Prin curtea călugărilor cistercieni - Abația Cârța (Kertz)

TIPĂREȘTE

Cârța este un sat mizerabil locuit de sași și români. Aici se află o biserică ortodoxă, dar satul este remarcabil datorită ruinelor unei vechi abații, a cărei construcție poate să fi început încă în timpurile regelui Ștefan sau ale regelui Ladislau... Acum mai există un zid principal al abației și zidurile vechii biserici. Aceasta poate să fi avut o lungime de 90 de pași. O treime din spațiul acestei biserici este ocupat acum de un lăcaș de cult evanghelic – scria în 1828 topograful austriac Joseph Adalbert Krickel, împătimit călător.

Repet și în acest articol ceea ce am mai scris într-un ecou: am fost impresionat de amabilitatea și de încrederea manifestată de administratorii lăcașelor de cult din Transilvania. La multe biserici există afișate numerele de telefon ale celui ce deține cheile și astfel sunând obții acces în biserici. Așa s-a întâmplat și la Cârța – am găsit cheia la casa alăturată, am plătit câțiva lei parcă pentru acces, am achiziționat o ilustrată și am primit cheia de la intrare. Nu ne-a însoțit nimeni, am fost rugați să încuiem ușa după ce vizităm interiorul și să returnăm cheia.

Un gard viu ne conduce către portalul de intrare. Ne simțim mici în fața construcției imense, turnul din stânga ne supraveghează, golul rotund al rozetei se deschide deasupra ușii de acces. Pătrundem într-o curte străjuită de ziduri – de fapt nu e o curte, e corpul fostei biserici cisterciene. În corul vechii bisericii aparținând abației Kertz a fost amenajată o biserică evanghelică. Stilul gotic se observă în multe locuri, meșterii ce au ridicat mănăstirea în secolul al XIII-lea contribuind la răspândirea acestui stil în Transilvania. În așa-zisa curte se află un cimitir plin de flori al militarilor germani căzuți în Primul Război Mondial. O statuie realizată în 1928 care îl înfățișează pe eroul de origine germanică Roland e lipită de zidul din dreapta. Sub un șopron se află mai multe fragmente de piatră din fosta mănăstire. Intrăm în biserica evanghelică unde după ce privim o schiță ce reconstituie fosta mănăstire cisterciană ne dăm seama de amploarea întregului complex.

Călugării cistercieni, un ordin auster și muncitor, au ridicat aici în Transilvania cea mai estică mănăstire a ordinului, una dintre cele câteva sute de ansambluri religioase cisterciene. Ne putem închipui călugării îmbrăcați în robe largi, muncind fără încetare, cu pauze doar pentru rugăciune. Acești călugări au asanat mlaștini, au desțelenit terenuri, au plantat viță de vie nobilă sub conducerea unui abate. Ei au administrat mai multe așezări în Transilvania, printre care se numără și biserica fortificată „Sf. Mihail” din Cisnădioara. Se pare însă că orice învăț are și un dezvăț: înclinația către producerea băuturilor și pasiunea pentru vânătoare a unora dintre conducătorii obștii de la Cârța, precum și plângerile locuitorilor din zonă au condus la desființarea abației de la Kertz în timpul regelui Matei Corvin.

În biserica evanghelică vedem două orgi, de secol al XVIII-lea și al XIX-lea, un frumos altar central în stil baroc (care are ca icoană principală Răstignirea lui Iisus), arcele bolților pictate care se reunesc într-un medalion cu chipul Fecioarei Maria. Culorile predominante sunt vișiniu și bleumarin închis ce alternează cu culoarea originală a pietrei. Ferestrele rotunde cu decorațiuni sub formă de floare lasă suficientă lumină să intre în incinta bisericii. Nu am zăbovit prea mult în interior, biserica nu e foarte deosebită totuși; am preferat să admirăm ruinele din exterior.

Spectaculoase sunt ruinele în ansamblul lor – portalul vestic cu urma decupată a rozetei, turnul de secol al XV-lea cu galerie de strajă, peretele înalt rămas în picioare pe o lungime considerabilă cu portaluri ce combină stilul romanic (inițial) cu cel gotic, casa parohială – parte a vechilor clădiri ale abației. O imagine de ansamblu a complexului cistercian o vedem dacă urcăm pe scara de piatră îngustă, în spirală, a turnului-clopotniță. De aici de sus privirea cuprinde satul actual și împrejurimile, dar și rezistentele ziduri de piatră ale abației. Cistercienii au zidit o construcție durabilă, ce a reușit să depășească secole de istorie, chiar dacă doar parțial azi – distrugeri datorate în mare parte tot omului.

Dacă vă aflați pe șoseaua care leagă orașele Sibiu și Făgăraș nu ezitați să vă abateți pe la Cârța pentru a vizita ruinele mănăstirii cisterciene – ele pot constitui cu ușurință decorul unui film cu subiect medieval. De asemenea, dacă vă îndreptați spre Transfăgărășean, pe lângă vizita obligatorie la Muzeul „Badea Cârțan” din Cârțișoara vezi impresii recomand și o scurtă oprire la Cârța. Eu am fost impresionat de vechile ruine medievale și am reușit să îmi imaginez acest ansamblu în perioada sa de glorie.

P. S. Amănunte interesante găsiți în articolele lui @Michi (vezi impresii) dar și ale celorlalți călători din rubrica dedicată (amfostacolo.ro/hotel.php? ... -sibiu&id=18101).

---

VIZUALIZĂRI: 1530 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI