Peripetii transfrontaliere... cu Pufosenia in Vama Giurgiu

TIPĂREȘTE

Deja facusem introducerea articolului despre Arbanashki Han prea stufoasa ca sa mai bag si patania asta, dar Pufosenia a tinut neaparat sa va spun cum eram aproape sa nu mai ajungem acolo, ba poate si mai rau…

Stim toti benzinariile de inainte de pod, unde toata lumea opreste sa mai puna carburant sau sa mai lase din “carburantul” ingurgitat pe drum. Nefiind niciun caz prezentat mai inainte, de data asta a mea soata a luat decizia ca “nu se mai poate” si trebuie sa oprim aici. Cum prima benzinarie beneficia de cateva autocare parcate (deci coada mare), parcam langa a doua benzinarie, eu raman langa masina cu tigara in bot si ea merge sa inspecteze conditiile igienico-sanitare din interior. Revenind cat de cat linistita dar si putin scarbita dupa inspectie, ma gaseste langa masina cu un nou prieten, un tip care ne rugase sa il trecem si pe el granita, fiind al 20-lea om intr-un microbuz de 19 persoane, urmand a il “preda” dupa trecerea frontierei.

Si ne pornim linistiti, asteptam vreo 15 minute si trecem podul pe primul semafor uman, ajungand in frontiera. Pentru ca nu era absolut nimeni la vreun ghiseu si absolut nimeni in strada, plus toate barierele ridicate, am crezut ca se va face controlul “dincolo” si ne-am continuat drumul. In maxim 10 secunde am auzit fluierat in spatele nostru si am vazut un nene ce dadea din maini. Ok, dam inapoi, ajungem langa vamesul crizat ce statea ascuns linistit la caldura putin mai devreme, iar acum zbiera la noi ca vrem sa trecem fraudulos granita – noi cu documentele in brate, gata de control si veseli, ca doar plecam la plimbare, el acru si negru. Desi poate parea o piesa proasta de teatru, tot ce cititi aici este absolut real si s-a intamplat in dimineata zilei de 31.10, in jurul orei 7:30, in Vama Giurgiu-Ruse.

Vames (nervos) : De ce nu ati oprit?

Pufosenia: Imi cer scuze, dar nu am stiut unde anume sa opresc, nefiind nimeni afara si toate barierele fiind ridicate.

Vames (nervos si cu tupeu, ca doar era femeie la volan) : Cum adica nu ati stiut ca trebuie sa opriti? Nu vedeti semnele???

Pufosenia: Am vazut barierele ridicate si fiind atatea cabanute aici si mai in fata, plus nimeni pe afara, am crezut ca trebuie sa opresc la cele din fata mea…

Vames (plin de spume) : Cabanute??? Unde vezi tu cabanute???

Pufosenia (in cea mai sincera si dulce ipostaza a ei) : Cum unde? Uite aici, aici si acolo, si mai in fata! E plin de cabanute!

Vames (in prag de infarct) : Toata lumea jos din masina!!!

Pufosenia: Dar de ce sunteti asa suparat in dimineata asta?

Observand ca omul o luase pe campii, i-am facut semn Pufoseniei sa isi restranga vorbele caterincoase si beneficiind si de ajutorul unui vames probabil mai odihnit, dar aparut la timp, am reusit sa scapam dupa “doar” 10 minute, in conditiile in care eram singura masina din vama. Asa am aflat ca exista niste semne “STOP” desenate pe cabanutele alea si ca barierele sunt degeaba, am inhalat o morala de anii ’75-80, am inghitit in sec asteptand un frustrat sa isi exprime trairile, dar macar ne-am putut distra o buna parte din drum pe seama acestei patanii. Iar prietenul cel nou, transfrontalierul, a avut ce povesti celor din microbuz, dupa ce a coborat imediat dupa vama, macar sa se distreze si ei.

In concluzie: in vama Giurgiu opriti la orice cabanuta chiar daca nu e nimeni, dar nu pronuntati vreodata cuvantul “cabanuta”.

VACANTE PERFECTE!!!

---

VIZUALIZĂRI: 1404 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI