Camping Valencia: excelent, dar... mi se potrivește acest tip de turism?

TIPĂREȘTE

Cum am ajuns acolo

După ultimele două veri în care vacanța a fost plănuită în totalitate de pe la sfârșitul lui mai, anul ăsta partea de plajă și relax am lăsat-o pe ultimul moment. Din considerente de money-money nu am putut repeta excelentul format de vacanță organizată din Murcia și Nerja, deși tare ne-ar fi plăcut. Cum fi-meu era cam dezamăgit de situație, iar mamă-sa e topită după el, m-am tot gândit cum să fac să semene un pic vacanța cu ceea ce el se obișnuise în ultimul timp. Era clar că excursii nu urma să facem, dar nici nu cred că îi era prea dor, numai ce venisem din țară unde văzuse multe biserici, mănăstiri, cetăți, case memoriale... Cel mai mult și mai mult își dorea să-și facă noi prieteni, și bineînțeles că era musai sa fie plajă și piscină în peisaj. Inițial am început să mă uit de apartamente de închiriat. Aici este o variantă foarte economică și destul de la modă, iar eu primisem niște oferte prin Alcossebre, Valencia. Deja îmi făcea cu ochiul marele și luxosul complex Marina d’Or, aflat nu foarte departe, și am și anunțat-o pe soră-mea că, din toată sărăcia noastră, mergem și noi o după-masă la renumitele spauri. Această variantă a picat totuși destul de repede. Cum să te duci la spa și să convingi copiii că nu mergem și la parcul acvatic din cadrul complexului? Până la urmă soluția a venit de la surioara mea, căci împreună am mers în cele din urmă. De ce nu te uiți tu de un camping? Mmm... mai fusesem acum trei ani, dar doar o noapte, și la jumătatea lunii septembrie, în Comillas. Atunci era a doua oară într-o lună (și în toată viața mea) când dormeam în cort. Mi-am adus imediat aminte că două familii de cunoscuți au caravane și-și petrec vacanțele în campinguri, pentru că sunt multe facilități și puncte de distracție pentru copii. Deși soră-mea mi-a sugerat să mergem din nou în Comillas, lipsa piscinei a eliminat din start această variantă. Plus că nordul, cu care v-am împuiat capul de atâtea ori, e riscant din cauza vremii. Una e să mergem în weekend, că urmărim vremea cu o zi două înainte, și alta e să mergem câteva zile cu rezervare din timp. Nu, nu riscăm, am hotărât. S-a nimerit să fie cald și frumos în nord în zilele alea, dar nu am regretat deloc alegerea făcută. După două-trei zile de căutat pe net, m-am oprit la Camping Valencia, în localitatea Puçol sau Puzol, la vreo cincisprezece-douăzeci km. nord de orașul Valencia. Inițial am vrut bungalow, dar nu mai erau decât fără baie, bucătărie și aer condiționat, și prețul mai mult decât dublu față de cel al unei parcele de camping nu mi s-a părut justificat atunci. Încurajările soră-mii (care, între noi fie vorba, e fan drumeții și vacanțe cu cortul) m-au determinat să aleg această variantă, deși mie ideea nu îmi surâdea prea tare. Nu mai sunt la prima tinerețe, urma să fim doi adulți, doi copii de 11-12 ani și unul de un an și ceva, dar cum preadolescenții erau încântați la rândul lor, am zic că n-oi muri câteva zile, sau mai degrabă nopți. Prețul pentru o parcelă de 70-80 m2, cu loc suficient pentru mașină, cort, cinci persoane și electricitate, nu a depășit 150 euro pentru patru nopți. Bungalowul ar fi costat în perioada aceea (ultima săptămână din august) 330 euro. La sfârșitul lui iulie am făcut rezervarea, plătind 30 euro avans. Noroc cu forumurile astea, așa am aflat câte ceva și am putut merge pregătiți, imediat trec la detalii (astea ce-au fost oare? ;)).

Despre pregătiri prefer să nu vă dau detalii, pentru că în cele două zile dintre vacanța din Ro și zilele de plajă m-am cam stresat, că așa sunt eu mai stresată câteodată (fi-meu vă poate confirma, no doubt). Am făcut listă cu cele de trebuință, am cumpărat ca bleaga de toate, deși citisem că este supermarket în camping, iar în ultima seară, cu ajutorul de neprețuit al lui R., am încărcat mașina. De prisos să vă zic că parcă eram în filmele cu Stan și Bran, claie peste grămadă, mașina (mică de altfel) încărcată până la refuz... toate astea m-au făcut să reflexionez adânc asupra răspunsului la întrebarea din titlu: Mi se potrivește acest tip de turism? În fine, în momentul în care mașina a fost plină și bărbații, rămași acasă, ne-au făcut cu mâna din fața porții, am lăsat acolo toate comentariile și stresurile mele. Soră-mea, săraca, mi-a mărturisit că a renunțat, de frica gurii mele, să mai ia nu știu ce rucsac cu nu știu ce lucruri. Păi da, că era mașina ei;).

Drumul. Simpluț, fără probleme. Am fi făcut probabil ceva mai puțin dacă Joțilica (nu știu dacă v-o mai aduceți aminte de anul trecut, de la Carrion de los Condes) nu ar fi început un concert în do major ascuțit exact atunci când hotăram să ne punem în mișcare după o scurtă oprire în care ea nu binevoia să-și bea biberonul, sau atunci când hotăra că nu putea să trăiască fără să o atingă pe mamă-sa, drept pentru care trebuia să oprim din nou ca aceasta din urmă să treacă în spate lângă odor. Aceste detalii ne-au făcut să ajungem cu maxim o oră mai târziu decât ne gândisem. Cum plecasem din Valladolid pe la șapte jumate, la două intram pe poarta campingului, după ce gps-ul a binevoit să ne bage printr-o livadă de portocali, unde soră-mea a stabilit că ne vom face poze la plecare, dorință neîndeplinită, pentru că la plecare învățasem drumul cel bun și n-am mai trecut pe acolo.

Lozalizare. Campingul este amplasat în imediata apropiere a plajei, iar satul propriu zis se află ceva mai departe. De fapt, este și acolo un cartier de case și apartamente, și un alt camping exact lângă. Plaja se află la două minute, și asta a contat enorm, pentru că nu aveam chef să luăm în fiecare zi cățel, purcel cu mașina...

Am parcat în micuța parcare din spatele recepției și am mers cu rezervarea printată ca să ni se dea parcela în primire și să plătim diferența de bani. Ni s-au cerut buletinele adulților și colegul domnișoarei care s-a ocupat de noi a ieșit cu bicicleta să ne conducă la parcelă. Ne-am ținut după el și când s-a oprit la prima, i-am auzit accentul și m-am uitat imediat la plăcuța de pe tricou: Mijai[, adică Mihai scris în spaniolă. Bineînțeles că i-am confirmat că era român, în cazul în care nu știa, și m-am bucurat să îl întâlnesc, deși în zilele următoare nu am mai interacționat. A fost drăguț și ne-a arătat încă câteva locuri, în partea unde majoritatea erau caravane și autocaravane, dar până la urmă am rămas la primul loc (așa suntem noi, femeile;)), pentru că era aproape de intrarea ieșirea din camping, și mai ales de piscine. I-am mulțumit și am purces la desfăcutul bagajului și mai ales la montarea cortului. Această ultimă sarcină i-a revenit, ca de obicei, expertei (care nu sunt eu, ați ghicit). Am mâncat pe sponci, destul de repede, pentru că ne grăbeam să mergem la piscină și plajă. Piscina era închisă de la două la patru, așa că întâi am mers la plajă, apoi la piscină, apoi iar la plajă. O după amiază solicitantă, dar puradeii erau încântați, iar noi fericite văzându-i așa...

Vreau să vă dau date mai concrete despre camping.

Eu am rămas cu gura căscată la ce-am văzut. Eu nu știu dacă la noi e tot așa, dar în Spania lumea își duce acolo toată casa!! Este un tip de turism foarte răspândit aici, există familii care își petrec toată vara acolo, sau bunici care plătesc și parcela copiiilor și nepoților și stau în funcție de concedii, etc. Pe lângă caravană, am văzut montate bucătării întregi, cu frigider, aragaz, chiuvetă... Am văzut mese și scaune nu numai de plastic și nu numai pentru adulți... Hamace (sau hamacuri;)). Canapele. Fotolii. Televizoare. Am văzut o mobilă bar cu fel și fel de sticle și pahare așezate la iveală!! Am văzut ghivece cu flori, ardei și roșii!!! Nu mai vorbesc de biciclete și tot felul de jucării (și nu vorbesc de cele mici). În fine, pentru mine, neobișnuită și necunoscătoare în materie, a fost o surpriză grozavă. Campingul este ca un sătuc, cu marele avantaj că cei mici pot umbla în voie pe străduțe, să alerge, să meargă cu bicicleta, să se joace, să meargă singuri la piscină sau la plimbare cu prietenii (mașinile sunt obligate să meargă ca melcul, iar noaptea nu au voie să circule)... Eu le spuneam alor mei să nu iasă din camping și atâta tot. Mi s-a părut o idee extraordinară. La rezervare, pentru mine a contat și faptul că în acest camping nu este voie cu mascote. Din păcate eu am o fobie importantă, și am fost foarte liniștită din punctul ăsta de vedere. Sunt, însă, multe campinguri care acceptă animale, pentru care se plătește, evident. Totul e să cauți.

Parcela, cum vă spuneam, este arhisuficientă. Noi am parcat mașina, am pus cortul de patru persoane, ambele pe aceeași parte, cu un spațiu între ele, unde întindeam pătura să mâncăm, ca să nu se uite, totuși, trecătorii în farfuria noastră. Cealaltă jumătate a parcelei a rămas liberă, noi neavând alt mobilier pe care să-l aranjăm acolo. Doar o frânghie cumpărată de la supermarket, întinsă între doi pomi, folosită pentru a usca rufele (uite că la asta nu mă gândisem acasă).

Campingul are grupuri sanitare și chiuvete pentru spălat vasele în două locuri. Noi aveam unul aproape de... locuința noastră. Citisem pe net înainte că sunt destul de vechi, dar curate, și că trebuie să mergem cu hârtia noastră igienică.

La duș nu am avut probleme, chiar nici seara la orele critice, cum vorbea lumea. Nu am așteptat decât în prima zi vreo zece minute, și asta pentru că ne așteptam unii pe alții. Multe femei intrau la duș în zona de bărbați fără nicio supărare. Cabina are o două zone, ca să zic așa. Prima are un spațiu de depozitat hainele, și a doua conține dușul propriu zis.

Habemus colacus o no habemus colacus?

Toaletele și chiuvetele se află separat, iar chiuvetele pentru spălat vase sunt la exterior. Despre toalete, citisem deja că nu au colac, și era și lume care se plângea de acest lucru pe net. Nu sunt foarte comode fără colac, e drept, dar nici n-am făcut un capăt de lume din asta. Într-o dimineață, când m-am trezit devreme să văd răsăritul, la toaletă m-am intersectat cu o doamnă cu voce răgușită, care ieșea cu țigarea în mână (probabil e din persoanele care stau pe wc cu țigarea pentru ca totul să... decurgă mai fluid;)), mi-a povestit râzând că ceva i s-a părut ciudat, și și-a dat seama că... au pus colac!! Nu la toate, pentru că la cel în care am intrat eu mereu nu a ajuns... această modernizare. Oricum, un aspect anecdotic, fără nicio imporanță. Eu m-am bucurat că erau întotdeauna foarte foarte curate. Cât despre hârtia igienică, deși noi am avut de acasă, am văzut că era și acolo o roată mare... deci probabil că au făcut îmbunătățiri cu timpul.

Chiuvetele de spălat vase erau mai mereu libere, nu știu dacă am văzut vreodată două trei persoane atunci când am mers noi. De aici concluzia că marea majoritate erau turiști stabili, care aveau chiuvetă în parcelă.

Citisem la recepție că era și o baie cu cădițe pentru bebeluși de până la un an, dar nu am fost să vedem, pentru că a noastră avea patru luni peste, iar mamă-sa e învățată, sărmana, să facă duș cu ea cum poate...

Supermarket, restaurant și bar.

Știam de existența lor de pe net. Lumea vorbea de prețuri mari la supermarket, cred că și de-aia m-am cam speriat eu și am cumpărat aproape tot de acasă (pe lângă... frumosul și sănătosul obicei de a simți că ai totul sub control). În prima zi am intrat direct de la piscină, pentru că este amplasat exact lângă aceasta, și am întrebat-o pe tânăra de acolo dacă putem intra în costum de baie. Se poate, dar să nu curgă apa de pe tine, evident. Am luat noi una alta, pâine, apă, sfoară de rufe..., am plătit și am plecat. Mai târziu am descoperit că nu ne mergea niciuna din cele două brichete aduse de soră-mea, deci nu puteam încălzi lapte la butelie. Și se duce iar Diana. Când vine îmi zice că fata de la supermarket e sora băiatului de la recepție, adică româncă. A întrebat-o pe soră-mea de unde e. Din Valladolid. Lasă, lasă, da din Românica de unde. Când am fost a doua zi după pâine, am salutat-o direct pe românește, și a fost foarte prietenoasă. Nu cred c-o să citească vreodată aceste rânduri, dar îi doresc din tot sufletul să-i ajungă copilul mare fotbalist (mi-a arătat mândră poze cu prichindelul îmbrăcat cu echipamentul Valenciei). Nu-mi aduc aminte de numele de familie, dar cu siguranță voi ști că e el când voi vedea o corcitură-combinație minunată de nume de familie jucând la Valencia, la echipa mare, bineînțeles.

Că tot veni vorba, nu aceeași impresie am avut-o în acele zile cu alte trei familii de români. Vine fi-meu bucuros că... mai sunt români în camping, mami! Am avut două-trei încercări de... apropiere sau interacționare, mai ales că într-una din zile am stat sub umbrele unii lângă alții. Se pare că ne e rușine de noi, nu vrem să fim asociați cu românii, de parcă am fi din Burkina Fasso. Mi-a părut rău. Dacă noi, cei ne-răi, nu ne putem prezenta în societate cu capul sus, cum să afle lumea că nu ne poate băga pe toți în aceeași oală? În fine, poveste veche și nu-și are locul aici. Oricum, îmi place enorm să văd că si „căpșunarii” au început să-și facă vacanțe. Unul din ei chiar comenta cuiva la telefon: „M-am săturat să-mi fac vacanța mereu în țară, numai la apartament, anul ăsta am hotărât să venim la mare aici”.

Ca să închei cu supermarketul, prețurile nu mi s-au părut totuși exagerate. O cutie de cola pe care într-un super mare o iei cu 0,50 euro, aici costa 0,80. Sticla de apă mare și rece 1 euro. Fructe și legume fără prețuri prohibitive. Conserve bazice. Nu există alt supermarket în apropiere, noi văzusem un Mercadona la intrare în sat. Pentru a ajunge acolo trebuie mașină.

La bar și la restaurant nu am fost, pentru că... ați ghicit! Cumpărasem de toate de acasă și am mai completat din super dacă am mai avut nevoie de ceva;). Pe net se vorbea de prețuri decente și mâncare bună. Am fost tentați să serbăm ziua soră-mii cu o paella, dar până la urmă, fiind nevoiți să tragem o fugă până în Valencia, după o carte, copchiii s-au repezit la mâncăruri... gunoi, și s-a dus de râpă ideea și paella noastră. Nu am comentat, a fost mini vacanța lor, așa încât atunci când i-am întrebat dacă renunță la o zi de plajă pentru Oceanografic, s-au gândit câteva secunde și au răspuns în cor: Nu. De data asta nu. Soră-mea, când am trecut pe lângă Mestalla, nu mai tăcea: „Hai să tragem o fugă până în centru, please... ” Ei aș. Domnișorii abia așteptau să se întâlnească cu noii lor amici.

Nu s-au plictisit pentru că... punctul forte acum vine: au avut parte de niște piscine minunate. Erau trei la număr, bine, cea de bebeluși integrată în cea de mărime și adâncime mijlocie. Aceasta din urmă avea două tobogane mici după care nici copiii, dar nici adulții nu oboseau să se arunce. Mai puțin eu. Curajul mă năpădește în alte situații, deși anul ăsta am învățat și eu să înot. Deci am înotat (pe de-a latul;)) în piscina olimpică, unde atracția cea mare era toboganul înalt de 35 m și cu curbe care se deschidea de vreo trei ori pe zi câte o jumătate de oră. În jumătatea aia eu trebuia să mă bălăcesc cu Joțilica în piscina de bebeluși, în vreme ce ceilalți făceau coadă pe rând ca să apuce să se dea de mai multe ori. Deci eu nu mai știam cum să fac să gonesc pețitorii nepoțicii pe care o durea la bască că nu-i băga în seamă deloc, căci era mai interesată de cum ieșea apa dintr-un colț al piscinei, iar alții descărcau adrenalină dându-se pe spate sau pe burtă... Cert e că acest tobogan este poate cea mai mare atracție a piscinei, și a contat foarte mult la alegerea campingului.

De asemenea, dimineața am făcut aguagym (oare la noi cum îi zice?). În prima zi Joțilica, rămasă pe șezlong în fața piscinei unde mamă-sa intrase la un pic de mișcare, a atras atenția tuturor, pentru că la auzul muzicii începe să danseze, da’ rău nene. Toată lumea râdea de murea, iar monitorul nu știa cum să ne mai atragă atenția. Dura aproape o oră ședința de gimnastică în apă, așa încât unele/unii abandonau așa, disimulat... Eu mă gândeam că deja o să fac febră. Monitoarea de a doua zi a fost mai light. Iar în ziua cu aguagym familial, am râs de ne durea burta când ne-am luat la întrecere și apa ne împiedica să avansăm spre țintă...

Tot dimineața se organizau, în piscina cea mică, și jocuri pentru copii. Iar după amiaza și seara făceau fel și fel de jocuri la mini club. Într-una din seri puneau un film. Ai noștri ca brazii s-au întors cam dezamăgiți pentru că nu aveau scaune (fiecare își ducea scaunul de acasă, iar noi nu aveam așa ceva;)). Dar le-a trecut repede. În altă seară am închiriat terenul de tenis pentru o oră. Cu rachete cu tot a costat 6 euro. S-au plictisit repede, așa că mi-a venit mie rândul... Și nu jucasem tenis în viața mea! Atunci, de pe teren, am văzut și cai (nu verzi și nu pe pereți), adică se organizează și plimbări cu cai, în camping sau pe plajă... Există și teren de padel, și de fotbal, și de baschet... Destule activități, bani și chef să ai.

La piscină era aglomerat mai mereu. Bine, în prima zi, până am prins noi cum stă treaba, am stat pe iarbă. Artificială. A doua zi dimineață, cum voiam aguagym, la ora unsprezece, când salvamarii deschideau porțile, eram deja acolo, așa că am putut alege șezlonguri, deși, sinceră să fiu, pentru mine nu e important. Doar umbra conta;).

În altă zi, după amiaza, m-am așezat pe locul unde dimineața se dădeau masaje. 18 euro o jumătate de oră, a beneficiat my sister de un cadou de ziua ei (tot ea m-a oprientat, adică mi-a sugerat, îhâm, îhâm). Ca nouă a ieșit de-acolo. Mie dup-amiaza îmi foloseau perdelele, așa, un pic, îmi țineau umbră adică.

Plaja. La plajă am fost în fiecare zi, că doar nu mergem la mare să stăm numai la piscină. Ca să vă faceți o idee: când se inchidea piscina la două, trebuia să mâncăm la foc automat, pentru că musai să mergem la plajă, ca mai apoi să ne întoarcem la piscină, că se dădea drumul la tobogan. Ați înțeles, nu? Ăsta era ritmul. Plaja era mare și curată, și mai ales foarte aerisită, lucru care mi-a plăcut enorm. Acolo unde mergeam noi, adică în dreptul campingului, ca să zic așa, erau șase umbreluțe. Mai puțin o dată, am găsit mereu loc unde să ne punem prosopul. Nu erau șezlonguri, noi de fapt rar le căutăm, suntem din ăia cărora le place să scormonească cu degetele în nisip.

Plaja este cam pietroasă, la fel și primii doi-trei metri la intrarea în apă. Asta știam dinainte, așa că în ultimul moment am băgat în bagaj papucii speciali. Nepoata mea (nu Joțilica, pe ea o lua mamă-sa în brațe) nu avea, așa că eu am rămas repede fără, și-mi era cam groază să intru, mai ales când erau valuri, pentru că te cam trântea, și masajul la tălpi nu mai era deloc plăcut... Dar am găsit repede un loc unde erau foarte puține pietre la intrare, deci problemă rezolvată. Apa caldă, curată, copiii stăteau cu orele, bineînțeles.

Era câte un salvamar la înălțime pe fiecare plajă. Nu erau grupuri sanitare și nici dușuri. Doar robinete unde să te speli pe picioare. Ce sperietură am tras în prima zi când ne-am dat seama că erau cu apă sărată... Citisem ceva pe net înainte, și ne-am dus la piscină cu inima cât un purice. Nu sunt de apă sărată, dar nici dulce tare, he, he. Iar la duș puteți merge liniștiți, sunt cu apă dulce.

Faleza este destul de lungă, acolo ne plimbam seara. Am văzut un singur bar cu terasă acolo, pe faleză, și în zonă de fapt. Probabil și de-aia nu era așa aglomerație. Era totuși un chiringuito pe plajă, de unde cumpăram înghețată după amiaza.

Joi seara se organizează un târg destul de mare pe strada paralelă cu faleza. Găsești de toate, de la porumb copt (probabil tot noi sau arabii am dus obiceiul acolo, pentru că spaniolii nu mâncau ei așa ceva..., până la limonadă, fructe (am cumpărat struguri ieftini și buni de la un marocan), pâine de casă, haine, obiecte de plajă... Fel și fel.

Foarte important: tema țânțari. Bine că citisem ceva despre asta înainte și R. mi-a băgat în traistă un șprei antimosquitos. Cum se lăsa seara, cum apăreau în turme (sau în ce zboară țânțarii?). Ziua la piscină erau câțiva nordici și câțiva sudamericani plini de mușcături, sărmanii. Eu și soră-mea am terminat șpreiul în două zile, așa încât am fost nevoite să cumpărăm altul, ba și un after-bite, că de tot de tot nu am scăpat. Deci mare atenție la țânțari. Cu măsuri luate, nu sunt o problemă, și vă spune acest lucru una care e țintă sigură.

Nu cred că am sărit nimic, și așa m-am lungit mai rău ca o zi de post. Nu știu cât de folositoare vă poate fi această cazare, pentru că românii care vin din țară în Spania merg la hotel, nu la camping. Cred, totuși, că merită luat în calcul un bungalow, dacă se vrea o combinație de plajă, soare și leneveală, cu vizite turistice, zona abundând în așa ceva.

Cât despre mine... mi se potrivește acest tip de turism? Ideea campingului de acest gen mi-a plăcut mult, mai ales atâta timp cât copilul meu va fi copil. Numai că... la bungalow, cu siguranță. Pentru că... am uitat să menționez: eu am dormit pe bancheta din spate a mașinii!! ;) Comod, mulțumesc de întrebare. Puneam niște haine pe sistemul centurilor, să nu mă înghioldească prea tare, deschideam ușile (pe care le închideam spre dimineață, când se răcorea) și gata. Nu vă spun motivul că... nu merită;) (nu a fost lipsa de spațiu, cortul fiind încăpător). Dimineața în care m-am trezit să merg la răsărit cu un miros de cafea înnebunitor îmi voi aminti-o mult timp de aici înainte. La fel și liniștea de la prima oră, când lumea încă dormea... Poate voi repeta experiența. Dar... la bungalow;).

Numai bine.

P. S. Dacă veniți de la Madrid, e simplu: se merge pe A3, Madrid-Valencia. Cam cu 18-20 km înainte de Valencia, se iese pe E15/A70 în direcția Barcelona, și după vreo 14 km este semanlizat Puçol. Apoi trebuie urmărit Playa Puçol, și imediat veți vedea semnalizările către camping. Noi am folosit gps-ul, dar mai mult ne-a încurcat. E chiar foarte simplu de ajuns acolo.

P. P. S. Pe siteul lor www.campingvalencia.com veți găsi tipurile de bungalow și prețurile în funcție de sezon.

---

VIZUALIZĂRI: 3008 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI