Londra - City Break documentat (partea a II a)

TIPĂREȘTE

Cum am văzut că mulți sunt suspicioși sau au unele dubii asupra ”fezabilității” reducerii, am să fac o paranteză și am să explic, cu detalii, cum am procedat.

După zile întregi de căutări pe net, am ajuns la concluzia că pentru perioada cât rămâneam noi în Londra (4 zile întregi și două sparte), cea mai avantajoasă opțiune de transport în Londra era TravelCard-ul luat pentru 7 zile. Ca preț, era pe la aceleași ”cotații” cu Oysterul. Dezavantaje (față de Oyster): la metrou sau în celelalte mijloace de transport, trebuia să scoți abonamentul (care apare sub forma unei bucăți de hârtie groasă) din portul său, să-l introduci în fantă și apoi să-l recuperezi și să-l pui din nou în portul lui.

Cei care mergeau cu Oyster nu erau nevoiți să scoată cardul din portul său ci doar să-l ”lipească” pe o anumită zonă de la porțile metroului sau special postată în autobuze.

Cum îmi ”făcusem temele de acasă”, aveam listate vouchere de intrare pe regim 2 for 1 la mai multe obiective turistice (dar nu am folosit decât 3 din ele).

Iată site-ul 2for1: daysoutguide.co.uk/2for1-london.

Când am ajuns la rând să cer 2 bilete pentru London Eye (numit în continuare Eye), am arătat celui de la ghișeu voucherul cu Eye. Mi s-a cerut biletul de tren, am arătat abonamentul, m-a întrebat dacă vreau și nuș-ce hartă, am zis DA, și mi-a cerut 27 GBP. Voucherul a rămas la cel de la ghișeu.

Am luat biletele pe la 10 însă am preferat să revenim pe seară (ni s-a părut nouă a fi preferabil să vedem orașul de sus seara, cu luminile aprinse, etc. Nu a fost rău deloc, puteți vedea și din foto. Însă am intrat imediat la 4D experiences, un documentar drăguț pe care vi-l recomand.

Așa cum am procedat cu Eye, am continuat cu M-me Tussaud (numit în continuare M-me) și ulterior cu Westminster Abbey (numit în continuare Abbey). Peste tot lumea știa de 2 for 1, nimeni nu s-a prefăcut că nu înțelege, că mai vrea un act, o mică șpagă, etc.

Am plătit pentru două persoane la Abbey, Eye și M-me în total 74 în loc de 148 GBP. Ceea ce vă recomand să faceți și voi.

-- adăugat ulterior şi alipit de webm ---

Nu încerc să vă încarc cu detalii despre muzee, biserici, mănăstiri, etc. Acestea mă atrag dar într-un mod ”frugal”, de ex. n-aș fi putut aloca 2 zile pentru British Museum. În fapt, la British nici nu am ajuns. Mă interesează mai mult - sau cel puțin la fel de mult - obiectivele mai recente, arhitectonica orașului, infrastructura, posibilitățile de relaxare.

Făcându-se după-amiază sau măcar seară în timp ce mergeți să ”descoperiți” Londra, o senzație din ce în ce mai proeminentă își face culcușul în mintea voastră: Oboseala. Nevoia de odihnă. Și atunci ar fi două opțiuni de bază: ori te retragi la hotel și mai ieși după câteva ore, ori te odihnești în oraș. Noi am ales a doua variantă, mai ”productivă”. Am urcat la întâmplare din bus în bus. Astfel vedeam orașul de sus și concomitent ne și odihneam. Ce nu am planificat de acasă, zic eu din lipsă de timp, a fost acea ”promenadă cu bus-urile roșii”. Un alt avantaj (al descoperirii orașului cu bus-ul) este acela că te poți odihni până găsești o gură de metrou, de unde să țâșnești mai departe.

Cum gândesc că tre făcut: Te uiți pe hartă (google maps) și dai zoom până ajungi să vezi niște pătrățele bleu. Ei alea sunt stațiile de bus din Londra! Iar dacă clickezi, vei vedea și numărul liniei care face oprire acolo. Astfel îți poți planifica de acasă traseul ”de odihnă și promenadă”. Ceea ce voi face dacă voi mai merge în Londra.

Seara tre neapărat să vedeți SOHO, o zonă foarte animată până târziu în noapte, situată între stațiile de metrou Oxford Circus - Green Park - Westminster - Charing Cross - Covent Garden. De pildă puteți ”crea” un traseu de bus în această porțiune din Londra (SOHO), să vă notați cât veți merge cu fiecare bus și de unde să-l luați. Încă ceva, londonezii sunt meticuloși, au ”pus un nume” fiecărei stații de bus. Să zicem că luăm cazul București-ului, avem autobuzul 36 (nici nu știu dacă există în realitate, l-am ales ca exemplu) care face stație la Universitate. Ei bine, stația lui 36 care merge spre parcul Cișmigiu va avea un indicativ (de ex. M), iar cea de vis-a-vis - un alt indicativ (de ex. RS). Iar dacă plănuiți să luați 36 până la Cișmigiu, ar trebui să notati 36 stația M, șamd.

Așa că va trebui atunci când ”creați” traseul, să vă notați și ”numele” stației.

In fiecare stație veți găsi un ”tablou” al rutelor tuturor liniilor de bus care fac stație acolo. Am atașat foto cu aceste indicatoare.

Când am plecat de acasă am avut cu mine o mapă de prezentare cu 50 file, în care am pus hărți cu obiective turistice, magazine, restaurante, aranjate după stațiile de metrou care le deservesc, în ordine alfabetică a stațiilor de metrou, dar și câteva hărți cu obiective (de ex. British Museum) la care un bus te lasă cu mult mai aproape.

Însă am reușit să vedem destul de puțin din câte ne-am propus.

Foarte recomandat ar fi de văzut parcurile din Londra, pline de verdeață, îngrijite, unde puteți vedea veverițe, lebede, gâște, și chiar vulpi. Noi am fost în Hyde, St. James, Regent's Park.

Dacă ar fi să recomand un început de tur al Londrei aș spune să coborâți din metrou la Westminster (ieșirea 4 parcă), vis-a vis se află Palatul Westminster, Big Ben, Westminster Abbey. O luați pe Westminster Bridge și apoi la stânga spre Eye.

În continuare, vă propun să ajungeți la Tower Bridge astfel: coborâți la stația de metrou Tower Hill și o luați spre pod (Tower Bridge), apoi spre dreapta spre City Hall și mai departe spre London Bridge, de unde puteți ”ieși” pe la stația de metrou London Bridge.

Bineînțeles că fiecare alege funcție de preferințe.

Am intrat și într-un restaurant (de probă), cam scump, am dat vreo 60 GBP și n-am luat decât felul 2 și câte un suc.

Am prins și o alertă cu bombă, poliția împiedicând trecerea spre o anumită zonă.

O alertă cu bombă a fost ”responsabilă” și pentru stresul pe care l-am resimțit în ultima zi, la plecare. Aveam bilete la Stansted Express însă din cauza unor amenințări teroriste trenurile nu circulau, și nici cursele auto, cu excepția a două din ele, pe prima am pierdut-o, ceea ce nu s-ar fi întâmplat dacă cineva nu ne-ar fi indicat să rămânem să așteptăm trenul, iar cealaltă ar fi ajuns prea târziu.

Așadar, cu toată pregătirea, cu toate rezervările și cu toate recomandările referitoare la extraordinarul transport în comun londonez (sunt de acord), am ajuns în impas. Puteam pierde avionul și asta însemna o cheltuială suplimentară de cel puțin 600 GBP. Am ”piciorușat” până la un capăt de stradă unde cineva ne-a zis că găsim o stație de taxiuri și acolo sidpecera a solicitat un taxi care a venit cam în 15 minute, tipul era indian, și ne-a lăsat la aeroport după aprox. 60 minute. I-am lăsat bacșiș 5 GBP, tipul era radiant (probabil acolo nexam bacșiș), iar apoi am mai avut ceva de furcă în aeroport.

Pe Stansted au un sistem semiautomat de check-in, stai la rând, îți cântărești singur bagajul, dacă te încadrezi (adică nu depășești limita de kg la bagajul de cală) scanezi documentul de îmbarcare (biletul de avion), ”mașina/robotul” îți scrie să aștepți, apoi listezi/tipărești o bandă pe care e scris numele tău și aeroportul, și pe care o atașezi la bagajul de cală.

Ne-am îmbarcat în ultimul moment, nu am avut timp să mai cumpărăm ceva din Stansted, am făcut-o la Otopeni.

Concluzii, dacă aveți de gând să mergeți în Londra pe banii voștri (nu mă refer la cei ce au totul decontat de firmă - acolo nu contează), luați-vă cu voi:

1 un adaptor care să vă permită să vă alimentați aparatura electronică deoarece în camerele de hotel veți avea doar prize ”triple, cu trei găuri”;

2. o fotografie pentru TravelCard;

3. lista cu obiective, cu stațiile de acces;

4. traseul de ”odihnă”

---

VIZUALIZĂRI: 8256 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI