urmator l-am luat la intrebari pe grec. Grecul mi-a raspuns rapid ca asa se procedeaza la ei si ca nu vor fi probleme in cateva sute de metri fiind un Shell. Ajungem la Shell, benzinaria inchisa pentru realimentare din cisterna. Intreb cand se redeschide, cam intr-o ora. Unde-i urmatoarea in 4-5 km. Da-i si injura, dupa cateva minute calmare doar venisem in vacanta. Din fericire s-au miscat repede si in 30 de minute am alimentat. Compania de inchirieri masini se numeste Autohire Rent a Car si este locala. Avantajul major a fost la pret 199 Euro pe toata perioada (sunt 9 sau 10 zile). In rest nici masina nu a fost cea mai noua, cu multe zgarieturi si nici predarea nu a fost deloc in regula. Companiile internationale (Hertz, Avis, Sixt) sunt mult mai bine dotate dpdv al parcului auto dar si preturile sunt mai sus. Studiati inainte daca inchiriati in avans prin rezervare online, la locatie se pare ca este mai scump. Un cuplu olandez vecin cu noi au inchiriat un Renault Fluence cu scaun de copil pentru 60 Euro/zi. Vis-a-vis de masini si deplasare locala v-as mai recomanda luarea unui GPS de acasa nu vad sensul sa platiti in plus. Daca nu aveti sigur gasiti de imprumut la prieteni – cu harti neaparat actualizate.

Am introdus coordonatele in GPS si am pornit spre Platanias unde aveam rezervata cazarea.

Inca de la primii km Creta incepe sa-si dezvaluie frumusetea. Coborand de la aeroport spre Souda, imaginea asupra golfului este impresionanta. Am ajuns la studio, am despachetat si am plecat sa mancam in Platanias. Cum am intrat in statiune am ramas un pic uimiti de numarul foarte mare de turisti, nu ne asteptam. Statiunea este lineara cu foarte multe taverne dispuse de-o parte si de alta a vechiului drum ce leaga Chania de statiuni. Datorita lipsei locurilor de parcare am fost nevoiti sa traversam Platanias pana spre Agia Marina. Din fericire acolo am gasit si ceea ce ulterior am ajuns sa consideram cea mai buna taverna din zona – Pirgos. Merita sa traverasati toata statiunea pentru ca au destule plusuri fata de celelalte taverne. In urmatoarele zile am incercat si alte taverne si am ramas dezamagiti, dupa 2 dezamagiri am revenit la Pirgos. Despre Platanias pot sa va spun ca este o statiune adaptata pentru turistii nordici care sunt majoritari, dispune de o plaja cu pietricele, o apa foarte curata, gasiti un Lidl la capatul statiunii spre Gerani precum si destule mini-market-uri in interiorul ei, doua magazine de suveniruri atipice (cu ceramica, sticla si metal lucrate manual) fata de chiciurile preponderente gen Mamaia, in care merita sa intrati – unul in centru: Mithos Art Gallery si unul la capatul dinspre Gerani pe care nu mi-l mai amintesc ca denumire.

Falassarna Beach

Este la 1 ora de mers cu masina de Chania. Am plecat din Platanias spre Kissamos, Dupa ceva km de la Kissamos parasim drumul national si intalnim pentru prima oara ingustele si frumoasele benzi de asfalt (nu le pot spune sosele sunt mult prea inguste) ale Cretei care serpuiesc printre plantatiile de maslini, portocali si zidurile caselor din sate. Dupa ce iesim din sate ne intalnim pentru prima oara cu un mini-Transfagarasan care ne pune pe ganduri – sa coboram sau nu?! Dar privelistea din fata ne ajuta sa decidem foarte repede – in zare marea de o culoare fantastica. Ochii ignora multitudinea de sere si raman vrajiti de culoarea apei ce se vede in zare. Ne oprim sus sa facem poze si sa admiram marea. Alegem de sus plaja – zona are 4 plaje separate de formatiuni stancoase, o alegem pe cea de-a 3-a fiind mai putin populata. Ne suim in masina si plecam spre plaja. Ajungem in parcare care spre rezervata noastra uimire este gratuita. Coboram pe plaja si ne felicitam de alegere: plaja este cu nisip fin, apa este fantastica iar nisipul in apa este mai fin decat cel de pe plaja si alb, exista un dus si doua vestiare care deservesc plaja, apa la dus este tot timpul calda datorita soarelui (se incalzeste in furtunul de aductiune), exista un chiosc cu apa, cafea, etc la preturi rezonabile, nu exista activiati nautice deranjante (exista doar pe plaja mare), nu se aude muzica de nicaieri – plaja ideala pentru baie, bronz, relaxare, citit si lenevit. Apa este de mica adancime la inceput si se adanceste destul de tarziu fiind ideala si pentru copii. Cei care nu doresc sa plateasca sezlong (3 Euro/buc) daca sunt matinali pot ocupa un loc la umbra arbustilor de pe malul stang cum te uiti la plaja. Este foarte mult spatiu si pentru prosoape, insa fiti cu bagare de seama pentru ca soarele este foarte puternic. Intr-una din lungile sesiuni de inot m-am conversat cu un grec, in apa, vis-a-vis de calitatea apei si a inotului, el considerand-o cea mai buna din Creta si poate cea mai buna din Grecia. Las imaginile sa completeze comentariul meu. Merita sa retineti faptul ca ultimele doua plaje de la stanga la dreapta, cum va uitati dinspre uscat la mare, sunt mai putin aglomerate si intime. La primele doua plaje vin de regula autocarele cu turisti, se practica si spoturi nautice cu motor si se mai aude si ceva muzica. In zona am descoperit un giuvaer de taverna, probabil cea mai buna taverna din toate perindarile noastre prin Creta – Vassilis Taverna. Pentru pranz am ales sa nu mancam la taverna aflata chiar langa plaja, care ofera o priveliste superba in special la apus, si sa mergem in explorare – vroiam peste si supa.

Mergand cu masina spre una din tavernele de pe deal am vazut indicator spre aceasta taverna Vassilis cu poze de peste. Am urmat indicatoarele ce ne-au directionat printre sere si am ajuns. Locatia dispune de o gradina superba unde ai parte de racoare si o mancare care-si merita intr-adevar banuti. Tot in zona Falasarna se gaseste si un sit arheologic – Ancient Falasarna – nu merita dpmdv. Am observat ca sunt si posibilitati de cazare asa ca daca va doriti doar plaja si relaxare cred ca este cel mai potrivit loc pe care l-ati putea alege in Creta pentru asa ceva.

Orasul Chania.

Spuneam mai la inceput ca prin Creta au trecut de-a lungul timpului mai multe civilizatii. Unele au scapat parti din Creta insa nicuna nu a ratat Chania, lasand diferite amprente in special zona portului si a orasului vechi – fac referire aici in special la turci si venetieni. Pentru asta am mers si noi in Chania, sa vedem portul si orasul vechi. Inainte de a continua va dau un link unde puteti gasi o harta 3D a orasului vechi skymap.gr/apps/site/viewm ... ?mapid=62&cid=0 Noi harta asta am gasit-o in varianta printata la cateva zile dupa ce vizitasem Chania si va zic ca ne-ar fi ajutat daca o detineam la momentul vizitei in Chania. Daca urmariti harta orasul vechi este delimitat de un zid de pamant si piatra atat la Vest cat si la Est (str. Pireos in V respectiv Minoo in E). La Sud avem str. Foka Nikiforou si str. Chatizimichali Gianari iar la Nord este Mediterana.

Parcarea (pentru cei care sunt cu masina) - Inainte de a pleca spre Chania am localizat pe o harta mai putin detaliata parcare din partea de V intesectia Pireos cu Kirilou Mitr, este o parcare subterna pe mai multe nivele sub un Carrefour – ne-a costa undeva la 13 Euro per toata ziua. Ideea este ca sunt optiuni mai bune de parcking si sunt free. Va dau doar doua exemple care sunt si ideale pentru inceputul explorarii orasului vechi. Ambele sunt situate in extremitatile nordice: in NV avem parcarile de langa Talo square si poti incepe explorarea cu fortareata (Firkas) sau in NE pe Akiti Miaouli de unde poti incepe explorarea cu Muzeul Nautic. Personal dupa ce am trecut pe acolo recomand inceperea din zona de NE. Cu un GPS (sau chiar fara cu putina atentie si o harta) va descurcati sa ajungeti in aceste parcari.

Pana sa ajungem la port si la obiectivele de aici cateva cuvinte despre orasul vechi. Este impartit in 5 sectoare: La Est avem Splantzia, in centru avem Skalakia, in N Kastelii, in SV Evraiki iar in NV avem Topanas. As mai adauga eu in S Piata Municipala. Din punctul nostru de vedere de departe (cam multi de ”de” sa-mi fie cu iertare) cel mai interesant si mai original l-am simitit a fi Splantzia. In special zona de NE - fara peisaj comercial unde poti admira si analiza arhitectura specific mediteraneana, mici gradini luxuriante ascunse in cotloane ce parca rasar prin magie, case foarte bine ingrijite (sunt si ceva case abandonate din pacate) placate cu piatra, gresie si ceea ce mi s-a parut foarte interesant: lemn frumos lacuit. Langa mare la ei rezista lemnul, din pacate la Constanta nu - iernile dure. Multe stradute inguste, practic sunt coridoare intre cladiri (sfori brasovene), un aer aparte, arhitectura mixta preponderent greaca si otomana, fara circulatie de masini, nu va deranjeaza decat pisicile care mai trec din cand in cand dintr-o cladire in alta. Noua ne-a placut foarte mult. Aici in Splantzia in partea de SV este Piateta Ag. Nikolaos care este interesanta gasind aici un lacas de cult si o serie de cafenele si taverne. Tot aici in Splantzia mai sus de piateta amintita am gasit si o super taverna numita Kouzina E. P. E. (Kouζivα ε. π. ε) – sunt o gasca de baieti foarte tari cu open kitchen de vezi tot ce se gateste, cu meniul scris frumos cu creta colorata pe o tabla si o mancare fantastica. Am mancat aici caracatita in sos de vin, supa de peste specifica zonei, branza haloumi la gratar, salata fiarta specifica Cretei – toate au fost super bune si la preturi foarte convenabile comparativ cu restul locatiilor pe unde am mai mancat. Era o frenezie acolo si din ce am observat erau mai multi localnici la masa decat turisti. Ca localizare vedeti ca este chiar langa un spatiu de parking, logo-ul locatiei fiind o casa cu rol de oala de gatit, acoperisul fiind capac dat un pic la o parte – adresa este str. Daskalogiani 25.

Am vizitat muzeul de arheologie aflat intr-o cladire otomana. Piesa principala a muzeului este un mozai minoic. Au o colectie numismatica, diferite obiecte ale civilizatiei minoice iesind in evidenta sacralizarea vacii si perioada bronzului cand au cunoscut ascensiunea maxima. Probabil vaca erau un animal foarte important pentru bunastarea gospodareasca si au ales sa nu mai faca jertfe vii facand din plin statuete de ceramica reprezentand vaci. Se stie ca jertfele vii erau practicate de catre civilizatia minoica gasindu-se si evidente inclusiv de jertfe umane. Din pacate un lucru care nu mi-a placut, in particular, in Chania a fost gradul de degradare in care sunt lasate cladirile ridicate de fostii cuceritori: otomani si venetienii. Prima de acest fel a a fost turnul de apa stil minaret din curtea muzeului. Chiar daca este mic este facut la un nivel de detaliu superb – mare pacat. Una peste alta merita vizitat acest muzeu, intrarea a fost ieftina si timpul necesar nu este indelungat.

De vizitat mai sunt: Piata centrala – Agora, hale in care comercianti locali vand peste, carnuri, produse de brutarie, suveniruri, etc; Muzeul marinei amenajat intr-un hangar maritim si Firkas castle (fosta garnizoana turca). Din pacate nu am apucat sa intram la momentul la care am ajuns la Firkas se inchidea. Firka in turca ar insemna adaptat in romana detasament de garda. Am ales sa exploram exteriorul si zic eu ca am facut o alegere buna. Portul in sine a fost gandit si construit de venetieni in anii 1300. In port ca obiective se disting farul venetian (cel mai fotografiat obiectiv din Creta), digul de aparare al portului care a avut si rol de bastion, hangarele venetiene care pentru perioada respectiva au fost realizari spectaculoase si ce mi-a placut mie cel mai mul moschea Hasan Pasha. Este o cladire ridicata in stil otomano-renascentist pe care cretanii au lasat-o in voia sortii fiind in degradare, in ea functionand o galerie de fotografie. Intreaga promenada a portului este ticsita de baruri si taverne, multe adaptate pentru englezi cu flat screen-uri pe care rulau meciuri de Premier League. Noi am stat la un suc si odihna minunandu-ne de ochii mari si curiosi a unei pisici. Nu va recomand sa mancati aici cand aveti optiunea de mai sus. Din port se pot lua excursii cu barca in largul marii, barcile au chila din plastic transparent si spun ei ca se pot vedea pestii prin ea. Apa portului este destul de murdara, cu gunoaie pe fund si chiar pesti morti. In NE usor in afara portului mai este ceva de vazut, un fost bastion venetian care este lasat in paragina si pe al carui zid ce da catre mare este un foarte frumos blazon (deasemnea nerestaurat). Dintre toate zonele orasului vechi Splantzia merita cutreierata, nu este comerciala are multe surprize si te incanta la fiecare pas (nu va speriati se parcurge repede) – gasiti ce am spus mai sus: strazi inguste, mini gradini, case frumoase, pisici curioase, oameni ce te saluta din casa. Restul zonelor sunt foarte comerciale, cele limitrofe orasului chiar cu aspect de bazar.

Imbros Gorge

In Creta sunt multe chei/defilee. Dupa mai multe cercetari inainte de vacanta am ales Imbros, fiind un traseu facil in comparatie cu alte canioane (Samaria sau Agia Eirini). Defileul a fost folosit inca din vechi timpuri de catre localnici ca drum de legatura cu marea. Are aprox 8 km pe un sens (coborare sau urcare). Se coboara din satul Imbros pana in satul Komitades. De la inceput va recomand sa fiti corect echipati cu bocanci sau pantofi de drumetie, noi nu am fost bineinteles si sandalele noastre au luat multe pietre iar glezenele au avut de suferit. Pentru intrare in canion se platesc 2 Euro si ti se da bilet. Daca mergeti pe cont propriu, cum am facut noi, si nu in excursie organizata lucrurile sunt mai dificile. Ideea este ca te duci 8 km la vale pe pietris si trebuie sa si urci. La urcare ai 3 posibilitati: urci 8 km pe jos in conditii de caldura si pe pietris – nerecomandat celor ce nu au conditie fizica; iei de jos din Komitades un taxi local (un 4x4) care te duce pe drum asfaltat de ocolire aprox 25 km pana in Imbros unde ati lasat masina si platesti 20 Euro sau astepti autobuzul local care are curse foarte rare.

Intrarea in canion este larga si putin adanca. Pe masura ce inaintezi valea se adanceste iar versantii devin mai inalti, mai abrupti si plini de grohotis. Va recomand sa luati apa pentru hidratare si protectie pt soare, este naucitor de cald chiar si la sf lui Septembrie. De-a lungul defileului veti da peste mici tarcuri de capre. Si oprindu-ma la capre am trait o intamplare amuzanta. Un grup de olandezi ne ajunge din urma si dand de cateva capre domestice le pozeaza si ne spun noua:

- Wild goats! wild goats!!!

Ma uit la el nedumerit, era un om pe la 50-60 de ani. Cum sa-i spun ca sunt capre domestice ordinare (scuzati-mi cuvantul dar asa erau, un pic mai mult neingrijite)?! Il intreb:

- De ce crezi ca sunt wild?

Si el imi spune:

- Pai nu vezi ca sunt libere si nu au yellow tag la ureche!?

Eu abtinandu-ma sa nu rad cu mare pofta ii explic ca sunt domestice si ii arat tarcurile in care aveau apa si drob de sare. El foarte nedumerit imi spune ca Grecia este in UE si toate animalele in UE ar trebui sa aiba yellow tag la ureche cu chip. Ii mai explic eu ca noi astia din est si balcani chiar daca suntem ortodocsi de credinta suntem ne-ortodocsi de comportament, nu prea ne place controlul si obedienta si ca facem lucrurile ca la noi. Devin serios si ii explic ca wild goat-ul se numeste Kri-Kri un fel de Ibex si ca difera avand coloristica unitara, nu diferita ca la caprele domestice si sunt si sursa de inspiratie pentru povestile cu fauni precum si a figurinelor pornografice din magazinele de suveniruri cretane (masculul de Kri-Kri are un set de coarne si testicule impresionante).

Revenind la defileu, coborand, culoarul se ingusteaza iar pereti devin verticali pana ajungem in cel mai ingust punct al defileului avand o latime intre pereti de doar 1,6 m (atiningi ambii pereti cu mainile intinse). Dupa acest punct culoarul se lateste din nou. Pe la jumatatea traseului este un loc de odihna unde gasiti un mic bordei in care si pe care turistii si-au lasat de-a lungul timpului diferite amintiri. Coborand culoarul se ingusteaza iar pereti devin verticali pana ajungem in cel mai ingust punct al defileului avand o latime intre pereti de doar 1,6 m (atiningi ambii pereti cu mainile intinse). Ajungem aproape de iesirea din defileu si ne intampina o doamna tanara care incerca sa ne vanda un taxi local. In spatele ei pe o terasa statea un domn barbos si taciturn (soferul taxiului si probabil sotul). Noi incercam sa aflam mai multe informatii si intrebam de una de alta. Dupa aprox 2 minute de discutii cu doamna domnul iritat probabil de faptul ca nu am binevoit sa luam taxiul la prima strigare ii maraie ceva doamnei si tipa sare ca arsa in scaun, incepe sa tremure si lasa capul in pamant – era pur si simplu inspaimantata. Am vazut ca sta treaba asa ne-am cerut scuze de deranj si am plecat rapid la vale. Urmatoarea persoana intalnita un domn de varsta a doua dragut si zambaret, si el proprietar de taxi din asta special de urcat. Ne-a lamurit el cum este cu urcatul, cu frecventa autobuzelor, cu taverna din zona si am decis sa mergem cu el in a lui Mitsubishi L200. A fost foarte dragut pe tot parcursul urcarii, ne-a povestit cum vaneaza Kri-Kri, cum ca politia chiar daca nu se vede este foarte drastica in Creta si alte cateva chestiuni locale. Ne-a adus inapoi in Imbros, i-am multumit si asta a fost cu defileul Imbros. Una peste alta o plimbare si o experienta placuta, exceptand evenimentul cu domnul. Asa ca daca mergeti la Imbros mare atentie cum va planificati urcatul si coboratul, mai ales daca mergeti cu masina proprie.

Botanical Park of Crete

Asa cum scrie si pe unul din panourile de la intrare pe traseu, parcul este one of its kind in Europe. Hidro-climatic Creta sta excelent, are resurse de apa tot anul iar in perioada critica de iarna clima este foarte blanda ceea ce permite cultivarea cu succes a multe specii de plante, arbusti si arbori specifice zonelor subtropicale si tropicale din intreaga lume. Asa ca oamenii s-au mobilizat si au terasat cateva hectare de deal pe care au cultivat tot felul de specii de plante, arbusti si arbori. Din pacate parcul a fost distrus partial acum ceva ani de un incendiu si fata de trecut zona de vizitare este mai mica, dara fara sa-si piarda din spectaculozitate si interes.

Strict pe parte botanica parcul este organizat dupa un fir tematic ca atare veti parcurge, vreti nu vreti, traseul tematic circular. Pornire de la restaurant si destinatie tot restaurant. Nu descriu foarte in detaliu traseul aici pentru ca vreau sa va las bucuria descoperirii. Ca si teaser va spun ca puteti vedea plante si fructe cu siguranta unice prin forma, culoare, caracteristici curioase sau extreme. Cateva exemple: Babako (originar din Ecuador), diverse soiuri de rodie (inclusiv cele mini ornamentale pe care eu le-am gasit superbe), Giant Granadila (o floare fermecatoare), Swiss Cheese plant (care este de fapt originara in America centrala), varietati de castan (era un castan arbust cu ghemul tepos foarte mare si un pic pufos), arborele de fistic (originar din Turkmensitan, Afganistan), planta de Asparagus, planta de Papirus, varietati de nuc (Pecan Nut superb), Bambus, Portocala gigant (cam cat capul unui copil de gimnaziu), Buddha’s Hand (citric originar din Janponia si China – freek orange). Sunt doar cateva exemple. Pe langa splendoarea florei exista si ceva fauna: Kri-Kri de care am mentionat mai sus - sa vedeti fratilor tap fudul, da’ rau de tot, veti intelege sursa de inspiratie pentru figurinele pornografice reprezentand faunii; o familie cerb lopatar, am vazut nevastuica, gusteri multi, vizuini de bursuc, un soi de curca care este mai mare si mai colorata decat ce avem pe la noi (masculul bate spre paun).

La final am mancat la restaurantul parcului care se lauda cu mancare pregatita din ingredientele si animalele crescute in gradinile proprii. Foarte bune au fost maslinele prajite cu sos de rosii si rozmarin. Au si ceva suveniruri din care puteti alege, dulceturi si miere facuta de ei – sunt chestiuni de interes. Una peste alta ne-a placut foarte mult.

Theriso Gorge si drumul spre Drakona

Destinatia noastra era taverna rustica Ntounias din satul Drakona. Am avut-o ca destinatie inca de cand ne-am planificat vacanta. Va spun din start ca merita orice efort. Prin Theriso nu ne propusesem neaparat sa ajungem dar intr-o seara la masa in Platanias am gasit un pliant de excursii locale cu trenulete turistice, si unul din trasee era prin Theriso. M-am uitat pe harta si am decis sa imbinam cele doua obiective. Theriso ca locatie este cunoscut ca loc de nastere a unuia dintre cei mai importanti oameni politici ai Greciei moderne Elefterios Venizelos (nu detaliez, cine doreste poate documenta – de retinut ca cel mai mare aeroport al Greciei ii poarta numele) si ca centru de rezistenta al cretanilor in perioada ocupatiei otomane. Ca sa ajungi la Theriso treci printr-un defileu larg care are farmecul lui, unde poti gasi pe o mica portiune locatii cu multa umbra datorita copacilor si foarte multe capre. Eu unul am crescut la bunici la tara si sa-mi fie cu iertare daca nu am fost impresionat – occidentalii sunt pur si simplu extaziati de multimea de capre – pe mine ma amuza reactiile lor.

Odata ce ajungi in Theriso (care este f mic si concentrat de altfel) gasesti in centru statuia revolutionarului Venizelos, doua magazine si cateva taverne. De mancat la taverne nu am mancat din ratiuni clare – mergeam la Ntounias. In schimb am cumparat oregano crescut pe munte, plante montane de ceai si rachiu de casa (cu lamie si cu miere) in sticle pictate manual – toate au fost foarte bune. Va recomand rachiu cu lamaie, cel cu miere un pic prea dulce. Oregano are alt gust decat cel pe care il cunoasteti din pungulitele de ingrediente din supermarket. Iar plantele de ceai sunt indigene si unice Cretei.

Dupa Theriso incepe partea cu adevarat frumoasa si aventuroasa. Drumul pana la Drakona este spectaculos, mai in gluma mai in serios ii tot spuneam sotiei ca ”astia au asfaltat potecile caprelor”. Am ajuns in Drakona, sat de munte cu case azvarlite pe versanti si am gasit rapid chiar la intrare taverna Ntounias. Este chiar in prima curba la intrarea in sat. Totul se gateste in casa, nu este meniu prestabilit a-la-carte. Intri in bucatarie si iti alegi din preparatele zilei. Mancarea este gatita atat la lemn in oale de lut cat si la tava in cuptor. Au tot timpul aperitivul clasic cretan (flori de dovleac umplute, rosii umplute si dovlecei umpluti) care este foarte rustic (in sensul bun). Vin de tara (puternic alcolizat pentru gusturile mele, ca de altfel tot vinul cretan facut in casa), paine de casa neagra 100% rustica (unora s-ar putea sa nu le placa fiind dintr-o faina nu foarte fina cu multe resturi de cereale). Din bucate am ales naut la cuptor si carne de capra la cuptor. Pe carnea de capra am gasit una, doua fire de par si sotia (crescuta urban intr-o capitala sovietica) a avut ceva rezerve in a manca. I-am explicat ca un animal (precum capra sau iepurele) sacrificat si facut in casa nu trece prin aceeleasi etape ca la abator si este natural sa mai gasesti asa ceva pe carne. Mancarea (in special carnea) a fost foarte buna! La final am lasat impresii in caietul dedicat (unde erau recenzii in toate limbile, mai putin Romana asa ca mi-a facut placere sa scriu opinii in limba vechilor cazanii, cum ne spune Mateevici). La intoarcere am preferat sa urmam alt traseu, nu pe cel de venire prin Theriso. Am coborat prin Loulos spre Souda si apoi pe autostrada spre Platanias. Drumul spre Souda aventuros, panorama golfului este de vis, micile comori turistice (case, plantatii, animale, forme ale stancilor, biserici) sunt unice. Merita din plin sa explorati si partea interioara a Cretei.

Gramavousa – Balos peninsula Gramavousa este insula, Balos este laguna.

Noi am ales sa mergem cu masina la Balos si opinez acum ca am gresit abordarea. Veti vedea de ce. Din Platanias se merge pe autostrada pana la Kisamos si imediat dupa portul Kissamos se face dreapta (sunt indicatoare). Dupa ce iesi din satul Kaliviani intri in zona protejata. Teoretic intreaga zona este arie protejata si platesti o taxa la intrarea. Accesul pana la laguna reprezinta o fasie de drum neasfalta si nemenanajata rutier (fara parapeti, fara taluzare, fara semne de avertizare, cu doar mici portiuni betonate in zonele de urcus foarte abrubt). Din stanga este pericol de prabusire pietre iar in dreapta te poti rostogoli spre mare pe un versant foarte abrupt. Ideea este ca trebuie sa ai masina bine pregatita (cauciucuri, frane si ambreiaj), iar in conditiile in care masina este inchiriata nu te poti baza pe ea. Se parcurg kilometri buni pana la locul de parcare. Impropriu zis loc de parcare pentru ca zona plata se ocupa repede si ajungi sa parchzei pe drumul de acces existand oricand posibilitatea ca masina sa-ti fie atinsa de masini ce fac drum retur (vin inclusiv autocare si masini utilitare cu gabarit mare, iar spatiul este restarns). Dupa ce ma parcat am mers cateva sute de metrii pana la punctul de informare. Aici am gasit placutele de orientare care ne spuneau ca mai avem 2km sau 20 min pana la Balos. Bineinteles ca am fost prost echipati (cu slapi) si drumul prin peisajul lunar plin pietre nu a fost cel mai facil. Am ajuns pe platoul de deasupra lagunei – de sus vederea este magnifica (nu degeaba este prezenta in toate vizualurile de promovare a Cretei). Coborarea este foarte lunga, dar ne-a descurajat mai mult perspectiva urcusului. Ne-am bucurat ochii cu vederea spectaculoasa, ne-am imaginat cum ar fi fost sa facem baie in supa de jos si am facut cale intoarsa mergand apoi la frumoasa si primitoarea Falasarna. In concluzie mersul pe cont propriu cu masina prezinta riscuri nejustificate, singurul beneficiu este ca poti vedea laguna de sus. Daca as repeta as lua una din croazierele care pleca din Kissamos. Bifezi astfel si Gramavousa si Balos, poti face baie jos in apa e azur, daca ai conditie fizica poti urca pentru panorama si cobori, efortul redus, pachetul total mai atractiv, mai putina aventura. Daca cumva mergeti cu masina si ajungeti sa coborati sutele de trepte va rog mult sa o faceti pe propriile picioare, nu inchiriati catarii care sunt expusi pe platou oricat de originar vi s-ar parea. Am vazut oameni care au facut treaba asta – este periculos pentru calaretul de ocazie, crud pentru animal si o mare tampenie!

Elafonissi beach

In documentarea prelabila toata lumea o indica ca un must see. De la bun inceput va spun ca in afara de drumul pana acolo, plaja in sine nu merita prin comparatie cu alte plaje ale Cretei. De ce sa mergi pana acolo cand poti sa te opresti in Falassarna?! Dar asta este turismul!

Din Platanias se merge spre Kissamos pe autostrada, la Kissamos intri pe drum cu doua bezi spre Topolia – Elafonissi. Topolia este un sat de munte dragut si intrare in defilul Topolia. Pana la Topolia drumul este normal, de la Topolia incepe aventura si adrenalina - drumul se ingusteaza (uneori si de o banda pt amele sensuri) si este foarte sinuos. Sunt zone in care traficul este semaforizat, zone in care drumul este un pic surpat, curbe foarte stranse dupa care apar autocare si te intrebi unde incape asta si eu unde ma duc?!?

La intrarea in defileul Topolia era un tip cu un mascul de Kri-Kri legat cu care puteai face poze – nu o facti va rog din suflet – este aceasi poveste cu cataraul de la Balos.

Pe drum dupa Topolia este o pestera Agia Sofia (Sfanta Sofia) la care noi nu am oprit, stiam ca este mica si dupa ce am vazut destule Pesteri in Apusenii nostri gaurica asta nu a prezentat interes. Cine doreste o pauza de adrenalina poate opri aici.

Va incurajez sa achizitionati de la localnici miere, ierburi, plante si ce altele promoveaza la vanzare pe marginea drumului sau pe placutele indicatoare – nu sunt tepe. Daca aveti timp intrati in satele marginase drumului si achizitionati de acolo.

La un momet dat defileul se deschide spre mare, inima iti revine la loc pe masura ce drumul se lateste si devine plat cu curbe largi. Pana la celebra plaja mai este si Chryssoskalitissa Monastery pentru care noi nu am avut timp de alocat. Am inteles ca este interesanta dpdv istoric si cultural – cine are timp o poate descoperi.

Am ajuns la destinatie – Elafonissi. Intai ne lovim de masinile parcate peste tot (si noi eram in acelasi scenariu neglijent si neprietenos mediului, a trebuit sa parcam in zona de tufisiuri). Am vazut corturile si nostalgia hipiota si intr-un final am ajuns la plaja. Primul cuvant care imi vine in minte de fiecare data cand rememorez este kitsch. Seslonguri ingramadite pe limbile de nisip sub umbrele de papura, muzica tare de la diversele baruri, turisti beti, urlete chestii de masa. Apa este de mica adancime pe distante lungi, vezi pestisori prin apa. Culoarea apei sau a nisipului nu sunt comparabile cu ce am vazut la Falassarna. Avand in vedere ca intai am vazut Falassarna si Balos plus adrenalina drumului au ridicat stacheta foarte sus iar descoperirea nu a egalat asteptarile. Ca atare eu nu recomand aceasta locatie pentru plaja – sunt optiuni mai bune. Daca va place sofatul si adrenalina go for it, mie mi-a placut la nebunie drumul.

Ce am mai facut

Intr-una din zile am ramas acasa. Am mentionat mai sus de cuplu de olandezi cu care ne-am imprietenit la locatia de cazare. Am decis sa facem gratar si sa lenevim. Am mers in Chania (ochisem anterior doua magazine de peste proaspat si unul cu verdeturi) am cumparat pink fish si niste monstruleti de pesti. Pink fish sunt ierbivori, culoarea le da si numele si sunt foarte, foarte buni (in Libia ma mancat prima oara si am ramas indragostit). Monstruletii (nu stiu cum se numesc) erau o specie de rapitori cu cap supradimensionat, colti mari si un bot foarte mare, la fel ca la speciile de apa dulce rapitorii sunt cu mai mult file si mai predispusi pentru gratar. Olandezii au cumparat vita (foarte buna de altfel) de la o macelarie recomnadata de proprietari. Am facut gratar, o supa la kitcineta, salata cu ierburi de Creta, vin de Creta – un adevarat festin plus bonus o discutie vie si foarte interesanta cu olandezii.

- mergeti cel putin 10 zile in Creta, aveti ce face si este un minim pentru a intelege ceva din Creta, 2 saptamani ar fi optim

- inchiriati masina, transportul local este ok doar in statiunile mari si orase. Locurile remote si foarte interesante sunt greu accesibile sau deloc accesibile cu transportul in comun

- daca sunteti la prima excursie in Creta alegeti partea de Vest, Nord – Vest

- cazati-va la un studio/ apartment/ vila detinute de localnici, nu la hotelurile de masa de pe litoral

- identificati locurile bune de luat masa din statiunile clasice, majoritatea sunt scumpe si nu returneaza valoare – important este sa stiti ca exista optiuni bine echilibrate – totul este sa le cautati si identificati.

- mergeti in interiorul Insulei fie spre Omalos, fie spre Floria sau Agia Eirini si aventurati-va pe drumurile secundare, ascund comori

- incercati produse de la brutariile locale – foarte bune

- faceti baie la Falassarna, va garantez ca nu o sa vreti sa mai iesiti din apa

- pentru cei activi neaparat un canion, jumatatea de sud a cretei este plina de formatiuni exocarstice. Exista si optiuni mai bune decat cheile Samaria

- alegeti o taverna locala din munti si mergeti sa mancati acolo

- mancati caracatita in sos de vin si salata de cicoare cretana la Vassilis in Falassarna

- plimbati-va prin Splantzia in Chania

Buget (2 adulti) sejur 10 zile

Avion – 660 Euro (Aegean Airlines, Buc – Athens – Chania)

Cazare – 330 Euro Cathrin Apartments & Studios in Platanias

Auto inchiriat – 200 Euro

Benzina – intre 100 si 150 Euro

Mese la taverne (mai putin MD) – aprox 600 Euro

Alte cheltuieli (suveniruri, arta, intrari, parcarie, etc) – intre 300 si 500 Euro

In incheiere va urez sa aveti parte de vacante asa cum vi le doriti!

---

VIZUALIZĂRI: 5431 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI