Gray d'Albion din Cannes - locație mai mult ca perfectă

TIPĂREȘTE

In urma cu ceva vreme, ratacit printre review-urile de pe sait, mi-a atras atentia in mod placut un articol care prezenta modul cum o frumoasa familie si-a petrecut la un pret foarte avantajos, o minivacanta de o saptamana, pe Coasta de Azur, la Cannes.

Unii turisti, pe buna dreptate, pot considera aceasta locatie una oarecum exclusivista, rezervata oamenilor cu posibilitati financiare sporite, insa aceasta familie a demonstrat ca, daca te informezi temeinic inainte, poti sa petreci o saptamana la poalele covorului rosu de la Cannes cu maxim 1000 de euro.

Citind articolul cu pricina mi-am adus aminte de vacanta noastra petrecuta la Cannes, situatie oarecum diferita, deoarece noi am apelat la serviciile unei agentii de turism, care ne-a recomandat calduros hotelul Gray d' Albion, o locatie de 4 stele, pentru care cele 7 nopti de cazare ne-au usurat bugetul cu 1000 de euro.

Gray d'Albion ne-a lasat o impresie placuta, prin amplasamentul de exceptie, pozitionat strategic in centrul statiunii, la mai putin de 5 minute de mers pe jos pana la gara si cateva zeci de secunde pana la bulevardul La Croisette si plaja.

Soarta a facut ca pe durata sejurului nostru la hotel, angajatii sa manifeste o atentie sporita in ceea ce ne-a privit, pe alocuri dand dovada de o politete excesiva, lucru datorat in special unei intamplari hazlii, pe care o voi relata in cele ce urmeaza.

Voi incepe prin a va spune ca in organizarea vacantei pe Coasta de Azur, am neglijat cu desavarsire transportul de la aeroportul din Nisa la hotelul nostru din Cannes.

Indragostit de riviera franceza si cu mintea plina de informatii despre Eze, Monaco, Saint Tropez, Antibes si alte destinatii care urmau sa faca obiectul drumetiilor noastre, creierul s-a blocat si a omis rezervarea unui autoturism care sa ne duca pana la hotelul Gray d'Albion, aspect care nu a fost luat in calcul nici de angajata agentiei de turism, indragostita si dansa, probabil.

Asadar, iata-ne aterizati la Nisa, debarcati si instalati confortabil pe trotuarul din fata aeroportului, inconjurati de cele 3 trolere, burdusite cu elegantele tinute de seara ale nevestemii, ce urmau sa fie etalate la ceas de seara pe covorasul rosu din Cannes, stand in asteptarea unei masini care nu mai venea. Pai, de unde sa vina, dragi colegi? Atunci am realizat ca avem o problema. Lipsa transferului. Buuun... Ce variante avem? Taxiul, normal. Cursa Nisa - Cannes, la cald, 100 de euro. Am zis Pass! Autobuzul? Cu cele 3 trolere ocupam lejer jumatate din locurile rezervate persoanelor cu handicap. Trenul? Unde sa fie gara? Probabil intre Gara de Nord si Gara Basarab... Iar de la gara din Cannes la hotel, alti bani alta distractie...

In acel moment s-a ales praful de ZEN si s-a iscat un schimb de replici si amabilitati intre mine si vulcanica sotie, reprosandu-ne reciproc lipsa de profesionalism in organizarea vacantei.

Zicala " vecinul de langa casa, niciodata nu te lasa" s-a adeverit si in cazul de fata, cand, un falnic muncitor constructor, extem de "bronzat", originar din Ferentari, crescut in Jilava, specializat in Italia si actualmente doctor in constructii la LeCannet, o micuta localitate situata la nord de Cannes, s-a apropiat de noi, insotit de 2 colegi de breasla.

In cel mai natural mod posibil ne-a revenit zambetul pe buze si am acordat o atentie sporita conationalilor nostri care, auzind discutiile si oful nostru, s-au oferit sa ne ajute, avand la dispozitie un microbuz venit la aeroport pentru a-i transporta la Le Cannet.

Se putea mai rau? Cu siguranta da :) Din priviri am inteles ca sotia nu era nici pe departe tentata de oferta, dar, in urma discutiei fierbinti avuta inainte, cu sangele inca clocotindu-mi in vene, am acceptat provocarea si ne-am imbarcat.

Iata-ne, asadar, in micutul microbuz, inghesuiti de oamenii muncii, cu "vitoanele" aruncate printre sacosele de rafie ale muncitorilor, burdusite cu branza si praz de acasa.

Drumul pana la Cannet? O nebunie: shoturi de palinca, delicatese pe baza de slana si ceapa, manele, multa voie buna si nu in ultimul rand, salam. Florin Salam.

Urmatoarea provocare: cum sa refuzi un microbuz plin cu rromi, aflati in stare de ebrietate, in a-i insoti pana acasa la ei, unde un alt coleg de santier isi serba ziua de nastere. Timp alocat rezolvarii problemei: 30 minute! Solutia a venit din cer sau de la Ministerul francez de Interne, care a trimis in acea zi, la intrerea in localitatea Le Cannet, o masina de politie, cu misiunea de a monitoriza traficul din zona. La vederea echipajului, soferul a mai incetinit, uralele si manelele au mai contenit, iar noi ne-am ridicat intr-o maxima viteza din mijlocul gramezii ordonate ce ne inconjura si in cea mai englezita franceza posibila am rugat soferul sa ne lase exact in acel loc, multumindu-le tuturor pentru sprijinul acordat. Lucru care s-a si intamplat, in reprosurile si rugamintile corului muncitoresc, dezamagit ca ii paraseam exact in toiul petrecerii.

Iata-ne ajunsi in Le Cannet. Pe dreapta. Mai aproape de Gray d'Albion si totusi destul de departe de destinatia finala, flancati din nou de "vitoane", cu o sticla de palinca in mana, amintire de la "prieteni", si un echipaj de politie in imediata apropiere.

Pana la momentul de actiune al politistilor si legitimarea noastra nu au mai trecut decat 10 secunde. Trebuie sa recunoastem ca ne-a fost destul de greu sa sustinem legatura dintre noi si cochetele geamantane si totodata sa negam apartenenta la grupul de rromii ce agitau frenetic mana din microbuzul ce disparea in noapte...

Abia dupa ce am scos pasapoartele si am prezentat rezervarile de la hotel, politistii s-au mai relaxat si au inceput sa rada in hohote. Am speculat momentul, am zambit si noi cu juma' de gura si mergand pe principiul "cea mai buna aparare e atacul", am considerat ca e momentul sa actionam si i-am rugat pe oamenii legii sa ne descrie itinerariul pana la hotel.

Initial am crezut la limba franceza m-a tradat din nou, pentru ca in mai putin de 30 de secunde eram imbarcati in masina politiei. Asta ne mai lipsea: o promenada in masina cu girofar sau o noapte la sectia de politie... Sa ai camera rezervata la un hotel de 4 stele si sa dormi la "racoare". Asta inseamna sa fii mafiot. :)

Sotia era in pragul disperarii, telefoanele in portbagaj, fara baterie, iar eu, mai in gluma, mai in serios, ma gandeam la romanul Papillon si nesfarsitele evadari ale personajului principal.

Dar iata ca ce incepe rau, nu e musai sa se termine si mai rau. In aproximativ 20 de minute, la fel de rapid cum fusesem imbarcati, eram si debarcati in fata luxosului hotel Gray d'Albion, flancati de politistii care nu mai conteneau sa ne ofere informatii si sfaturi cu privire la obiectivele ce merita vizitate in Cannes si imprejurimi.

Dupa plecarea politistilor si stragerile politicoase de maini, am ramas cu angajatii hotelului, care foarte amabili si zambitori ne-au luat in primire bagajele, bucurosi ca vor avea oaspeti de seama, sositi in parcarea hotelului cu o masina de politie si antemergator... :)

Ce legatura aveam noi cu oamenii legii? Sau eu personal cu rromii? Sotia cu palinca? Mancarea cu mancarimea? Cu siguranta niciuna. Dar ce mai conteaza? Totul este bine, cand se termina cu bine.

Despre hotel? La superlativ! Camera imensa, micul dejun extrem de variat si bogat in sortimente, asternuturi si prosoape schimbate zilnic iar personalul, numai un zambet, ferindu-se probabil de o posibila vizita a Garzii Financiare, in cazul vrunei reclamatii de-a noastra... :)

Asa cum aminteam, hotelul este extrem de bine pozitionat. Exact la iesire se gaseste statia unor autobuze cu care, documentati in prealabil cu ajutorul unor pliante de la receptie, poti ajunge in majoritatea zonelor de interes: gara, Beulieu sur Mer, Nisa, Monte Carlo, etc sau poti face turul statiunii. Sincer, cred ca e posibil sa ajungeti si la Le Cannet, la prietenii nostri. Intrebati de zake. Atat! :) Recomad totusi deplasarea cu trenul: mai exacta, mai rapida si uneori mai ieftina decat autobuzele. Despre autoturisme personale sau inchiriate, nici nu intra in discutie.

Pe durata Festivalului de Film de la Cannes, lucrurile se complica putin, statinea se aglomereaza, toate preturile cresc, iar camerele de hotel devin exorbitant de scumpe. La Gray d'Albion ajunge si la suma de 700 de euro pe noapte, asa ca evitati cu incredre perioada respectiva.

Noi am beneficiat doar de mic dejun, insa restaurantele hotelului fiind deschise pana la miezul noptii, aveti posibilitatea sa serviti pranzul sau cina, desi recomand mai bine o terasa din zona portului, cu preturi mai mici, aer curat si panorama barcutelor de lux.

Internetul, pentru fani si "fanatici", este gratuit si de buna calitate, cu semnal foate bun chiar si in varful patului.

Camera noastra avea un balcon efectiv imens, mai spatios decat camera insasi, unde se gaseau 2 sezlonguri pe care puteai face plaja si o masuta cu 2 scaune unde puteai servi cina. Nici asta nu v-o recomand! Plaja si restaurantele se afla la maxim 1 minut de hotel.

Desi aflat in centrul statiunii, Gray d'Albion este oarecum ferit de zumzetul si agitatia din zona bulevardului La Croisette, un aspect foarte important, ca si somnul necesar dupa o zi in care al alergat non stop.

Din pacate, sau nu, fiind mai mereu plecati in deplasare prin localitatile vecine, nu am avut ocazia sa ne bucuram prea mult de acest frumos hotel de pe Coasta de Azur, la care cu siguranta vom reveni, eventual fara ajutorul politiei. :)

In concluzie, recomand cu caldura aceasta unitate hotelera, cu obligativitatea unei rezervari din timp, pentru a beneficia de un pret rezonabil.

---

VIZUALIZĂRI: 2536 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI