Să descoperim un nou concept turistic la Hotel O3zone din Băile Tușnad

TIPĂREȘTE

Desigur, toată lumea a auzit de sintagma ”concept turistic”. Este o formulare generică despre forma de manifestare și prezentare a actului de turism, văzut deopotrivă din perspectiva prestatorului de servicii, dar și a turistului beneficiar.

Conceptul turistic are așadar o semnificație contextuală cu caracter de sintetizare. Dar chiar și cu acest efort de generalizare, multitudinea conceptelor turistice este atât de mare, încât cu greu am putea face o clasificare sau măcar un inventar. Formulările, unele pretențioase (Turism responsabil, Turism ambiental, Turism durabil), altele simple și pe înțelesul tuturor (Ecoturism, Turism rural, Turism balnear, Turism viticol, Turism cultural), unele identitare (Brașov-capitală europeană a culturii 2021, Bucovina – Mica Europă, Safari în Delta Dunării, Ecoturism în Țara Dornelor, Crăciun în Maramureș, Litoralul pentru toți), altele cu sonorități anglicane (Live extension, Last minute, City-break, Boutique-hotel, Full mobile, Gamefication, Slow food), nu-s nici mai mult, nici mai puțin, decât invitații și propuneri pentru orice posibilă categorie de turiști. Trebuie să recunoaștem că de multe ori ne-am orientat la alegerea destinației turistice, după conceptele de promovare ale acestora. În ce mă privește, am adoptat deseori această strategie și niciodată n-am fost dezamăgită. Ceea ce n-am știut până în toamna anului trecut, a fost că și unitățile de cazare și-au definit propriile lor concepte turistice, unele care să le personalizeze oferta turistică și s-o pună în valoare

Complexul hotelier O3zone din Băile Tușnad este un astfel de exemplu. Promovarea conceptului ”Spa, Natură și Conferințe” l-a adus și în atenția persoanelor responsabile cu organizarea unui seminar interactiv cu caracter profesional, organizat în luna octombrie 2015 la nivelul instituției centrale, în subordinea căreia lucrez și eu. Se înțelege dar, că am ajuns în această locație ca participantă la evenimentul menționat și că șederea aici nu a fost alegerea mea deliberată. Așa încât, conceptul ”Spa, Natură și Conferințe” aveam să-l descopăr mai întâi pe pliantul de prezentare al hotelului, apoi, în fapt, în fiecare din cele trei zile și trei nopți petrecute acolo.

Și pentru că, fără rezerve, complexul hotelier O3zone mi-a făcut o foarte bună impresie, cred că merită o mică prezentare care să-l recomande și altor călători. Iată câteva opinii :

Locație

Hotelul este situat în centrul stațiunii, la capătul unei scurte alei desprinse din artera rutieră principală, DE578. Are o parcare destul de mare, suficientă în condițiile în care spațiul de cazare nu este ocupat 100%, situație care pare a nu se regăsi decât în perioada sezonului de iarnă, când turiștii vin fie pentru a petrece sărbătorile Crăciunului și Anului Nou, fie pentru a profita de ofertele de skipass, foarte atractive din punct de vedere al costurilor. Spun asta pentru că la vremea sejurului nostru, stațiunea mi s-a părut cam pustie, iar hotelul nu cred că era ocupat mai mult de jumătate, în pofida importantei noastre participări (câte unu-doi participanți din fiecare județ, cca 70 persoane). Cum nivelul serviciilor prestate este, după părerea mea, unul foarte bun, cred că gradul redus de ocupare în anumite perioade se datorează atractivității turistice scăzute a stațiunii Băile Tușnad, localitatea prezentând interes doar pentru pensionarii aflați la tratament. Ca și alte stațiuni balneo-climaterice de la noi, Tușnadul a parcurs o perioadă de nemeritat declin economic, puținele investiții în infrastructura turistică întărind proverbul potrivit căruia ”cu o floare nu se face primăvară”.

Mică prezentare

O3zone este un hotel cu dublă acreditare : 3* pentru camerele de la etajul I, care nu includ accesul gratuit la serviciile de spa și confort de 4* pentru restul camerelor, al căror tarif cuprinde accesul nelimitat în spațiile de spa și wellness.

Hotelul a fost renovat complet în 2012, pe scheletul fostului hotel Olt. Oferă 117 camere, dintre care 91 camere twin, 20 camere matrimoniale și 6 apartamente, majoritatea dispunând de balcon exterior sau terasă.

La dispoziția turiștilor mai stau : un restaurant localizat la mezanin, două baruri, un centru spa și relaxare și trei săli de conferințe cu dotarea corespunzătoare.

Am fost acolo și iată ce am experimentat :

Am locuit single într-o cameră twin de la etajul III. Spațiul interior, nu prea generos ca suprafață, este folosit însă cu chibzuință, din dotare nelipsind niciun element din cele care definesc inventarul minim impus unităților de cazare de 4* : mobilier funcțional, aparate electrice diversificate (inclusiv pentru aer condiționat), grup sanitar spațios, gamă completă de produse cosmetice și de igienă, halat de baie și papuci de unică folosință. Camera nu era de fumători, dar pe balcon, chiar pe pardoseală, tremura de frig o scrumieră, sigur recunoscătoare oricui milostiv dispus s-o încălzească cu un scrum de țigară.

Temperatura interioară era însă foarte agreabilă, făcând din pilotă un articol aproape de prisos.

Curățenia desăvârșită, lenjeria imaculată, cosmeticele într-o elegantă prezentare, semnalul wireless permanent și de bună calitate au întregit senzația de confort și bunăstare.

O bună impresie mi-a făcut și mapa de prezentare a hotelului, în care am regăsit pe lângă pliantul de prezentare, și lista completă a serviciilor de spa și tratament disponibile - cu prețurile aferente, lista programelor TV vizibile pe televizorul din dotare , doar 24 programe :( și lista-meniu minibar, cu tarifele corespunzătoare.

Servirea la restaurant a fost în regim bufet suedez, exceptând masa festivă, pentru care a fost alocat un alt spațiu, iar servirea a fost à la carte.

Meniul la micul dejun - diversificat și îndestulător; la prânz se putea alege din două feluri de ciorbă sau supă, iar pentru felul II puteai alcătui după preferințe orice combinații de carne friptă, fiartă sau coaptă la cuptor, de pui, porc sau vită, alături de garnitura preferată : cartofi, legume asortate, orez, paste, sosuri picante sau dulci, căci fiecare dintre acestea erau așezate în vase separate; la cină, aperitiv cald, felul II cu mai multe variante de meniu la alegere, desert pregătit în bucătăria proprie.

Interacțiunea mesenilor cu personalul de servire a fost foarte discretă, limitată la reprizele de debarasare, în condițiile în care toate cele de care ai fi avut nevoie la masă (farfurii, tacâmuri, pahare, sticle cu apă, condimente, produse de panificație, vasele cu bucate) se aflau la vedere și la dispoziția tuturor. În situația în care o nevoie ieșită din tipar te obliga să apelezi la serviciile personalului de servire, aveai de ales între a aștepta ieșirea din bucătărie a cuiva, căruia să te adresezi cu respectiva rugăminte, sau a pătrunde direct în spațiul bucătăriei și a rezolva acolo problema care te frământa. Așa mi s-a întâmplat și mie într-o zi de miercuri, zi de post pentru mine, când am descoperit că la felul I aveam de ales între ciorbă de burtă și supă de pui cu găluște, iar în ce privește felul II, mă încerca nesiguranța că nici măcar garniturile nu erau preparate fără zeamă de carne. Am tot dat tărcoale intrării în bucătărie, sperând ca dintr-o clipă într-alta să iasă cineva cu care să pot intra în dialog pentru lămurirea situației. Am așteptat vreo zece minute, dar pentru că nu aveam timp de pierdut, (programul nostru era bine încadrat pe ore), am decis să mă informez chiar de la sursă : am intrat în bucătărie și m-am îndreptat spre grupul de femei ce trebăluia printre mese, vase de gătit, plite și cuptoare fierbinți. Am fost puțin descumpănită constatând, cel puțin la prima vedere, că dialogul între membrii personalului se desfășura doar în limba maghiară. Doamnele m-au întâmpinat însă cu bunăvoință, mi s-au adresat în românește și, răspunzând întrebării mele, mi-au indicat care dintre garnituri se pretau pentru un meniu de post. Apoi și-au exprimat regretul că nu am solicitat un astfel de meniu din seara precedentă, sau măcar în cursul dimineții, pentru că la cerere se serveau și meniuri speciale. Sincer, eram și eu conștientă că pot apela la o astfel de servire, dar am crezut că nu e cazul, dat fiind că în ziua precedentă, o zi care nu era de post, am descoperit în meniu destule preparate fără carne, ouă sau lactate (supă de roșii, ciuperci gratinate, cartofi prăjiți, orez cu legume, sote de legume, paste simple cu sos la alegere, s. a.), ceea ce m-a îndreptățit să cred că acesta era regimul zilnic de masă. Interlocutoarele mele m-au asigurat însă că se gătește zilnic și meniul se repetă cam o dată pe săptămână sau chiar mai rar.

În sfârșit, întoarsă în restaurant, nici n-am apucat să mă așez bine la masă, după ce îmi umplusem farfuria cu cartofi gratinați și murături asortate, că am avut parte de o foarte plăcută surpriză : mi s-a pus în față o farfurie plină cu ciorbă de fasole verde, fierbinte și mirosind a leuștean și mărar. ”Am reușit să încropim o porție din ciorba celor care au comandat din vreme meniu de post și ne face plăcere să v-o oferim! ”, mi s-a adresat o tânără doamnă, așezând cu grijă farfuria pe masă. Am mulțumit firește cu nedisimulată recunoștință și m-am bucurat în sinea mea, conștientizând încă o dată, că oamenii buni nu au … etnie!

Din câte am observat, puținii turiști care nu făceau parte din grupul nostru, aveau mese rezervate și beneficiau de regim de servire la comandă, pe bază de bonuri valorice. Am apreciat cu acest prilej estetica și funcționalitatea restaurantului sub aspectul asigurării intimității, conceptul de ”closed space” fiind bine reprezentat, cu separeuri izolate între ele de pereți semideschiși.

Întrucât mare parte din spațiile consacrate anumitor activități sunt în realitate multifuncționale, putând fi adaptate și reconfigurate după necesități, n-am ezitat să ne folosim și noi de această oportunitate, astfel încât cea mai mare sală de conferințe din cele trei disponibile, a fost amenajată special pentru desfășurarea cinei noastre festive din ultima seară. S-a realizat astfel cadul corespunzător și confortabil pentru servirea mesei, atât pentru clienții obișnuiți ai hotelului, care au rămas în restaurant, cât și pentru membrii numerosului nostru grup.

Două cuvinte se cuvin spuse și despre meniul servit la cina festivă. Am participat la multe astfel de mese protocolare și cam mereu meniul era desenat după tiparul unei nunți îmbleșugate : aperitiv rece, gustare caldă, pește sau sarmale, friptură, desert și cafea, preparate cărora nu le-am făcut niciodată față, pentru că nu sunt o gurmandă și cu rare execpții, nici pofticioasă nu sunt. Ei bine, la cina festivă de la Hotel O3zone, meniul care a fost propus de gazde și acceptat ca atare de organizatori s-a dovedit a fi unul cu feluri puține de mâncare, moderate cantitativ, dar deosebite prin prezentare, chiar rafinate. S-a început cu un mic platou conținând tradiționalele aperitive reci, a urmat gustarea caldă – cașcaval pane cu sos de smântână, roșii cherry și salată verde, s-a trecut apoi la friptură : triadă din mușchi de porc, vită și pasăre în sos de pere aurii, iar la desert am primit câte o felie de tort cu înghețată pe post de cremă (delicios!!). A fost prima dată după mulți ani în care am reușit să îngurgitez tot ce s-a servit, mai puțin cafeaua pe care n-o agreez la miezul nopții.

Conceptul ”Spa, Natură și Conferințe”

Ordinea produselor promovate prin acest concept mi se pare absolut întâmplătoare, niciuna din aceste activități neavând prioritate. Așa că voi începe cu capitolul ”Conferințe”, căci acesta a fost subiectul șederii noastre la Hotelul O3zone.

Sunt disponibile trei săli de conferințe cu capacitate de până la 200 persoane, plus alte câteva spații configurabile pentru activități eveniment și destinderea copiiilor. Sălile sunt dotate cu instrumentarul de lucru standard pentru astfel de activități, au o bună iluminare și vizibilitate. Sala unde s-a desfășurat seminarul nostru era cea de capacitate medie și avea un singur cusur : participanții nu puteau scrie decât pe genunchi, căci scaunele nu erau cu pupitru și nici mese nu se aflau în sală. Noroc că prezentările erau interactive și în plus, urma să primim conținutul lor pe suport informatic, încât a lua notițe era chiar de prisos.

N-au lipsit ageabilele coffee break-uri, de care ne-am bucurat în pauzele dintre sesiuni.

Abia după terminarea orelor de seminar, conceptul ”Spa, natură & conferințe” urma să ni se descopere și să prindă cu adevărat contur, dar nu printr-o promovare anume, ci prin derularea rutinată a activităților de fiecare zi. Astfel, fără a primi vreo ofertă specială, dar după o informare prealabilă la recepția hotelului, am înțeles cu toții că pentru petrecerea timpului liber aveam de ales între a ne bucura de frumusețile naturale ale zonei, sau a ne relaxa în Centrul Spa și wellness din incinta hotelului.

În ce mă privește, Centrul Spa, deși atrăgător și tentant, n-a putut fi alegerea mea în cele trei după-amieze petrecute acolo, întrucât un pui de gripă rebelă îmi dădea târcoale și n-aveam deloc intenția să-i dau puteri folosind piscina, jacuzzi sau sauna. Terapiile de relaxare, detoxifiere, recuperare și tonifiere (ritualuri, tratament corporal integral, terapii cu produse Gerovital, băi reumatologice pe bază de plante sau dermatologice pe bază de lapte și miere, masaj terapeutic, ș. a.) mi-au surâs de pe pagina pliantului de promovare, dar atât, teama de a nu-mi agrava starea semigripală a fost mai puternică decât tentația unui răsfăț dulce.

Dar cu toate că n-am beneficiat de terapiile centrului spa, curiozitatea a fost cea care mi-a îndreptat pașii spre intrarea în complex de la mezanin. Am fost întâmpinată de o doamnă binevoitoare, care nu s-a supărat deloc că o deranjez în pauza de prânz, ba chiar a fost extrem de deschisă în a mă conduce personal prin toate spațiile centrului spre a-mi oferi explicațiile necesare, chiar dacă nu eram decât un vizitator, nicidecum un client interesat de achiziția vreunei proceduri terapeutice. La plecare, am uitat să returez cipicii încălțați la intrare peste propriile-mi botine, redescoperindu-i abia după ce urcasem deja două etaje pe jos. Când m-am întors spre a-i înapoia, am reușit s-o mai întrerup o dată de la masă pe simpatica doamnă, dar tot nu s-a supărat, m-a întâmpinat din nou cu același surâs binevoitor și în plus cu o glumă prin care-și asuma o parte din ”vina uitatului” : Trei babe trăiau în aceeași casă. Una își pregătește cada și când să intre în ea, le întreabă pe celelalte : da’ ce trebuia să fac eu acum? Să intru sau să ies din cadă?! Îi răspunde cea de-a doua : stai că vin eu la tine să mă lămuresc! Urcă două trepte și se oprește pe scară întrebând-o pe a treia : da’ eu nu mai țin minte, urcam sau coboram scara? A treia bătrână se minunează : Doamne, ce s-au mai ramolit astea! Și bate în tăblia de lemn a mesei, adăugând: Doamne ferește! . După care : Stați că vin eu acuma la voi să văd cum stă treaba, dar mai întâi să văd cine e la ușă! :)

Ei și așa am ajuns să mă bucur exclusiv de … conceptul ”Natură”. De la recepția hotelului am primit o listă cu punctele de interes turistic din zonă. Nu erau multe și nici solicitante, dar nu m-am încumetat să le atac de una singură, pentru că nu uitasem spectacolul cu doi urși curioși care dădeau târcoale hotelului nostru, acum vreo șase ani, când mai petrecusem un sejur la Băile Tușnad. Nu voiam să risc vreo astfel de întâlnire, așa încât n-am vizitat nici Lacul Sfânta Ana (o oră jumătate de mers pe jos prin pădure), nici Tinovul Mohos, rezervație naturală de turbărie, aflată lângă lac, nici Stânca Șoimilor, un monumental colos de piatră, vatră a unei cetăți demult năruite, care veghează orașul de la înălțimea zborului de șoim, nici Turnul Apor, o construcție pe jumătate surpată, dar interesant punct de belvedere la altitudinea de 760 m. E drept, toate acestea le-am mai văzut cu alte ocazii, unele chiar de mai multe ori.

Așa că m-am mulțumit să măsor cu pașii localitatea, de la un capăt la altul, într-o preumblare agale, fără țintă, fără scop. Decorul de toamnă matură era singurul care atrăgea privirile, altfel, orașul părea aproape pustiu.

În prima zi de plimbare era tare innorat, o burniță măruntă, dar din fericire intermitentă, mătura șoseaua și trotuarele. Am trecut pe lângă Biserica Romano – Catolică ”Sfânta Fecioară Maria”, iar la Biserica Ortodoxă ”Adormirea Maicii Domnului” am făcut un scurt popas, pentru închinăciune, pentru a cumpăra un mic suvenir și pentru a admira pictura interioară și exterioară a lăcașului de cult și a clopotniței sale, operă a cunoscutului pictor bucureștean Eugen Profeta, cea care i-a conferit așezământului denumirea de ”Voronețul Ardelean”. Din păcate, femeia care vindea lumânări și alte mici obiecte bisericești în incintă era o persoană posomorâtă și morocănoasă, n-am avut cu cine conversa mai mult de ”da” și ”nu” (Aici se găsește aghiasmă? Da! Pot să fotografiez? Nu!), darămite să mai cer informații despre istoria bisericii!

Am trecut apoi prin parcul orașului, zgribulit sub haina frunzelor căzute, aidoma celor doi bătrâni înlemniți pe băncile reci și ude. Mai departe, Complexul hotelier ”Tușnad” părea la rându-i lipsit de viață, nicio mișcare pe balcoane, nicio ființă nu intra, nu ieșea, deși parcarea era aproape plină.

Nu departe, un drum lateral stânga, nu mai lung de 50 metri ne duce către cele două izvoare de cură externă, Apor și Mikes, de unde m-am învrednicit să umplu și eu o sticlă de jumătate de litru, pe care două localnice care sporovoiau întruna în limba maghiară, au binevoit să mi-o cedeze, după ce limba gimnastică și-a făcut datoria și cererea mea a fost înțeleasă. Apa, puternic acidulată era foarte bună la gust, dar până a doua zi a căpătat o aromă de ouă clocite, încât fără regret am abandonat-o.

Ei, n-am avut noroc cu apa, hai să caut pâine cu cartofi, o specialitate foarte apreciată a locului, gustoasă, spornică și care are propietatea de a se păstra în stare proaspătă mai mult de o săptămână, fără măsuri speciale de protecție. N-am găsit nicio brutărie pe traseul parcurs, precum erau multe în alte vremuri. De altfel, nici pe drumul de întoarcere acasă, de-a lungul lanțului de localități secuiești către Brașov, n-am întâlnit decât un singur punct de desfacere a tradiționalei pâini cu cartofi. Nu l-am ratat, așa că am adus acasă o pâine mare cât ligheanul (ei, nu chiar atât, că mai ciugulisem bine din ea pe drum), rumenită, fierbinte la început și rămasă tânără chiar și după zece zile.

M-am întors pe Aleea Sfânta Ana, o stradă paralelă cu artera principală, aflată mai sus, chiar la poalele muntelui. Multe case vechi, cu arhitectură aristocratică, dar prost întreținute, un strand mezotermal abandonat, un parc cu un monument închinat eroilor (nu știu care, nu era nicio inscripție la fața locului), liniște și natură statică, asta era tot ceea ce vremea îmi îngăduise să descopăr sub tutela conceptului ”natură”. M-am întors zgribulită la hotel și am tras un pui de somn până la cină.

A doua zi însă, soarele s-a arătat în toată splendoarea lui, îngăduindu-mi să petrec, după cursuri, câteva ore relaxante în decorul toamnei multicolore. Am ajuns până la Lacul și Complexul balnear Ciucaș, aproape de zona Parcului de distracții ” Club Aventura”, pe care l-am privit de la înălțimea șoselei. Era pustiu și abandonat toamnei, chiar dacă arămiul copacilor părea o pată de culoare atractivă pentru cei dornici să-și încerce îndemânarea pe traseele marcate sau pe tiroliană.

Chiar și în această zi luminoasă orașul era aproape pustiu : puțini trecători pe străzi, puțini tineri, puține magazine deschise. Stațiunea părea că se odihnește pentru a face față puhoiului de turiști din sezonul estival de iarnă, atunci când se deschide și pârtia de schi, accesibilă tuturor vârstelor, având un grad scăzut de dificultate. Nefiind un obiectiv care mă interesa n-am căutat informații legate de această pârtie, dar am aflat cu totul întâmplător că are instalație de urcare, tunuri de zăpadă și este practicabilă chiar și noaptea, fiind iluminată până seara târziu. Și tot atunci am aflat că temerarii dornici de aventură pot opta pentru un zbor cu parapanta, în compania unuia dintre recepționerii hotelului.

Și uite așa, una peste alta, munca împletită cu relaxarea la Hotel O3zone din Băile Tușnad s-a dovedit o bună alegere, iar experimentarea conceptului ”Spa, Natură & Conferințe” o bună soluție pentru a cunoaște mai bine, mai îndeaproape, mai cuprinzător, un loc care chiar dacă ți se pare prea familiar și perimat, sigur ascunde multe surprize. Condiția principală e să vrei să descoperi, să ai timp suficient pentru asta și să dispui de informațiile necesare. Și mai ales, vremea să țină cu tine!

Dacă aș mai reveni la O3zone? Sigur că da! Contrar altor opinii exprimate pe site, consider ca acest hotel își merită cele 4* (nu cunosc situația din camerele de 3*), iar oamenii sunt deosebit de primitori. Dacă ești o persoană solitară care caută doar liniște și tratament, aici e locul potrivit. Dacă ești o persoană activă și forfotind de viață, trebuie să vii cu familia, cu prietenii, ca să petreci cu ei la masă, la piscină, la plimbare, în drumeții, la săniuș. Altfel, Băile Tușnad vor părea cu totul neinteresante și puțin ispititoare, mai ales în extrasezon, când orașul pare intrat în hibernare. Pentru cei interesați, o bună soluție ar putea fi achiziționarea pachetelor de servicii și ofertelor promoționale, care nu sunt rare la Hotel O3zone. Și au prețuri cu adevărat atractive!

---

VIZUALIZĂRI: 5736 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI