Cum am urcat pe Cristianul Mare si am ajuns la... baza

TIPĂREȘTE

Era o zi frumoasa de vara. Sau ce mai ramasese din ea, pentru ca toamna, zana ce ne aduce roade bogate se pregatea sa-i dea una dupa ceafa surorii sale bonde si sa-i spuna adio, ne vedem la anu'. Dar asta mica, era si mai desteapta si nu stiu cum a facut si a mai stat cam 2 luni pe la noi. Pasarele ciripeau, soarele era pe cer

la capacitate maxima, umiditate relativa mica, vant NNV slab, ce mai, conditii ideale pentru un traseu pe munte.

De data asta era vanat Cristianul Mare, munte necucerit decat cu telecabina si deci, nebifat pe lista. Am ajuns in parcare. In secunda doi am fost taxati cu 10 lei, in semn de bun venit, ca doar urma sa zabovim cateva ore pe aici.

Dupa ne-am achitat de datoriile cetatenesti am purces la drum echipati cu echipament complet, rucsac, apa, suc, mancare (o lista mai mica un pic decat echipamentul standard pentru plecat la mare- vezi in lista "Proton, Proton K3 si aventuri la mare").

Am constatat ca nu mai stim de unde incepe traseul. Ce bulina sa urmam, rosie, albastra sau dungi, una doua? Am luat-o catre stanga, telecabina ceva parca era. Am downloadat o aplicatie din Google Play care mai mult m-a bagat in ceata, intre timp s-a oprit o tanti imbracata sport si cu un rucsac in spate si a inceput sa ne dea indicatii despre trasee, de parca citise tot de pe amfostacolo.ro in materie de calatorii. Cum nu imi place sa ma bazez pe ce zic altii mi-am tart familia pana la telecabina. Deja mergeam de o juma de ora si ce mi-au auzit urechile... ca de ce nu am oprit mai aproape, o sa mergem toata ziua pe betoane, de ce e parcare aici si noi am oprit acolo, etc.

Nu-mi doream decat sa-i plasez pe traseu, doar le mai tace gura. Dupa lupte seculare, am ajuns si la telecabina. Aici, erau o gramada de locuri de parcare libere, deci aveau dreptate... dar cineva trebuia sa fie lider si sa ia decizii.

Dupa ce ne-am zgait la diverse variante de trasee am ales traseul cu bulina rosie incercuit cu 2 care zice la legenda ca e " partie medie".

Am inceput cu nitica hodina, la umbra unui falnic brad si am consumat cam jumate din provizii si cam jumate din cantitatea de apa regulamentara. Apoi am atacat traseul. Am inceput sa urcam si incetul cu incetul se vedea toata Poiana Brasov de sus. La un moment dat am ratat o bila rosie si cum nimeni nu avea chef sa urce sa vada unde naiba e urmatoarea ca era prea abrupt, era soare, am virat scurt la stanga si am dat de o poteca netedaaaa care curgea lin la vale. Eu, care citisem multe povesti cu poteci d-astea stiam ca trebuie s-o alegi musai pe aia mai putin batatorita... si mai grea, dar...

Gasca mergea fericita la vale... bai, e ceva ciudat... nu o sa mai ajungem in varf. Dar traseul era misto, prin padure, umbra.

Am mai mers putin si am ajuns langa o poienita. Ne-am odihnit picioarele obosite de atata umblet si am gatat si restul de provizii. Apoi ne-am zis ca nu ar strica sa mai urcam un pic, ce naiba... am luat-o direct in sus perpendicular pe linia orizontului si am inceput sa urcam o panta care ne-a taiat respiratia, Am ajuns la un drum forestier. Am mers ceva pe asta dar era soare si am luat-o dupa alt semn (x, o, linie) naiba sa le ia, toate duceau in varf.

Am trecut printr-o zona populata de ursi. De ce zic asta, pentru ca aici era o platatie de mure, afine si alte fructe de padure. Si cand ma alimentam si eu mai cu spor, hop! ursul in spatele meu! Ati vrea voi, dar nu era ursul...

Nu era decat nevasta-mea care ma agita sa urc mai repede sa iesim la luminis sa nu ne pape ursul :).

Am mai urcat nitel si deja traseul era ceva mult prea complicat, se ardeau multe calorii, era prea pe margine, batea soarele, era periculos, puteam sa ne intalnim cu ursii, se consuma energie- o seama de scuze menite sa nu continuam si proiectul a fost abandonat. Varful o sa ramana necucerit.

Dar pot sa profit si fac vreo doua- trei poze asa, cat sa raman in urma sa ma pape ursul...

Am ajuns la drumul forestier, apoi la poteca si la poienita (poienita era bartai partia) si apoi am coborat direct pe partie si am ajuns cu bine la parcare.

Cu ocazia asta am constatat ca traseul nostru a fost un cerc deformat pe ici pe colo de soare, ursi si alte motive independenta de vointa autorului. Si acum sa punem niste poze...

---

VIZUALIZĂRI: 2393 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI