ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 20.02.2016
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 24.06.10
STATUS: POSEIDON
DATE SEJUR
NOV-2015
DURATA: 1 zile

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții
DISTRACŢ. / RELAXARE:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
90.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 9 MIN

Dâmbovița, apă dulce… Partea II: Eroilor – Piața Unirii (toamna)

TIPĂREȘTE URM de aici

La câteva luni distanță după plimbarea din vară când mi-am adus aminte că trebuie să continui periplul pe malul Dâmboviței deja se apropia sfârșitul toamnei. A doua etapă a plimbării a durat un pic peste o oră și s-a desfășurat pe o distanță de circa 2,5 km între Podul Eroilor și Hanul lui Manuc.

Călătoria pe faleza dâmbovițeană trece prin zone de locuire foarte vechi, cercetări arheologice atestând multe puncte de locuire pe malul râului cu numeroase meandre, codri deși pe maluri și multe bălți și ostroave. În secolul al XVIII-lea și al XIX-lea apar case mai arătoase, clădiri care adăposteau instituții ale statului, șosele și poduri etc. E celebră imaginea reprezentând pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza și doctorul Carol Davila, ambii călare, vizitând o zonă inundată din București în 1862. Primele lucrări de amenajare a cursului râului se desfășoară prin anii 1775, ca apoi cele mai serioase lucrări să se desfășoare între 1880-1885 sub conducerea unui inginer francez, Alexandre Boisguerin. Albia Dâmboviței capătă aspectul ce și l-a păstrat timp de 100 de ani: albia adâncită cu 6 m, fundul albiei a fost căptușit cu scânduri din stejar, malurile au fost îndreptate și înierbate, s-au amenajat cele două șosele ce însoțesc malurile și s-au plantat pomi. Lucrările au continuat de-a lungul anilor cu diferite retușuri și completări.

Carmen Sylva referindu-se la mahalalele bucureștene scria: Când ieșiam din casă la început, aveam totdeauna de ce mă mira. În orașul acesta se aflau străzi pitorești în care toate ușile erau pline de stofe multicolore, de fierărie, de oale verzi și cafenii. Alte părți erau o adunătură pestriță de case de păpuși, foarte mici, ascunse sub copaci, sub biete sălcii ce sunt despuiate în toți anii de crăci, ori sub salcâmi ce îmbălsămează orașul întreg primăvara. Se aflau deschise în stradă brutării, cismării, fierării, cârciume nenumărate, în care se vindea țuică, cocioabe întunecoase, în fundul cărora se vedeau figuri de hoți cu ochiul blând, cu zâmbetul trist. Cu cât te apropiai de Dâmboviță, cu atâta se înmulțeau căsuțele cu balcoane, cu podoabe, ce le da o înfățișare maurescă. Și apoi Dâmbovița... da atunci privirii scene vioiciune să transpoarte pe un pictor ori pe un poet. Lumea se îmbulzea amestecată în acelaș noroiu, copii umblau prin ea strigând veseli, țigănuși goi se vârau până în gât, sacagii își băgau caii, intrând și ei în apă până peste genunchi, spre a-și umplea sacalele. Și unde era mocirla mai adâncă se vedeau mișcându-se niște forme, corpuri cenușii, pleșuve pe jumătate ca niște spinări de ipopotam, capete numeroase cu coarne groase și aduse spre ceafă, boturi negre ce luceau la soare: erau bivolii...

Zona Eroilor Sanitari. Ne continuăm incursiunea din dreptul Podului Eroilor, unde se poate ajunge cu mijloace de transport în comun de suprafață și metrou. Pe ambele maluri există câte un parc: pe dreapta Parcul Eroilor (distrus acum, de fapt, de lucrările la noua magistrală de metrou către Drumul Taberei), iar pe stânga Parcul Venus, amplasat pe locul unui stadion al echipei de fotbal interbelice Venus. În acest parc s-a încercat amenajarea unui Memorial al Dâmboviței – o alee mărginită de aluni și o bancă ondulată redau vechiul curs al râului iar pe un panou este reprodusă legenda populară a râului. În mijlocul parcului a fost amenajată o zonă mlăștinoasă cu plante specifice, îngrăditură circulară din nuiele și un pod de lemn (vezi amănunte în articolul: vezi impresii). Pe malul drept, în capătul Parcului Eroilor, stă mărturie grupul statuar intitulat Monumentul Eroilor Sanitari – inaugurat în 1932, este dedicat doctorilor, asistentelor medicale și surorilor voluntare ce au ajutat pe răniții Primului Război Mondial, autor fiind sculptorul italian Raffaello Romanelli. Basoreliefuri de bronz cu activitatea sanitarilor înconjoară soclul monumentului; în vârf sunt trei personaje: Victoria, un rănit și un soldat sanitar.

Strada Elefterie. Râul dispare sub o platformă mare de beton – deasupra sunt mai multe benzi de circulație și accesul spre bulevardul Regina Elisabeta, precum și o parcare. Ne apare pe partea dreaptă Biserica „Sf. Elefterie” Nou, o ctitorie religioasă începută în anul 1935, pe locul alteia mai vechi, cu ajutorul donațiilor enoriașilor. Monumentala biserică, printre cele mai cunoscute din București, impresionează prin arhitectură, culoare și proporții. Dar, dar… la mai puțin de 250 m în susul străzii găsim o altă bijuterie religioasă: Biserica „Sf. Elefterie” Vechi. Ridicată pe cheltuiala unor negustori între anii 1743-1744, biserica era situată în acele vremuri pe un ostrov al Dâmboviței, înconjurată de păduri și de câteva căsuțe ale unui sătuc. Chiar și astăzi a rămas ca pe o insulă fiind înconjurată de cele două benzi de circulație ale străzii și străjuită în dreptul altarului de o bătrână salcie, martor tăcut al fostului ostrov. Turla semeață, medalioanele pictate la exterior, pridvorul împodobit cu trei arce, ancadramentul ușii de acces și pisania ornamentată sunt elementele ce se pot vedea la exterior. Doamna Ecaterina, soția lui Alexandru Ipsilanti Vodă, prefera să vină pe mica insulă, lângă biserica Sf. Elefterie (Vechi), și să se odinească/plimbe până noaptea târziu printre vii și pomi roditori.

Opera Română. Vis-à-vis de strada Elefterie se află impozanta clădire a Operei Române, realizată în 1953 după planurile renumitului arhitect Octav Doicescu. Pe fațada clădirii se află mai multe statui (muze) și două basoreliefuri monumentale; interiorul e superb. În micul parc din fața clădirii, lângă bulevard, se află statuia realizată de maestrul Ion Jalea și care îl reprezintă pe George Enescu.

Institute și facultăți. După ce trecem de o clădire nouă de sticlă, ornamentată cu benzi roșiatice pentru a fi oarecum în ton cu clădirile înconjurătoare, ne reluăm plimbarea pe trotuarul drept al râului Dâmbovița, reapărut de sub platforma de beton. Pe mal peisajul de toamnă târzie domină: fructe de măceșe, covor de frunze arămii, ciulini și plante uscate. Un nou ponton apare pe partea stângă, la danele de beton nu se află ancorată nici o barcă de lemn, ce să mai vorbim de vaporașe. Observăm Facultatea de Medicină Veterinară ce funcționează într-un spațiu larg, clădirea principală fiind ridicată în 1885, în campus fiind construite ulterior și alte pavilioane. Alături se află Institutul Național de Cercetare-Dezoltare pentru Microbiologie și Imunologie „Cantacuzino”, înființat prin lege în 1921 și găzduit în câteva clădiri construite pe terenul Institutului Babeș. Activitatea principală se baza pe activitatea de cercetare și producție de seruri și vaccinuri pentru combaterea bolilor contagioase. Se cunoaște soarta acestui institut național, convulsiile prin care a trecut în ultimii ani. Vine la rând altă instituție ce funcționează într-o clădire impozantă: Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Patologiei și Științelor Biomedicale „Victor Babeș”. Înființat în 1887 institutul a funcționat la început într-o clădire aflată în capătul Căii Victoriei; construcția ce o vedem azi e opera arhitectului francez Louis Blanc și a fost terminată în 1899. În curte se află bustul doctorului Victor Babeș, realizat de sculptorul Cornel Medrea. Ultima clădire din această serie este sediul Facultății de Biologie din cadrul Universității din București – mai exact o construcție de început de secol al XX-lea, ce a găzduit Facultatea de Științe (secțiile de Filozofie și Morfologie) – denumiri inscripționate pe plăci de marmură amplasate pe fațade.

Zona Izvor. Ajungem în dreptul Parcului Izvor, pe fundalul căruia se proiectează silueta gigantică a Palatului Parlamentului. Pe partea dreaptă remarcăm clădirea compactă a Academiei Oamenilor de Știință din România – o asociație formată în anul 1935 de un grup de oameni de știință cu scopul promovării cercetărilor cu caracter științific. Zona aceasta a avut mult de suferit în timpul regimului comunist din cauza demolărilor efectuate cu scopul de a construi ceea ce se vroia „Casa Poporului”. Podul Izvor face legătura cu Teatrul Bulandra, care își are sediu central într-o frumoasă clădire în stil neoromânesc construită între 1926-1929. Inițial aici a fost Palatul Ligii Culturale, pe aici a pășit marele istoric Nicolae Iorga către ședințe importante sau spre redacția publicației „Neamul Românesc”. Turnul de pe colțul clădirii, ce se încheie cu un acoperiș conic, atrage atenția de la mare depărtare.

În spatele frontului de blocuri găsim un important monument istoric: Biserica Mihai Vodă, ceea ce a rămas din fosta mănăstire. Ctitorie a lui Mihai Viteazul din anul 1594 ansamblul mănăstiresc avea un aspect de cetate. Istoria acestui complex religios a fost plină de urcușuri și coborâșuri, de fapte importante ori mărunte, de restaurări și în final de o demolare ordonată în anul 1985. Au supraviețuit doar biserica și turnul clopotniță care au trecut printr-un proces de translare în pantă pe o distanță de circa 300 m pentru a fi ascunsă în spatele blocurilor. În apropierea bisericii se află și Strada Sapienței, celebră prin plasarea în cunoscuta schiță a dramaturgului Ion Luca Caragiale.

Piața Națiunilor Unite. Un punct important pe cursul Dâmboviței este locul unde Calea Victoriei își încheie/începe odiseea. Dacă traversăm podul de aici, doar la o aruncătură de băț, ajungem rapid la Palatul CEC, Palatul Poștelor (Muzeul Național de Istorie al României) și Biserica Stravropoleos. Pe partea stângă se află două clădiri monumentale: Palatul Societății Agricola-Fonciera (construit în perioada interbelică și identificat prin terasa circulară cu piloni) și Blocul Adriatica-Trieste (ridicată în 1926 pentru Societatea Clădirea Românească; se individualizează prin „glorietele” de pe acoperiș – galeria cu coloane). Vis-a-vis, pe malul drept se află Biserica „Sf. Spiridon” Vechi și fântână George Emanuel Lahovary (operă a sculptorului Karl Storck din 1903; povestea tristă ce stă în spatele monumentului o găsiți aici: politeia.org.ro/magazin-i ... filipescu/24262).

Palatul de Justiție. Ultimul obiectiv important de pe acest tronson al plimbării, pe care l-am privit deja sub geana întunericului, și din nefericire, nu era iluminat – așa cum l-am „prins” altădată. Construcția monumentală a fost ridicată în 5 ani (între 1890-1895) după planurile unui arhitect francez, dar executat de arhitecți români, printre care și Ion Mincu. Fațada atrage prin ornamentica cu pilaștri și prin prezența a șase statui alegorice (Atenția, Vigoarea, Legea, Justiția, Elocința și Adevărul); într-un modul central este amplasat un ceas și alte două statui: Forța și Prudența.

Plimbarea pe malul apei se încheie pe întuneric atunci când și cursul apei dispare sub marele planșeu de la Piața Unirii. Pe tot parcursul plimbării ne-am bucurat de zborul pescărușilor precum și de dârele lăsate de rațele ce se plimbau prin diferite zone ale Dâmboviței (de la un an la altul sunt tot mai multe). Clădirile zărite pe malurile apei sunt deosebite și ascund o „istorie grea” în spatele fațadelor, iar micile incursiuni ce se pot face pe distanțe scurte pornind de la cursul apei ne conduc către noi descoperiri.

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de tata123 🔱 in 20.02.16 20:42:01
Validat / Publicat: 20.02.16 22:34:40
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.

VIZUALIZĂRI: 1837 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

2 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (tata123 🔱); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P07 Facultatea de Medicină Veterinară din București.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 26300 PMA (din 27 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

2 ecouri scrise, până acum

webmasterX [20.02.16 22:34:05] »

@tata123: Consider că subiectul tinde să fie fragmentat excesiv; nu avem nimic împotriva unor viitoare eventuale alte "episoade", dar acestea vor fi publicate "fără PMA std" (cf Regulamentului)...

liviu49 [04.03.16 19:47:57] »

@tata123 - Am votat acest articol pentru ideea de a prezenta o artera de traditie a Capitalei, care mai adaposteste inca multe cladiri de mare traditie. Varsta imi permite sa fac unele completari celor prezentate in articol. La capitolul Institute si Facultati as mentiona perioada anilor1960 - 1970, cand in cladirea de langa Teatrul Bulandra functiona IATC Bucuresti, care avea ateliere de creatie si sala de spectacole pe str 30 Decembrie (cum se numea atunci). Astazi precis se numeste altfel, dar eu daca nu am mai trecut de mult timp prin zona nu stiu cum se numeste acum. Legat de Piata Natiunile Unite, dominata de blocul Gioconda, tin sa amintesc celor tineri si sa reamintesc celor de varsta mea, ca in piata, pe malul Dambovitei a functionat multi ani Teatrul de Stat de Opereta, iar in apropierea lui, inspre biserica Greceasca a functionat un strand. Si tot in zona, pentru ca este foarte aproape de piata este o cladire monument, cea a restaurantului Bucur. Din pacate aceste cladiri au foste demolate si in locul lor s-au construit niste blocuri. Tot pe Splai, in spatele Operetei, colt cu str Operetei, intr-o cladire construita in anul 1882 (daca am retinut gresit anul, imi cer scuze) a functionat pana in anul 1981, institutia care a coordonat activitatea de industrie locala din Ilfov (Grupul Intreprinderilor de Industrie Locala Ilfov), care in anul 1977 era a treia putere industriala din judetul Ilfov (ca volum al productiei marfa) si cel mai mare angajator (ca numar de salariati) din Judet. Cunosc aceste amanunte pentru ca eram unul din miile de salariati din industria locala din Ilfov.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
1 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
liviu49
Alte impresii din această RUBRICĂLa pas prin Bucureşti:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.063272953033447 sec
    ecranul dvs: 1 x 1