Coasta Licia - plăteşte unul, pleacă doi

TIPĂREȘTE

Anul trecut am primit un plic în care, înafară de factura de la telefonie mobilă era ataşată şi o ofertă a unei firme de care nu auzisem încă. Oferta era: Coasta Licia, opt zile, hotel 4-5 stele, plăteşte unul, pleacă doi în perioada mai-iunie sau septembrie-noiembrie. În partea asiatică a Turciei fusesm cu douăzeci de ani în urmă într-un tur de 15 zile cu autocarul. Inafară de Istambul văzusem Antalya, Efes, Pamukkale, Conya, Cappadocia, Ankara. Anii trecuţi am făcut o excursie în Cappadocia, alta la Istanbul dar după atât timp amintirea coastelor sudice şi vestice se estompaseră rămânând numai acel impersonal˝ ce frumos! . Abia acum după a doua vizită mi-am adus aminte amănunte din locurile vizitate, exclamând în termeni reali şi la obiect˝ ce frumos! ˝.

Oferta.

Părea tentantă. Şapte nopţi în hoteluri de 5 stele (trei cazări diferite), vizita Antalyei, oraşului antic Myra, croazieră pe laguna Dalyan şi insula Istuzu, Efes, Pamukkale, Hierapolis, din nou Antalya cu ghid turc şi însoţitor român. De câteva din aceste destinaţii nu auzisem niciodată şi din ce citisem în enciclopedia AFA meritau văzute. Opţional, la preţuri rezonabile se făceau excursii la oraşul scufundat Kekova, se vizita un sat tradiţional turcesc, seară turcească şi hamam. Okey, nu?

Calculul economic.

După cum apare în titlu, un turist plăteşte şi altul merge gratis dar să vă spun cum, doar n-or să fie ei în pierdere. Am ales perioada 5-12 octombrie când încă e cald dar nu prea şi ploile sunt rare. În principiu turistul principal nu plăteşte cazarea şi avionul dar i se percep taxe de aeroport, asigurare bagaje şi de sănătate. Pentru două persoane costul ar fi de 715 eu sau 357 eu/ persoană, ceeace este un preţ convenabil ţinând seama de clasa hotelurilor şi programul excursiei. Cum se spune la reclamele TV?

Stai că asta nu e tot. Am studiat amplasarea hotelurilor şi mi-am dat seama că unele sunt departe de oraşe, respectiv de supermarketuri, aşa că ne-am gândit să plătim din ţară cina 98 eu/ persoană/ 7 nopţi ceeace s-a dovedit o idee foarte bună că ne-a scăpat de grija aprovizionării cu iaurtul de seară. După câtva timp de reflecţie şi informare ne-am dus glonţ la firma ofertantă şi am plătit avansul apoi diferenţa. Zarurile fuseseră aruncate.

La faţa locului, ghidul ne-a spus că fiind trasee lungi, autocarul va opri la anumite puncte unde se va putea servi masa, că două prânzuri gratuite sunt incluse în program dar că ar fi bine să mai luăm patru, că seara turcească şi hamamul nu se mai fac dar în schimb vom vizita oraşul scufundat şi casa Fecioarei Maria, - bref încă 105 eu/ persoană pentru toate opţionalele şi prânzuri.

V-am zăpăcit? Da. Şi noi am fost. În total am plătit 560 eu / pers, în care am mâncat all-inclusive, dimineaţa şi seara excepţional, - ca la turci - iar la prânz la botul calului, am vizitat tot ce s-a oferit şi am asistat la spectacolele organizate în hoteluri.

Reveniţi în ţară am constatat că nu am mai avut alte cheltuieli înafară de câţiva magneţi de 1 eu / buc, ceva apă rece în maşină (3 sticluţe la 1 eu), câteva beri (2-3-4 eu / sticla de 330 ml) şi cam atât.

Câteva mari îndoieli care mi-au provocat insomnii.

Tot încercând să mă informez cât-de-cât, am găsit pe un sait cunoscut de vânzări- cumpărări, câteva oferte de cedare a acestei excursii la jumătate de preţ faţă de ce am plătit noi. Semn rău. Pe saitul agenţiei de turism cu care contractasem am citit plângerea unui ieşean care a achiziţionat excursia de la un supermarket şi susţinea că e o ţeapă, că în fond ar fi mai scumpă decât una obişnuită.

Cunoştinţele cu care am vorbit au strâmbat superior din nas, mi-au zis că au primit şi ei oferte dar nu le-au onorat că au auzit ei e că e o cacialma, că o să fim escrocaţi, că vom pierde banii sau vom fi lăsaţi baltă la jumătatea circuitului. De ce nu facem ca ei să stăm acasă, că la un moment dat o să ni se înfunde?

După aceşti primi ghimpi a mai urmat unul. Două agenţii partenere cu cea de la care am achiziţionast noi excursia, o ofereau la jumătate de preţ. Mi s-a spus că e last minute ca să umple charterul închiriat. Ce să fac? Am înghiţit găluşca.

Când am citit că zborul va fi făcut cu un charter al unei agenţiei turceşti low-cost (Onur) care are în dotare Airbusuri cu o vechime medie de 16 ani m-am destabilizat cu totul. Dar asta nu e tot. Pe saitul companiei scrie negru pe alb : "Vă rugăm să rețineți că vârsta medie a flotei se bazează pe propriile noastre calcule si poate diferi de cifrele reale˝. Adică 20,30? Mi-a trecut prin minte un banc ştiut din tinereţe. ˝ce te faci Strul dacă se defectează un motor? / Zboară cu al doilea/ Şi dacă se defectează şi al doilea? / În aer nu rămâi Iţic˝

Eram pregătită mental pentru ce e mai prost aşa că în cunoştinţă de cauză i-am spus soţului, ˝hai la drum! ˝ (în traducere româno-română ˝let´s go! ˝)

Mai departe.

Spre deosebire de alte curse low- cost în care decolarea se face înainte de cântatul cocoşilor şi aterizarea după miezul nopţii, aici orele au fost civilizate: nouă dimineaţa plecarea, opt seara returul. Nava era de aproape 200 locuri, plină vârf cu turci veniţi cu afaceri în România şi circa 100 de turişti aduşi de agenţia de la care am cumpărat excursia.

Pe aeroportul din Antalya ne-au aşteptat însoţitorii români care ne-au condus la trei autocare. Autocarele erau elegante, comode şi prevăzute cu aer condiţionat. Toată excursia am făcut-o în acelaş autocar ceeace era un avantaj că puteai să-ţi laşi lucruri de pe o zi pe alta. Aveau o cutie refrigeratoare din care contra cost puteai servi apă rece, suc sau bere la preţuri mici. Fiecare autocar avea un ghid turc şi altul vorbitor de limba română ca însoţitor şi traducător. Ghidul nostru era un tătar care a stat câţiva ani în Constanţa şi apoi s-a stabilit în Turcia. Pe lângă faptul că avea un vocabular restrâns, nu prea avea nimic în comun cu turismul şi explicaţiile. Ghida turcoaică vorbea mult, explica dar el tăcea sau se apuca să râdă de unul singur ca proasta în sat. Dealtfel băiat vesel şi politicos care rezolva cazările în două minute. Atât. La celelalte autocare ghizii erau brici aşa că acolo unde se nimerea să fim în acelaş timp cu ei la un obiectiv, stăteam pe aproape. ˝Ghinion˝ cum a spus un clasic în viaţă.

Programul turistic.

Traseul excursiei a fost o buclă care a început şi s-a terminat în avion în Antalya. Nu spun oraşul Antalya pentru că ghidul nu ne-a arătat aproape nimic din el, deşi cel puţin la întoarcere am fi avut jumătate de zi la dispoziţie. Excursia se numeşte Coasta Licia- circuit cultural şi într-adevăr cinci din cele şapte zile au mustit de istorie şi arheologie, aşa cum ne place nouă. Ultima zi a fost destinată vizitării unor ateliere şi magazine de prezentare textile, covoare, aur, pielărie, care pe noi nu ne-au interesat dar făceau parte din program.

În fond unde şi cât se întinde coasta Licia? Este fâşia de pământ cuprinsă între Marea Mediterană şi munţii Taurus, din Antalya până la Fethyie. Cu patru-cinci secole înaintea erei noastre aici a existat bogatul regat al Liciei cu regii Kaunos. Datorită culorii inconfundabile a apei mării, coasta Licia se mai numeşte Coasta de Turcoaz. Peisajele sunt covârşitoare. Coasta de Azur, Amalfitană sau a Dalmaţiei nu sunt cu nimic mai spectaculoase faţă de ce se poate vedea aici. Poate invers. Excursia a continuat cu străbaterea unei părţi din coasta vestică până la Efes după care am urcat la Pamukkale şi Hierapolis. Am încheiat bucla coborând de la Pamukkale în Antalya, în total cca 1500 km.

Programul începea la 8.30 la autocar, drept pentru care primeam un apel de la recepţie la ora 7. Ca să nu fim stresaţi cu spălatul şi micul dejun, noi ne puneam telefonul să ne sune ceva mai devreme.

Drumurile mi s-au părut mai bune decât în România dar eu nu am o părere autorizată faţă de cei care aţi străbătut Turcia la volanul propriei maşini. În orice caz am constatat o evoluţie spectaculoasă atât a drumurilor cât şi a spaţiului urbanistic comparativ cu excursia pe care am făcut-o la începutul anilor ´90. Pe atunci în excursia de 15 zile în care am făcut turul Turciei, autocarele mergeau cu 50 km/h în afara localităţilor din cauza drumurilor proaste. Apoi, siturile arheologice şi-au schimbat faţa. De exemplu la Efes s-a decopertat foarte mult şi s-a pus în valoare biblioteca Celsus, la Pamukkale s-au stabilit două puncte de intrare noi, cu totul altele decât pe vremuri când urcam prin partea de jos a rezervaţiei, direct din sat şi numai temerarii ajungeau la Hierapolis. Deasemeni accesul la casa Fecioarei Maria este mai uşor decât pe vremuri. Programul nostru turistic se întindea până în jur de cinci d. p când cei amatori de o baie în mare dădeau fuga pe plajă. Nu-i vorbă că şi in cele două mini- croaziere pe care le-am făcut în locuri excepţionale, ambarcaţiunea a oprit în largul mării pentru o oră de înot.

Cazarea.

Am stat în trei hoteluri cu adevărat de cinci stele, cum eu am mai întâlnit numai la Acapulco şi la Bangkcok, dar pe AFA mulţi useri sunt obişnuiţi cu ele şi elogiază hotelurile din Turcia de 4 şi 5 stele. Noi acum 25 de ani în Turcia am fost cazaţi în hoteluri modeste iar acum doi ani în Istanbul ne-am cazat într-o cameră atât de mică încât ca să te urci în pat, deschideai uşa şi ca să umbli în dulap o închideai la loc dar hotelul era foarte central. În excursia de acum recepţiile, camerele, piscinele, saunele şi oferta de tratamente se întreceau în opulenţă şi bun gust. Cum timpul a fost foarte favorabil cu 28-30 grade la prânz, era destulă lume în apă şi pe plajele hotelurilor. Seara erau programate spectacole de karaoke sau mini concerte. În acel sezon, în luna octombrie tariful individual al unei camere era moderat între 70 şi 100 eu/ noapte dar sunt convinsă că pentru un sejur de mai multe zile preţul se poate negocia că doar eram în Turcia şi noi suntem români. Toate camerele aveau TV plasmă la care printre cele 80-90 programe era şi România Internaţional. Foarte slab program, cu filme din anii 60-70 cu tentă comunistă, emisiuni distractive şi cântăreţi tot de atunci cam răsuflaţi ca şi cum afară s-ar găsi numai babe şi moşi nostalgici după epoca de aur.

Bagajele.

Ţin să-i mulţumesc lui Nicole33 care m-a sfătuit ca în octombrie să-mi iau îmbrăcăminte uşoară, ochelari şi pălărie de paie. Altfel mă insolam ireversibil la cap şi cine vă mai scria vouă acest review? Am avut două trolere. Fiind vorba de patru cazări în şapte nopţi, într-un bagaj aveam papucii, pijamalele, ceva lenjerie, nesul-cel-fără- de- care-nu-fac-ochi, brâul ţigănesc pentru şale în caz că m-ar durea, bastonul pliant pe care l-am folosit numai la Efes şi Pamukkale, cosmeticele (ca şi cum ar mai servi la ceva) şi medicamentele pentru amândoi, cam juma´ de kil. Al doilea bagaj, perfect inutil conţinea o mulţime de prostii cu care m-am întors curate dar şifonate.

Mâncarea.

Cu toate eforturile mele de a mânca ponderat, la hoteluri nu m-am putut abţine aşa că am venit cu 2 kg în plus. Într-o seară am avut curiozitatea să număr platourile cu feluri diferite. 80. De dulciuri cu nucă şi miere să nu mai vorbim. Cum poţi rezista? Merita cu prisosinţă preţul de 14 eu/ cină. Băutura de orice fel se plătea de la 3-4 până la 5 eu paharul de vin sau sticla de 330 ml. bere.Nu prea am consumat.

Masa de prânz în regim de bufet suedez servită pe drum la diverse locaţii modeste nu merita cei 15 eu. Mâncare era ca ˝ la cazan˝ adică nu elaborată, cam condimentată şi ieftină din punct de vedere al componentelor. Supele erau însă bune.

În această parte a Turciei nu se găteşte musaca aşa cum am mâncat la Istanbul sau la greci şi venisem şnur de poftă. Însă până şi la cele mai amărâte locaţii am băut cafea turcească adevărată. Faţă de aceasta, ce se găseşte pe piaţa noastră sau în occident ca să nu mai vorbim de lichidul cafeniu servit în SUA, este apă chioară. Cei care nu au plătit prânzul şi s-au aranjat cumva altfel, au fost mai profitaţi.

Ante-concluzii parţiale.

Cu un zbor la ore convenabile, cazare de cinci stele şi mâncare super, plaje private, saune, aquagym, spectacole seara, autocar confortabil, situri arheologice şi culturale de excepţie, din ce v-am scris până acum merită să faceţi această excursie. Să vedem în continuare ce părere aveţi despre program.

---

VIZUALIZĂRI: 13579 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI