Monte Carlo - o poveste cu printese si printi

TIPĂREȘTE

Sa ajungi pe Coasta de Azur si sa nu-ti aloci macar cateva ore dintr-o zi pentru a vizita celebra localitate Monte Carlo, e ca si cum te-ai duce pe litoral si nu ai baga macar un deget in apa marii...

Ca un cuplu destul de organizat, am stabilit sa petrecem si noi o dupa-amiaza in principatul Monco, pe acest taram fermecat, gradinita magnatilor lumii, fasie de pamant furata parca din Marea Mediterana.

Am considerat sa bifam aceasta exclusivista locatie spre finalul vacantei noastre, cand aveam deja sa fim obisnuiti cu fineturile frantuzesti si atmosfera deosebita de relaxare care te imbie la fiecare pas.

Cred ca ar de prisos sa va povestesc despre Monte Carlo... Au facut-o si alti colegi AFA inaintea mea si au facut-o foarte bine... Cine nu a auzit de Printesa Grace de Monaco sau de celebrul Cazino si incalcitele stradute ale orasului, puse la discretie celebrului campionat de Formula 1 organizat aici...

Ce sa va spun? Ca aveam cunostiinte temeinice si abia asteptam sa vad Muzeul de Oceanografie, Cafeneaua de Paris sau Catedrala monegasca? V-as minti... Despre aceste atractii si multe altele ce puteau fi vizitate in Monte Carlo am aflat cu cateva zile inainte de a vizita oraselul sau mai bine zis, pe durata orelor petrecute acolo, pentru ca Monte Carlo in sine reprezinta un obiectiv de top, interesant, pe care nu-l descoperi dupa o lectura pe net sau cateva imagini vazute pe Goagal. Monte Carlo trebuie luat la pas si gustat pe indelete.

Asadar, am sa trec peste caracteristicile tehnico-tactice ale localitatii si am sa va narez pe repede-inainte dupa-amiaza petrecuta de noi la poalele paradisului fiscal din Monaco.

Asa cum va spuneam, vizitam opulenta localitate la finalul vacantei noastre, lasand pentru ultima zi intalnirea cu Louis De Funes si ale sale sexy jandarmerite.

Am plecat la primele ore ale diminetii din Cannes ( vezi impresii ) , tot cu trenul, despre care, in continuare sustin ca reprezinta cea mai comoda si la indemana modalitate de deplasare. Autobuzele, desi foarte ieftine si bine organizate din punctul de vedere al orarului de mers si al statiilor, am constatat ca lungesc destul de mult durata deplasarilor, datorita traficului foarte aglomerat. Coasta de Azur, in special in perioada de vara, este precum un magnet, fiind vizitata, pe buna dreptate de milioane de turisti. Autoturismul este si mai delicat. Esti obligat sa mergi cu maxima bagare de seama, pentru ca, pe valea frantuzeasca spaga nu preae la moda, iar necunoscand traseele si cu ochii atintiti pe vrun iaht sau padure mai impadurita, risti sa calci o linie continua si sa-ti usurezi bugetul cu simt de raspundere. Mai apare problema parcarii, benzinei, etc, etc.

Asadar, iata-ne in tren, imbarcati la Cannes, cu destinatia Monaco-Monte Carlo, ultima statie inainte ca luxosul tren sa paraseasca Franta si sa intre in Italia prin localitatea Ventimiglia. Pret abonament pe zi - 12 euro de persoana. O fi mult? O fi putin? Stabilesc domniile voastre.

Dupa aproximativ 45 de minute de mers, timp in care am putut admira in liniste azuria coasta franceza, impodobita cu iahturi si alte amarate barcute pescaresti, am ajuns la destinatie.

Trebuie sa-mi recunosc emotia si oarecum timorarea care mi s-a instalat in corp odata cu iesirea din Gara Monte Carlo. Aveam in cap numai imagini cu printi bogati si printese de poveste, oameni pentru care banii reprezinta doar maculatura. Ma gandeam ca in orice moment pot fi lovit in cap de vrun soi de pasare cu un teanc de euro in cioc, sau cine stie, mi s-ar putea lipi de talpa sandalei vreo gura de canal aurita...

Am iesit din gara flancati de zeci de turisti, care mai de care mai maestru in arta fotografiei cu teleobiective la gat parca desprinse din filmele SF, unii extrem de documentati, cu teancuri de brosuri la subrat, in cautarea primei atractii turistice, iar altii, favoritii nostri, intreband de localitatea Monaco sau Covorul Rosu. Oi fi fost eu "prost" sau insuficient informat, dar cand m-am uitat in jur, am prins curaj, vorba maestrului Creanga, asa ca mi-am luat soata de mana si intr-un suflet i-am soptit: "sa mergem... La palat!!!

Palatul Princiar reprezenta si prima noastra destinatie de vizitat, unde am ajuns relativ repede, dar nu atat de repede incat sa prindem ritualul schimbarii garzii, care avusese loc in jurul orelor 12, un spectacol despre care doar am auzit ca ar fi interesant. Neintentionand sa vizitam resedinta, ne-am multumit doar cu cateva zeci de poze facute in graba, aflati deja pe picior de plecare spre urmatorul "obiectiv".

Ne-am luat la revedere de la impunatorii ofiteri de politie, asemanatori actorilor din telenovelele argentiniene sau venezuelene, care, desigur, la insistentele sotiei nu au avut nicio sansa sa scape ne fotografiati. Am multumit din suflet si cu scuzele de rigoare adresate unui amabil localnic, care a a vut nesansa sa se afle in imediata-mi apropiere si solicitat sa ne faca o fotografie mai artistica, de album, moment in care, concentrat cu incadrarea, si-a scapat din maini o minunatie de tableta, imprastiindu-se pana la hotelul nostru din Cannes. Mi-a fulgerat prin minte ideea ca monegascul ar putea sa-mi intoarca serviciul si sa aplice un tratament similar saracutului meu aparat foto, dar m-am inselat. Poza a iesit super, incadrarea perfecta, chiar din mai multe unghiuri, iar aparatul mi-a revenit in brate intact.

Am degajat zona rusinati si ne-am indraptat spre o terasa pavata cu marmura, aflata in imediata apropiere a Palatului, ticsita de turisti. Motivul? Din acel loc aveai o imagine superba, de ansamblu, asupra Principatului si a portului burdusit de iahturi. Am ramas fara cuvinte la vederea acestui tablou pe care nu mai conteneam sa-l imortalizez.

Ne-am desprins cu greu din acest punct de belvedere si am continuat calatoria prin "tara minunilor", ratacind pe stradutele elegante si pline de magazine cu bijuterii si cafenele.

Drumul ne-a dus in fata Catedralei din Monaco, o impunatoare cladire romano-catolica construita in anii 1875, dedicata Sfantului Nicolae, in care azi se odihnesc Printesa Grace si Printul Rainer al III lea. Am alocat acestui obiectiv turistic o ora in care am vizitat si fotografiat interiorul sobru al catedralei si mormintele principalelor personalitati care si-au pus ampreta pe formarea si dezvoltarea statului Monaco.

Urmatorul obiectiv pe ordinea de zi a fost Muzeul de Oceanografie, la care am ajuns pe jos in cateva minute, ocazie cu care am fost impresionati de senzatia de siguranta pe care o ai plimbandu-te prin acest luxos oras.

Despre muzeu cu siguranta s-au scris multe carti si cu siguranta se vor mai scrie altele. Au scris cu maestrie si colegii AFA, asa ca nu pot decat sa va asigur ca, daca nu veti fi cu ochii la ceas, cu siguranta veti fi scos de manuta dintre acvariile cu rechini de catre un angajat al muzeului, la terminarea programului.

Fiind si scafandru printre altele, am fost foarte impresionat de prezentarea detaliata a mijloacelor de scufundare folosite in trecut, expuse si conservate cu strictete la primul nivel dar si de varietatea vietuitoarelor marine si a algelor ce te inconjoara la etajul inferior.

Deasupra impunatoarei cladiri se gaseste o imensa terasa pavata cu marmura alba, pe care va recomand sa o vizitati si datorita panoramei oferite asupra intregii localitati.

Presati oarecum de timp, i-am strans in graba mana Printului Albert I si l-am felicitat pentru inaugurarea unuia dintre cele mai frumoase muzee de oceanografie din lume si ne-am indreptat optimisti, cu gandul la marele castig si sacii cu galbeni ce ne asteptau nerabdatori pe holurile Marelui Casino din Monte Carlo.

Numaidecat am ajuns la poalele Casinoului, si intr-un final, dupa ce ne-am strecurat printre zecile de Rolls Royce-uri etalate sub razele soarelui si sutele de turisti curiosi grupati pe scarile cladirii, am fost intampinati de o armata de body guarzi, elegant imbacati si deloc zambitori.

Sugrumat cu aparatul foto si inca mirosind a scrumbie si alti carcalaci ai printului Albert, numai figura de jucator de ruleta n-aveam. In ce sala a cazinoului sa investim finantele? Pe ce sa pariem cei 20 de euro avuti la dispozitie pentru aceste moravuri usoare? Raspunsul a venit de la "badigarzi", care ne-au prezentat si recomandat cu incredere cofetaria Cafe de Paris, aflata in flancul din dreapta al Casinoului. Mare scofala, am zis noi... Si-asa nu prea avem noroc la bani, noi cu dragostea stam bine. Si atat de tare ne-am indragostit de doua inghetate servite la cafeneaua amintita, incat am lasat acolo dublul bugetului alocat ruletei: 40 de euro.

Dupa aceasta costisitoare investitie culinara, nici c-am mai indraznit sa facem prea mult efort plimbandu-ne pe stradutele monegasce, de frica sa nu epuizam petioasele calorii dobandite la cofetarie.

Ne-am retras elegant din aglomeratia zonei si ne-am postat cuminti in statia de autobuz, aflata in fata unui post de politie, situat intr-o cocheta viluta. Pret calatorie - 1.50 euro/persoana.

In 10 minute ne gaseam din nou in gara noastra mica, in punctul de unde plecasem in urma cu cateva ore, aflati in asteptarea unui tren care sa ne readuca pe pamant. Un pamant mai pamantesc, mai accesibil si permisiv.

In Monte Carlo ne-am simtit oarecum ciudat. Am simtit o opulenta asemeni unei presiuni care nu te lasa sa respiri. Un lux greu de descris in cuvinte si un sistem total diferit, pe care noi, romanii, nu-l putem intelege. O tara in care nu se platesc taxe, in care strazile sunt spalate fara exceptie in fiecare dimineata, bordurile parca miros a Chanel si in care Printii si Printesele sunt inca la putere. Doi kilometri patrati de pamant parca mult prea iubit de Dumnezeu si in care cei apoximativ 30 de mii de locuitori- bastinasi traiesc intr-o maxima siguranta, avand la dispozitie tot. Mai putin sa joace la Marele Casino!

Da. Cu mana pe inima si portofel putem spune ca Am Fost si noi Acolo si cu siguranta vom reveni. Eventual dupa marele castig la 6 din 49... :)

---

VIZUALIZĂRI: 5386 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI