Gentiana – varianta hivernala!

TIPĂREȘTE

Februarie 2009! Ca de obicei ne pregatim de plecarea la munte pentru intalnirea cu zapada, in Galati fiind zapada cat s-o strangi cu matura intr-un faras. Cum schimbarile climatice s-au tradus prin disparitia zapezii in ultimile doua ierni, ne ducem noi dupa ea, sa nu ramana copilul cu gura cascata peste ani cand o vedea-o si sa nu stie ce sa faca cu ea.

Satui de Moeciu ne hotaram sa schimbam locatia (peste drum! ), sat Pestera. Intru pe net in cautare de cazare si dupa o serie de telefoane la diverse locatii gasesc locul potrivit. Cabana micuta (5 camere duble), spre marginea satului, se inchiriaza in totalitate. Ura!!! Asta este! Ma apuc iarasi de sunat, strang lumea, hotaram data plecarii, sun proprietarii si fac rezervare 4 nopti.

Vine si ziua plecarii! Indesam sanie in portbagaj, peste sanie diverse bagaje, copil in masina si “pe cai”. Oarecum am plecat in gasca, caci o pereche urma sa se ataseze la Marasesti la convoiul format din masina noastra (! ), iar o alta venea cu o zi intarziere (serviciuri importante, una …alta). Stabilisem traseul din timp: Galati – Adjud – Onesti – Oituz – Tg. Secuiesc – Brasov – Bran – Moeciu - Pestera.

Ajungem in pasul Oituz, incepem sa urcam, zapada deja se depusese pe sosea intr-un strat demn de luat in seama si la un moment dat, dupa o curba vad venind spre noi, din sens invers, o masina in pasi de vals. Trag de volan dreapta, cat imi permit conditiile meteo si drumul, opresc sa eliberez ringul si astept. Domnul respectiv se indrepta, cand cu fata, cand cu spatele, spre noi. Calculez rapind traiectoria bolidului, rezultatul fiind portiera mea spate-stanga (locul unde sta copilul). In momentul respectiv cred ca am inceput sa scot flacari pe nas si avem privirea unui leu calcat zdravan pe coada. Din fericire portiera mea este ratata “la mustata” si domnul se infinge cu masina intr-un morman de zapada la cativa metri in spatele nostru. Iese de acolo si pleaca mai departe fara sa-si mai etaleze talentele de dansator. Plecam si noi, trecem de partea cealalta a muntilor, unde soseaua era doar uda si oprim intr-o parcare pentru a-mi afuma emotiile pe care tocmai le traisem. Eu cobor din masina, picioarele mele nici gand! Le explic civilizat ca centrul de comanda se afla la mine si intr-un final le conving.

Dupa o scurta pauza plecam mai departe, fara peripetii de data asta! Ajungem in Moeciu, nimerim intrarea spre Pestera, drumul cu zapada dat cu antiderapant, deci lejer de urcat.

Cum se urca in Pestera? Din zona centrala a satului Moeciu, se urmareste partea dreapta a drumului pentru a vedea indicatorul de Pestera. Cum veniti dinspre Brasov (sau Rasnov) indicatorul spre dreapta va fi pe stanga drumului, atentie, chiar in dreptul drumului, nu exista presemnalizare. Sau presemnalizarea e indicatorul de Moeciu de Sus (la stanga) si la cca. 50m urmeaza cel de Pestera. Daca veniti dinspre Pitesti, tot in Moeciu, evident, dupa o lunga de linie in usoara coborare, urmeaza un viraj la drepta, intersectia fiind chiar in acel viraj (indicatorul pe partea dreapta), unde faceti stanga. Ok, ce faceti dupa ce ati intrat pe drumul de Pestera? Va tineti bine de volan, faceti o cruce, doua, trei cu limba in gura si tot inainte. De ce? Pai iarna va rugati sa fi dat si cu antiderapant, nu numai cu plugul, iar vara faceti un calcul de la ultima campanie electorala de locale si-o sa aveti o estimare precisa a densitatilor de gauri, sleauri, damburi in “asfaltul de 4 x 4”. Daca noi am ajuns in ambele sezoane, asta nu e o regula, dar se poate.

Dupa indicatiile date de proprietar la telefon aveam de urcat cinci curbe, ajungem la biserica, de aici cotinuam inca un pic pana la magazine unde facem stanga si mergem pana se termina strada (a se citi ulita). Incepem sa urcam, prima curba, a doua, a treia si gata, se terminase si antiderapantul si programul de lucru al plugului. Incerc sa urc mai departe ingnorand stratul de zapada din fata mea, dar raman la stadiul de incercare. Pana la urma renunt si sunam la proprietarii cabanei care pe un ton calm ne spun sa stam linistiti caci va veni vecinul cu jeep-ul dupa noi (ulterior am aflat ca nu era prima data cand se intampla). Dupa un timp apare si vecinul cu jeep-ul, deghizat in Logan, noi cu ochii cat cepele urcam in masina, doamnele si copilul primul transport, barbatii al doilea transport. Vecinul ne transporta pana la intrarea pe drumul ce duce la cabana unde ne comunica ca nu intra de teama sa nu ramana intepenit pe acolo (zapada ne ajungea pana la genunchi; daca intra si pe acolo, imi inghiteam permisul de conducere si-mi cumparam bicicleta! ). Dupa inca 200-300 de metri ajungem la punctul terminus al calatoriei noastre, dupa ce am facut carare tarand trolerele si baxurile din dotare, unde ne intampina proprietarii cu zambetul pe buze, o sticla de palinca si ceva gustari pe masa.

Despre cazare: cabana sau pensiunea se numeste Gentiana, clasificata cu doua margarete, este o constructie din lemn pe doua nivele, la parter are un salon maricel, o bucatarie dotata cu tot ce-i trebuie si o baie. La etaj sunt 5 dormitoare nu prea mari dar cu spatiu suficient, calduroase si foarte curate. Incalzirea e pe calorifere alimentate de o centrala pe lemne. Jos, in salon, exista si o soba imensa la care am mai facut focul, asa, mai mult pentru atmosfera. Este de preferat sa se inchirieze toata locatia deoarece camerele nu sunt dotate cu bai individuale si oricum 2-3 familii ocupa tot.

Noi am fost multumiti de cazare, a fost cald, curat, apa calda permanent si relativ izolata locatia de sat, iar peisajul, cel putin iarna, este de poveste. La cerere proprietareasa poate gati pentru turisti, dar nu va pot da amanunte deoarece noi nu am apelat la aceasta optiune.

Ce se poate face iarna in Pestera? Gratare, cafele, vin fiert, o carte, povesti la gura sobei … dar si plimbari in aer liber. Satul, la origine probabil foarte rasfirat, are relativ putine vile noi, modern, inca pastrindu-si aerul rural de munte. Noi fiind chiar in capatul unei ulite, aveam partia de sanie chiar in poarta, dar altfel, sunt multe locuri de acest gen, depinde cata viteza iti place si cat esti dispus sa urci inapoi. Chiar am facut o plimbare 2/3 din sat pana la masina abandonata sa ne luam sania, satisfactie suprema pentru fiimiu, care a calarit-o in toate pozitiile.

Pozele sunt facute pe ninsoare, deoarece am avut bafta sa ninga nonstop 4 zile, asa ca asta e claritatea.

Am revenit in Pestera in mai, numarand gropile, dar si haladuind pana in satul Magura, la poalele Pietrii Craiului, descoperind alte peisaje de vis.

Dinspre Galati drumul pana si de la “acolo” se poate face si prin Buzau – Siriu – Brasov (nerecomandat in sezon umed, cad des pietre in zona barajului), Buzau – Ploiesti – Valeni - Cheia – Brasov, sau pe valea Prahovei, in functie de cum vreti sa schimbati peisajul.

e & cc iordachescu

---

VIZUALIZĂRI: 3622 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI