Drum de jertfă – moment de reculegere: Mausoleul Mărășești

TIPĂREȘTE

Satul Mărășești avea aspectul obișnuit al satelor noastre românești, era foarte întins, cu case rare și puțin solide către răsărit și mai solide către gară. Regiunea fiind viticolă multe din acestea aveau pivniți ușor transformabile în adăposturi pentru garnizoană. Tot satul era dominat de palatul Negroponte, biserică și gară. - spune colonelul Paraschivescu Ștefan, comandantul Regimentului 9 Pionieri ce s-a ocupat de lucrările de fortificație din zonă în timpul acelor zile de foc. Jurnalul său de război a fost publicat, la îndemnul lui Nicolae Iorga, sub un titlu expresiv: „La Porțile Moldovei”. În carte sunt publicate fotografii impresionante, multe ilustrând distrugerile suferite de mica localitate moldavă.

Multe fragmente cutremurătoare sunt în aceste amintiri: La noi, din Reg 34 rămăsese în ziua de 28 numai 4 ofițeri combatanți, iar primul val al batalionului din prima linie a regimentului 35, a fost literalmente distrus în mai puțin de un minut scrie același ofițer făcând referire la ziua de 29 iulie 1917.

La 6 august colonelul Paraschivescu scria: Mai presus însă de toate, Moldova cu Mărășeștii au fost scăpate de brațele țăranilor noștri. Divizia a avut de la 27 iulie la 6 august peste 6000 de morți și răniți. De asemenea pierderile diviziilor noastre vecine erau tot așa de mari. Fie că această sângeroasă ofrandă adusă pe altarul patriei să servească ca lecțiune pentru generațiile cari ne vor urma.

Toți cei ce merg cu automobilul pe drumul european E85, odată ajunși în preajma localității Mărășești, caută cu privirea marele monument dedicat eroilor ostași căzuți în groaznicele lupte din Primul Război Mondial. Mausoleul Eroilor din Mărășești și faptele de vitejie care stau în spatele acestui monument de piatră ar trebui cunoscute într-adevăr de generațiile de azi pentru ca acele momente să nu se mai repete niciodată.

Articole bine documentate despre mausoleu au scris @căpcă1 (vezi impresii) și @Crazy_Mouse (vezi impresii).

Pe 25 octombrie se serbează începând din anii 50 Ziua Armatei Române. O analiză a acestei alegeri găsiți aici historia.ro/exclusiv_web/ ... -armatei-rom-ne. 25 octombrie 1944 este data la care ostașii români eliberează ultima localitatea românească aflată sub ocupație și ajung la granița româno-ungară.

M-am oprit de mai multe ori în fața Mausoleului de la Mărășești, pe fiecare parte a șoselei existând locuri de parcare suficiente. În 2008 am alocat mai mult timp și vizitării interiorului. Construcția inaugurată în 1938 captează atenția vizitatorului încă de la intrare, spațiile largi și așezarea terasată a elementelor ansamblului fiind menite a induce o stare sufletească specială. Simțămintele sunt amplificate după pătrunderea în interior, în fața plăcilor reci ce ne scriu despre sutele și miile de eroi, cunoscuți și necunoscuți, ce își dorm acolo somnul de veci. Sarcofage de piatră, coloane, jilțuri sculptate, culoare lungi, pietre funerare, raze de lumină naturală, spoturi luminoase dirijate – atmosfera este rece, te înfiorezi atunci când îți aduci aminte de cele citite despre luptele duse de români în Primul Război Mondial. Patriotism ori nu, unele fapte chiar impresionează.

Filmele istorice (cu toate scăpările și interpretările artistice) au încercat să redea o parte din dramele și necazurile războaielor mondiale, dar și vitejia armatei române în situații limită. Pelicule ca „Noi, cei din linia întâi”, „Pentru Patrie”, „Triunghiul Morții”, „Pădurea Spânzuraților”, „Capcana mercenarilor”, „Emisia continuă”, „Stejar, extremă urgență”, „Castelul condamnaților”, etc. ne-au încântat adolescența. Cu bune sau rele, adevăr istoric sau fals artistic (pe care abia de la o vârstă/vreme am reușit să le separăm) toate aceste filme, în care au jucat nume mari ale cinematografiei românești, au contribuit – într-o anumită măsură – la o încredere crescută în armata română. Chiar și în vremurile noastre armata se situează pe locuri fruntașe în sondajele privind instituțiile în care au încredere românii.

Revenind la Mărășești... priviți busturile personalităților militare amplasate pe aleii, vizitați și muzeul de lângă mausoleu, citiți înainte/după vizită despre luptele duse pe acele meleaguri, priviți la opera arhitectonică la care și-au adus aportul arhitecți, sculptori și pictori de renume, aprindeți o lumânare pentru toți ostașii dispăruți în aceste războaie. Mausoleul de la Mărășești ilustrează un fragment din istoria noastră națională, o perioadă zbuciumată, plină de sacrificii. Nu ezitați să îi alocați măcar câteva zeci de minute, dacă vă poartă drumurile prin fața lui.

La Mulți Ani, Armata Română!

---

VIZUALIZĂRI: 1100 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI