Salina Ocnele Mari – de preferat în sezon

TIPĂREȘTE

Am ajuns la Salina Ocnele Mari de la hotel Stogu din Olănești unde am fost cazați în 20-22 noiembrie, despre care am scris aici. Nu-mi propusesem să scriu despre salină pentru că am văzut destule articole, dar după ce am răsfoit un pic parcă aș face și eu câteva precizări, mai ales că probabil am fost ultimii turiști pentru cine știe ce perioadă, acum când ISU a anunțat închiderea salinei (la 3 zile după ce am fost noi).

Am mai fost la Salina Ocnele Mari în august 2012, când am ajuns din greșeală la Govora și de acolo, fiind foarte aproape, una din excursii a fost la salină. Deci, o dată în plin sezon și acum în extrasezon, așa că pot să fac o comparație și asta pentru că am remarcat ceva uitându-mă la notele acordate de cei care au scris despre salină. Marea majoritate a celor care au fost în extrasezon au dat note mici spre foarte mici, iar cei care au fost vara au dat note de 10 sau pe-aproape. De ce s-o fi întâmplat așa? Păi din experiența mea de august și de noiembrie pot să spun așa.

Când am fost în august, veneau autobuzele mai repede, nu știu câte erau pe traseu dar erau pline, se stătea inclusiv în picioare, programul de vară este mai lung decât cel din extrasezon și după cum ne-a spus și acum, domnul care era cu organizarea în stația de autobuz, vara sunt între 3 si 5 mii de vizitatori care intră zilnic în salină, față de câteva sute, sau mai puțin, în extrasezon, când salina este deschisă doar în week-end.

Când am intrat în salină am avut senzația că sunt într-un oraș. Lume multă, înghesuială mare, n-am putut să ne apropiem de nimic. La chioșcuri era coadă, la mesele de tenis, de biliard, de orice, de asemenea coadă, la autoservirea aceea era coadă și am făcut cale-ntoarsă. Abia la biserică am apucat și noi puțină colivă de la cineva care împărțea (suntem colivari, deh). Pe-o parte și pe alta a promenadei erau chioșcuri, dar la toate erau cozi. Ce mai, parcă eram intr-un oraș foarte aglomerat.

Acum, în a doua jumătate a lui noiembrie era un singur autobuz care se ducea și se întorcea, aștepți cam jumătate de oră până face cursa și cu toate că și autobuzul care a plecat de sub nasul nostru dar și cel cu care ne-am dus noi a fost plin și se stătea și în picioare, numărul vizitatorilor este incomparabil. Când am intrat în mină… surpriză. Parcă nu era nimeni pe acolo, cu toate că am fost într-un autobuz plin ochi. Dar pentru că spațiul amenajat este atât de mare, părea pustiu, abia vedeai câteva persoane pe culoare. În plus nu am găsit aproape nimic din ce știam. Doar un chioșc în toată salina de unde puteai să iei ceai, cafea, bere, apă… Magazinul de la intrare pe care îl știam mai mare și care era și pe o parte și pe alta, acum era restâns și nu mai avea toate produsele ci doar sare gemă care este și în supermarket, sare de baie și niște plicuri de vegeta de la salina de la Slănic (!), ne-a spus vânzătoarea. Liber să faci ce vrei dar nu prea aveai ce. Cantina era închisă, crama la fel, chioșcuri nu, nici aranjamentele nu mai erau toate. N-aveai decât să umbli de la un capăt la altul pe galeriile acelea și să vezi ce era de văzut, mult mai puțin ca vara.

Asta fiind comparația să vă spun dacă mie mi-a plăcut salina și când mi-a plăcut mai mult. Păi mi-a plăcut și atunci și acum. În august pentru că a fost aglomerație și nu-mi displace asta în vacanță. Era prima salină amenajată așa, pe care o vedeam la noi în țară și mi s-a părut wow. Mi-a plăcut că aveai o grămadă de posibilități să-ți umpli timpul, de la mic, la mare și mi s-a părut că seamănă cu ce am văzut pe afară. Lăsând la o parte toaletele mizerabile de care spunea cineva, explicabil având în vedere miile de persoane care trec pe acolo zilnic, în perioadele de vârf. Nu le-am folosit atunci dar acum da si erau foarte curate. Mi-a plăcut salina și acum pentru că a fost liniște, am putut s-o descopăr și eu în voie și am fi putut să ne jucăm orice (din ce era posibil la această dată), pentru că eram aproape singuri în univers. Faptul că restaurantul nu era deschis nu m-a deranjat pentru că oricum ne propusesem să mâncăm la Valea Ursului, înainte de Pitești. Dar dacă nu aveam și amintirea aceea din vară poate că nu o mai percepeam la fel și cel mai probabil nu mi-ar fi plăcut. Deci, sunt convinsă că impresia are legătură cu perioada în care mergi.

Chiar dacă am început cu o comparație aș vrea să descriu puțin salina, așa cum am perceput-o eu.

Deci, noi am venit pentru salină de la Băile Olănești și de la marginea orașului Rm Vălcea am mai făcut 7 km până la stația de autobuz, de unde iei autobuzul care te duce în salină. Sunt indicatoare pentru salină pe drum iar în Ocnele Mari, șoseaua te duce fix acolo. Când ajungi te întâmpină un domn care te îndrumă spre parcarea destul de mare și apoi vii la casa de bilete din stația de autobuz. Biletele noastre au costat 10 lei/persoană iar în această perioadă (noiembrie) este un singur autobuz care circulă din 30 în 30 de minute, doar în week-end (vineri-duminică). Altfel, programul este de luni până joi între 10 si 14 iar vineri-duminică intre 10 și 16 iar ultimile ieșiri din mină sunt la ora 15, respectiv 17. Era acest program afișat dar nu specifica exact pentru ce perioadă ci doar că în noiembrie este închis luni-joi. Vara știu însă că programul este prelungit până la ora 18 și să nu uităm că și tarifele de intrare sunt altele în sezon. Din București sunt aprox 180 de km ceea ce face să poți ajunge la salină chiar și într-o plimbare de o zi.

Zona înconjurătoare este cam neprietenoasă (o parte din parcare amenajată, alta nu, mormane de fiare vechi, niște chioșcuri vai mama lor, intrarea în salină nesemnalizată corespunzător), dar ce este în regulă la noi, cap-coadă? După ce ne-am suit în autobuz, am mers 3-400 de m până la intrarea în mină și apoi printr-un tunel, lung de 1800 de m, perete stânga, perete dreapta, perete deasupra și te afunzi, te afunzi, autobuzul cotește... greu pentru claustrofobi. Dar când ajungi și intri pe porțile acelea placate cu osb... altă viață, ceva extraordinar ți se arată în fața ochilor. Mie mi-a plăcut și prima și a doua oară primul impact cu salina. Te izbește intr-adevăr un miros neplăcut la intrare dar te obișnuiești repede. Apoi trebuie să descoperi salina, o suprafață amenajată, de 40.000 de mp.

E bine să știi că trebuie să te îmbraci adecvat pentru o temperatură de 13-15 grade în subteran și să fii pregătit pentru mirosul cam neplăcut de care ziceam.

Referitor la ce s-a mai scris despre salină. În ultimul review se spune că de la Rm Vîlcea până la Ocnele Mari sunt 17 km. Noi am venit de la Olănești și cumva de la periferia orașului Rm Vălcea am făcut 7 km până la salină. Poate până în centrul orașului mai erau 2-3 km, deci vreo 10 în total, dar nu 17. Autorul mai spune că tunelul de acces are 1300 de m, dar are 1800 de m, cum spuneam, iar 500 de m de tunel poate face diferența între a intra sau nu. Așa s-a întâmplat și cu prietena mea care a făcut un atac de panică imediat cum a intrat și i s-a tras de la tunelul de acces care a fost foarte lung pentru ea. Se mai spune acolo că galeria are pereții joși și mă gândesc că se referea la înălțime, dar înățimea camerelor este de 8 m, mie mi se pare absolut în regulă. Nu sunt neapărat informații de viață și de moarte dar poate pentru cineva contează. Pentru claustrofobi ca mine, care încă se trateaza, cu siguranță.

Cum intri în salină sunt indicatoare care te ajută să te orientezi, dar toată suprafața amenajată de 40,000 de mp este gandită foarte simplu, astfel încât oricine poate să își facă un plan de bătaie fără să se trezească de mai multe ori în același loc, decât daca dorește. Sunt 3 culoare paralele, cu acces între ele, astfel că treci cu ușurință de pe unul pe altul. În principiu sunt scheme cu salina peste tot, indicându-ți unde te afli permanent dar și indicatoare care te îndrumă către locurile de joacă, promenadă, restaurant, s. a. m. d. Pentru noi a fost mai simplu să mergem pe fiecare culoar până la capăt, să ne întoarcem pe următorul și tot așa până am trecut pe fiecare culoar.

Imediat după ce intri în salină găsești un panou de prezentare. Salina Ocnele Mari aparține Exploatarii Miniere Rm Vîlcea, Sucursala a Societății Nationale a Sării SA București dar și istoricul exploatării sării la Ocnele Mari. Am aflat astfel că salina, ca mai toate salinele de la noi sau din lume, asigură cantitatea de sare necesară în principal pentru dezăpezire, zootehnie, chimie, pielărie dar și pentru industria alimentară. De asemenea, am aflat că sarea din zăcămintele de la Ocnele Mari mai poate fi exploatată încă 50 de ani.

Am găsit în salină autoservirea, care acum era închisă, crama, asemenea, locuri de relaxare, sala de spectacol, teren de fotbal, teren de baschet și volei, teren de tenis și minifotbal, teren de badminton, pistă de karturi pentru adulți, spațiu de joacă pentru copii, minicinematograf, unde acum erau o grămadă de copilași care se uitau la desene animate, cabinet de prim ajutor, magazin, chioșc.

De data aceasta am profitat și noi pentru că era așa liber și ne-am luat bilete pentru o cursa de kart, 10 lei pentru 15 minute. Soțul meu s-a plictisit după 10 minute, dar eu am continuat o jumătate de oră și puteam să mă plimb mult și bine pentru că o dată intrat pe pistă, nimeni nu te mai dădea afară.

Am mai găsit în salină o Expoziție Internațională de Artă Underground Zero Museum, cu mulți artiști expozanți și foarte frumos marcată.

Din loc în loc colțuri amenajate unde găsești informații despre terapia cu sare, leacuri cu sare pentru diverse afecțiuni, în general respiratorii dar și calculi renali, arsuri, oboseală, răceală și gripă, dar și sarea în Biblie unde erau diverse pasaje din cărți bisericești în care este menționată sarea.

Am ajuns și la Biserica din salină, Sfînta Varvara - ocrotitoarea minerilor, un loc care ne-a plăcut foarte mult. Aici, sprijinit de un perete, am găsit un tablou cu pozele bătrânilor și copiilor abandonați, aflați în grija bisericii Salina Ocnele Mari, lucru absolut lăudabil.

Demn de menționat este și că la Ocnele Mari a fost un penitenciar care a dispărut o dată cu surparea salinei. Aici au fost încarcerați și membri PCR printre care și Gheorghe Gh Dej dar și gânditorul Petre Țuțea și citeam pe un material informativ că au fost exterminați prin împușcare intelectuali renumiți dar și oameni simpli care erau uniți de lupta împotriva comunismului. Penitenciarul de la Ocnele Mari rămâne în istoria României ca unul dintre cele mai dure, unde condițiile insuportabile contribuiau la distrugerea fizică dar și psihică a deținuților. Panoul despre penitenciar ne-a lăsat un gust amar, nu ne-a plăcut.

Acestea fiind zise, vă invit să vizitați salina de la Ocnele Mari, în speranța că își va rezolva problemele cu ISU cât mai repede cu putință și aveți în vedere că în funcție de perioada pe care o alegeți, o puteți găsi mai mult sau mai puțin animată.

---

VIZUALIZĂRI: 4146 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI